Agrafa
vaduvei
Stiati ca....
Firul de sârma din jurul dopului de
șampanie se numeste agrafă. Dar știați că lungimea acestui fir de sârmă este de
52 de centimetri? Agrafa ține dopul bine fixat în sticla de șampanie și are
lungimea jartierei de la ciorapii doamnei Clicquot – madame a glumit cu atât de
multă grație și a lăsat omenirii o amintire, despre sine. Amintire despre
femeia care a ramas văduvă la vârsta de doar 27 de ani, dar nu s-a lăsat
învinsă. Soțul ei a murit de febris cumplit, iar văduvioara rămânea cu o fiica
micuță în brațe și cu o mostenire – niște crame și câteva beciuri adaptate, unde
se păstrau vinuri și desigur șampania, de producția căreia se ocupa, până
atunci, soțul ei. Era o afacere destul de periculoasă: vinul spumant si
tulbure exploda atât de violent, încât doar bărbații experimentați, în măști de
fier, cutezau să coboare în depozite și pivnițe. Erau măsuri de precauție
pentru a nu fi desfigurați de vreun șrapnel. Iar această tânără văduvă nu s-a
speriat de greutăți și nu a vândut afacerea. Dimpotrivă, a început să lucreze
din toate puterile, cu dăruire și abnegatie, în memoria soțului său. Ea și-a
vândut bijuteriile, a cumpărat podgorii, a conceput o nouă modalitate de a
limpezi vinul. Multe de toate a născocit ea și a inventat o mulțime de lucruri
utile procesului de vinificație. Ea însăși cobora în pivnițe – acum vinul se păstra
în beciuri care se întindeau pe 18 kilometri, transformate din fostele cariere
romane! Greu de crezut, dar o femeie din secolul al XIX-lea a administrat toate
acestea de una singură… greu de crezut. Șampania văduvei Clicquot se vindea în
toată lumea. Iar când rușii l-au învins pe Napoleon, apoi când au navalit în
Franța și, cu bucurie barbară au început să jefuiască beciurile și să bea
vinul, ea a spus angajaților săi, cu înțelepciune: “Să bea. Vor plăti mai
târziu!” Și într-adevăr – husarilor le-a plăcut atât de mult șampania, că
atunci când s-au întors în Rusia, madame Clicquot a primit o comandă uriașă, pe
care a onorat-o livrând 10 mii de sticle, care au fost vândute Rusiei prin
contract – gustul victoriei le stăruia rușilor, în amintiri! A contat și
atitudinea de bunăvoința a văduvei. În urma acestor relații comerciale, văduva
s-a îmbogățit considerabil. Dar și cheltuia sume enorme pentru diferite
binefaceri și alte fapte bune. Madame Clicquot a muncit până în ultimele zile
ale vieții sale și a trăit aproape 90 de ani. Dar nu s-a mai recăsătorit. Nu a
vrut. A muncit mult… poate că iubea pe cineva, dar simțea ca nu acesta îi era
destinul? De ce altceva să fi făcut o asemenea glumă despre lungimea agrafei?
De ce să fi sugerat un detaliu atât de intim al toaletei – o jartieră… despre
care se stia că așa și nu a avut cine să i-o dezlege… Asta a fost prima femeie
de afaceri – văduva Clicquot. O doamnă energică și curajoasă care a obținut un
succes incredibil în afaceri. Cât ține de căsătorie – madame repeta mereu altă
frază: “Există o singură calitate a șampaniei – cea mai înaltă! Restul este
doar vin tulbure…”
Sursa: MARIANA ISVORANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu