Secretele
Cazinoului din Sinaia.
Tunelul
prin care erau trecuți banii și amantele, sinuciderile ascunse și arginții din
fântâna arteziană
Cazinoul din Sinaia s-a transformat în
gazda selectă a unor conferințe, simpozioane, congrese sau reuniuni naționale
și internaționale, însă în alte timpuri strălucea, la propriu, prin bijuteriile
afișate de doamnele protipendadei, prin cascada de lumini revărsată de
candelabre, dar și prin clinchetul inconfundabil al bilei de ruletă care,
căzând pe roșu, negru, par sau impar, schimba destine în doar câteva secunde.
Drumul de la extaz la agonie – sau invers –
era jalonat de fantasma îmbietoare a chintei royale, de agresivitatea
reconfortantă a unui careu de ași sau de un full intrat exact atunci când
trebuia în mâna norocosului, însă nu lipseau de la mesele de joc ale cazinoului
nici cei care jucau la cacealma, cu chipuri impenetrabile, și nici trișorii
ordinari.
Cine
a fost primul acționar al Cazinoului din Sinaia
Cazinoul din Sinaia a fost ridicat la
inițiativa Regelui Carol I, iar primul său acționar a fost baronul Edgar de
Marçay. Cu o avere considerabilă, baronul era și acționar al cazinoului din
Monte Carlo – după arhitectura căruia a fost construit și cel din Sinaia -, iar
în anul 1912 a devenit și concesionar al Cazinoului din Constanța, care fusese
inaugurat în 1910.
Printre acționarii Cazinoului din Sinaia
s-au aflat și frații baronului Edgar de Marçay, Iv și Edmond – aceștia deținând
acțiuni și la cazinourile din Nisa și Monte Carlo -, dar și Eforia Spitalelor
Civile, Primăria Sinaia sau politicieni de marcă ai vremurilor, cum ar fi
prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino (supranumit ”Nababul”, fost prim-ministru
și primar al Capitalei, descendent al lui Constantin Brâncoveanu) și diplomatul
Nicolae Lahovary.
”Cu modul acesta
(n.red. – prin Cazinoul din Sinaia), în intenţiunea noastră este de a opri
ca banii să iasă din ţară şi de a căuta să aducem la noi banii străini. În
această privinţă nu trebuie să uitaţi că Elveţia, Franţa şi alte state sunt
ţări cari fac avuţii însemnate cu banii vizitatorilor străini. Că Eforia a avut
acest scop şi n-a avut un moment intenţia câştigului, este hotărârea luată ca
să-şi vândă acţiunile societăţei pe care le posedă în valoare de un milion,
pentru ca aceşti bani să-i întrebuinţeze la nevoile spitaliceşti”, preciza
un reprezentant al Eforiei Spitalelor Civile – extras din articolul “Din
România – Inaugurarea Cazinoului din Sinaia” – publicat în Gazeta
Transilvaniei, ediția 11/27 iulie 1912.
Cazinoul
din Sinaia, foto de epocă / FOTO Facebook,
Casino
Sinaia La două zile de la inaugurarea Cazinoului, o dublă sinucidere a ținut
”capul de afiș” în presa europeană
Construcția Cazinoului din Sinaia – situat
în parcul ”Dimitrie Ghica” și ridicat la inițiativa lui Carol I – a început în
anul 1911, iar lucrările au fost încheiate în mai puțin de 7 luni, cazinoul –
construit după planurile arhitectului Petre Antonescu – fiind inaugurat pe data
de 5 iulie 1912.
Veştile despre inaugurarea luxosului
stabiliment din staţiunea reşedinţă de vară a Casei Regale a României s-au
răspândit rapid, evident, iar marile ziare ale Europei au publicat articole
laudative. Francezii au făcut reclamă stațiunilor de pe Valea Prahovei, cu
accent pe Sinaia, scriind că stațiunea are tot ceea ce își poate dori un
turist, de la hoteluri de lux la tripouri.
