Cu
adevărat Hristos a înviat
Maria
Diana Popescu
23
Aprilie 2022
Din perspectiva omului iubitor de
Dumnezeu, noaptea Învierii reprezintă momentul de graţie al Creştinismului,
cînd viaţa, lumina şi iubirea biruie moartea. Este evenimentul nepereche în
istoria lumii! Clopotele Învierii devin clopotele vieţii, ale primăverii ca
anotimp al renaşterii, reîntineririi, refacerii, reprimenirii creaţiei divine,
inducînd sentimentul încrederii şi normalităţii vieţii. Învierea stă mărturie
puterii imense şi tainice a lui Dumnezeu. A crede în Înviere înseamnă a crede
în Dumnezeul care a creat Universul, Cel care deţine puterea absolută asupra
creaţiei Sale, incluziv puterea de a învia din morţi. Prin învierea fiului său
Iisus, Dumnezeu ne aduce aminte an de an de suveranitatea Sa absolută asupra
vieţii şi morţii. Învierea lui Iisus este considerată de biserică cel mai mare
miracol biblic şi dovada supremă că sufletele credincioşilor vor fi chemate la
viaţă în Împărăţia Lui Dumnezeu. Luînd trup pămîntean, Mîntuitorul Iisus a
învins moartea în trup, prin Înviere, astfel că învierea noastră a devenit
posibilă graţie Învierii Sale, după cum Iisus Însuşi a zis: „Adevărat, adevărat
zic vouă: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri,
va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.” (Ioan 11,
25-26). Acestea sînt cuvintele lui Iisus Hristos, care a propovăduit, de-a
lungul vieţii sale pămîntene, învierea sufletului în Împărăţia Domnului.
Aşadar, Învierea lui Iisus, care a trăit
ca om printre oameni, devine mărturie şi dovadă privind învierea oamenilor după
moarte, acesta fiind adevărul fundamental al credinţei creştine. Doar
creştinismul are întemeietor pe Iisus, care transcende moartea şi promite
învierea celor care Îl urmează. Faptul că Dumnezeul creştinilor s-a născut om,
a murit pentru păcatele noastre, a fost înviat a treia zi şi trăieşte de-a
dreapta lui Dumnezeu Tatăl este cu
adevărat o încredinţare pentru viaţa de după moarte. Sf. Apostol Pavel explică
în detaliu în cap. 1 Corinteni, 15,
importanţa învierii lui Hristos, iar în versetul 20 afirmă că Hristos a
înviat cu adevărat din morţi şi a devenit „pârga celor adormiţi”, oferind
siguranţa că noi Îl vom urma în înviere. Tot apostolul Pavel spune în versetul
58: „căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică”.
Învierea este o victorie pentru fiecare
creştin. Iisus Hristos a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi după
Scripturi. Şi va veni iarăşi, precum scrie cap. 1 Tesaloniceni 4:13-18: „Cei
morţi în Hristos vor fi răpiţi, iar cei care rămân în viaţă pînă la venirea Lui
vor fi schimbaţi într-o clipă şi vor primi trupuri noi şi glorioase”. Iată cum,
Învierea garantează că cei care cred în Iisus vor fi înviaţi pentru viaţa
veşnică.
Cei care cred în izvoarele sfinte au, cu
prisosinţă, partea lor de jertfă. Au un Iisus! Să recunoaştem în repetabila
Înviere a Domnului pe unul şi acelaşi, veşnic, imuabil, Creator. Oricîte rătăciri de drum am fi avut prin
jocul de-a lumea, credinţa în Înviere ne aşează pe drum de lumină. Iată de ce,
la fiecare Înviere, mă simt ca un copil care ascultă fascinat cîntecul
clopotelor sfinte, purtînd din pricini de ştiinţă divină o perpetuă
consideraţiune lui Dumenezeu. Cu fiecare Înviere pamîntul devine mai luminos,
raiul mai seducător, Sfîntul Paşti mai sfînt. Fără Învierea lui Iisus ne-am fi
frînt ca nişte nuieluşe în hăurile vieţii. Să ne bucurăm de Învierea
Mîntuitorului Iisus Hristos în bisericile lumii! Dar să nu uităm scrierile
anului 33 e.n., cînd, intrînd în Ierusalim, Iisus a fost întîmpinat de mulţime
cu crenguţe verzi, pentru ca mai apoi, aceeaşi mulţime să strige furioasă
„Răstigniţi-L!”. Şi L-au răstignit! Corpul I-a fost pecetluit într-un mormînt,
din care El a înviat a treia zi, cum de altfel le promisese discipolilor, ei
înşişi neîncrezători.
Învierea a rămas atestată nu cu acte notariale
sau de scribii oficiali ai sinagogilor, ci de chiar acei discipoli
neîncrezători, de alte mii de oameni cu care Iisus s-a întîlnit pe meleaguri
iudaice, încă vreo cîteva săptămâni după Învierea atestată de ucenicii
ucenicilor, de martiriul a sute de mii de credincioşi. Învierea nu este un
mister cercetabil de raţiunea ştiinţifică, ci e o Taină. Ciudată, este însă
mintea omului modern, stupid de trufaşă în toate ale ei! Omul acesta crede cu
îndărătnicie că este produsul a milioane de ani de evoluţie de la nonom la om,
născocind tot felul de dovezi! Crede cu îndărătnicie că există în el
subparticula darwinismului, fără altă dovadă decît aceea a calculelor
matematice. Crede că există extratereştri, inventînd tot felul de halucinaţii
ca realităţi indubitabile. Crede că a existat Socrate, cu singura dovadă a
scrierilor filosofico-poetice ale lui Platon. Pentru aceştia sînt mai degrabă
adevărate povestirile platoniene despre Atlantida, decît Evangheliile! Crede în
realitatea universurilor multidimensionale, sprijinindu-se pe tot felul de
ecuaţii savante. Crede în homo a fi sapiens, prin natura sa, fără nici cea mai
vagă probă a sapienţităţii universale. Crede în necunoscutele energii psi, dar
nu crede în Învierea Domnului. Necredinţa
în Învierea Domnului e ca o plagă care otrăveşte spiritul, întunecă
sufletul precum negurile, e cancerul care îmbolnăveşte iremediabil cultura şi
civilizaţia umană. Necredinţei în Învierea