În Austria și nu numai, însă, capul de
afiș a fost ținut de știrea potrivit căreia frații Loebel s-au sinucis la două
zile după inaugurarea Cazinoului din Sinaia, din cauză că își pierduseră
întreaga avere la jocurile de noroc. Alte informații din perioada respectivă
transmit că până și regele Carol I s-a plâns – într-o scrisoare trimisă surorii
sale, prințesa Maria de Flandra – că la noul cazinou ”din păcate se joacă mult
prea mult”. Baronii de Marçay au trecut ”la contraatac”, făcând donaţii pentru
văduve şi pentru orfanii de război, iar regele a devenit ceva mai indulgent cu
activitatea desfășurată în Cazinoul din Sinaia. Totodată, s-a dus o ”politică”
asiduă, de-a lungul timpului, pentru ca astfel de tragedii survenite în urma
pierderii unor sume imense la mesele de joc ale cazinoului să nu mai fie
mediatizate în presă.
La scurt timp de la inaugurare, însă,
Cazinoul din Sinaia a fost închis temporar, prin decret regal, în contextul
tensionat al conflictelor din Balcani.
Cazinoul
din Sinaia
Tânărul
George Enescu a susținut un concert la reinaugurarea Cazinoului din Sinaia
În anul 1913, Cazinoul din Sinaia a fost
reinaugurat, la eveniment participând Familia Regală a României, dar și
prim-ministrul Titu Maiorescu.
Cu această ocazie, George Enescu – care
avea atunci 32 de ani – a susținut un concert extraordinar, iar dramaturgul
Alexandru Davila (directorul Teatrului din București, la momentul respectiv), a
organizat un spectacol special la finalul căruia oaspeții s-au delectat cu un
impresionant foc de artificii.
George
Enescu a susținut un concert la reinaugurarea Cazinoului din Sinaia | Foto –
festivalenescu.ro
După cel de-al Doilea Război Mondial,
Cazinoul din Sinaia a trecut în proprietatea statului, iar o perioadă a fost
folosit de Societatea de Cruce Roșie. Cazinoul din Sinaia a funcționat până în
1947, atunci când regimul comunist din România a interzis jocurile de noroc.
În 1995, clădirea a trecut în
Administrația Protocolului de Stat, iar în luna aprilie 2013 a intrat în
circuitul turistic.
Tunelul
secret dintre Hotelul Palace și Cazinoul din Sinaia. Nu numai banii erau
protejați, ci și… amantele
Plimbându-te prin Parcul ”Dimitrie Ghica”
și îndreptându-te către Cazinoul din Sinaia, treci, fără să îți dai seama,
peste un tunel secret care a fost construit între Hotelul Palace și
stabilimentul unde o Fata Morgana a câștigurilor fabuloase atrăgea jucătorii
precum un magnet.
La vremea respectivă – cu mai bine de o
sută de ani în urmă -, a construi un tunel de trei metri înălțime și doi metri
lățime nu era un demers facil, însă protecția unor sume de bani impresionante
și teama că astfel de câștiguri vor atrage infractorii au fost motive esențiale
pentru demararea lucrărilor.
Hotelul Palace a fost construit – tot după
planurile arhitectului Petre Antonescu – chiar în timp ce era ridicat și
Cazinoul din Sinaia, în doar opt luni fiind terminată clădirea. Turiștii care
veneau pentru a respira aerul curat din Sinaia aveau posibilitatea nu numai să
joace la cazinou, dar și să fie cazați în condiții de lux, la doar câteva zeci
de metri de mesele de joc.
Cei care aveau buzunarele pline cu bani
puteau ajunge, nevăzuți, din hotel în cazinou, feriți de priviri indiscrete și
știindu-și câștigurile în siguranță, tunelul de 25 de metri lungime – luminat
și încălzit – fiind calea cea mai bună pentru un du-te-vino nu numai financiar,
ci și amoros. Amantele îmbrăcate după ultima modă putea ajunge, la rândul lor,
alături de cei care le protejau și întrețineau, iar astfel de secrete de alcov
erau ținute departe de ochii curioșilor și, mai ales, ai ziariștilor gazetelor
mondene.
În sala mare a Cazinoului din Sinaia –
”Sala Oglinzilor”, cu o suprafață de 650 mp – se aflau 13 mese unde se putea
juca la ruletă. În cazinou exista însă și o cameră privată, de 80 mp, acolo
unde mizele erau de cinci ori mai mari decât în alte săli. Aici erau mese unde
nu se așezau decât reprezentanții high-life-ului vremii, oameni de afaceri
interbelici precum Nicolae Malaxa (unul dintre cei mai mari industriași
interbelici) sau Max Auschnitt, administrator delegat al Uzinelor și Domeniilor
de Fier din Reșița (U.D.R.), cea mai mare societate pe acțiuni care a existat
în România înainte de instaurarea regimului comunist.
În ”Sala Baccara” erau amplasate mesele
pentru jocurile de cărţi, iar acolo se jucau Black Jack, Poker şi Baccara.
”Sala
Oglinzilor” | Foto: casino-sinaia.ro
”Casa
Diavolului”. Arginții aruncați în fântâna arteziană a Cazinoului din Sinaia
Orice jucător împătimit are și
superstițiile sale, iar cei care treceau pragul Cazinoului din Sinaia nu puteau
face excepție de la această regulă nescrisă prin care încercau să îl înduplece
pe Zeul Norocului și să îl convingă să fie de partea lor la mesele de joc.
Se spune că amatorii de câștiguri rapide –
mulți dintre ei plecând, în dimineața următoare, cu buzunarele goale – aruncau
arginți în fântâna arteziană din apropierea Cazinoului din Sinaia, tocmai
pentru a avea noroc și pentru a se îmbogăți rapid.
Numai că astfel de perspective minunate și
superstițiile aferente nu ajutau, în cele mai multe dintre cazuri, iar
împătimiții erau seduși de ceea ce putem numi și azi ”beția jocului”, își
plasau toți banii, pierdeau, apoi iscăleau polițe pentru sume impresionante. Și
femeile erau ”prinse” în acest carusel al dorințelor exacerbate, ajungând să
își joace chiar și blănurile de lux sau bijuteriile, în vreme ce bărbații
plusau cu ceasurile cu lanț de aur.
Acesta este și unul dintre motivele pentru
care, în perioada interbelică, Cazinoul din Sinaia s-a ales și cu o etichetă
nedorită – ”Casa Diavolului”.
Bazarul
de lângă Cazinoul din Sinaia și turcul Hagi Benlian
Dacă la mesele de joc ale Cazinoului din
Sinaia se desfășurau scenarii nocturne în care norocul și ghinionul schimbau în
bine sau în rău destinele multora dintre jucători, în exteriorul
stabilimentului viața curgea în ritmul acelor vremuri și avea, firește, un farmec
cu totul aparte.
Puțini știu că în apropierea Cazinoului
din Sinaia exista un bazar, poate unul dintre cele mai vizitate ale stațiunii.
Iar dacă ajungeai în acest bazar era imposibil să eviți contactul cu turcul
Hagi Benlia – cunoscut de toată lumea ca Benli -, cel care, purtând turban
roşu-visiniu şi şalvari de mătase, aducea Orientul în Sinaia și încerca să îi
convingă pe vizitatori să cumpere argint filigranat, încrustaţii în metal,
obiecte de jad, chihlimbar, sidef, corali sau mărgean.
Dar Benli avea și o ofertă ”dulce” – adusă
din cămările Istanbulului – în fața căreia nimeni nu putea rezista mai mult de
câteva minute: siropuri, sugiuc, rahat, nuga, susan, baclavale, pistil de
caise, dulceţuri şi serbeturi.
Doritorii puteau să-și cumpere de la Benli
tutun, țigarete şi cafea, iar turcul știa să… ghicească.
”Benli ştia să şi ghicească. Îşi alegea
din clientele o cucoană, făcându-i un semn discret să-şi întoarcă ceaşca de
cafea, după care venea personal cu tava să adune ceştile. La plecare, curioasa
afla de la turc 2-3 numere (din cele de la 1 la 9) pentru care femeia îi
strecura în palmă, tot discret, câţiva poli. Apoi fugea la „ruletă” să-şi
încerce norocul”, nota Gh. Nistorescu în ”Din plaiul
Prahovei la Sinaia”.
Averi colosale au fost pierdute într-o
singură noapte, celebritățile vremii i-au trecut pragul pentru a se răsfăța cu
băuturi fine și pentru a-și încerca norocul la mesele de joc, s-au scris
povești de amor, au avut loc tragedii despre care s-a scris în gazetele de
scandal sau care, de foarte multe ori, au fost trecute sub tăcere.
Dar povestea Cazinoului din Sinaia, în
pofida trecerii inexorabile a timpului, își păstrează și astăzi farmecul
incontestabil, cu inflexiuni de legendă interbelică transpusă în realitate.
Preluat din:
https://www.gandul.ro/actualitate/secretele-cazinoului-din-sinaia-tunelul-nestiut-amantele[1]sinuciderile-ascunse-1968854
Sursa: MARIANA ISVORANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu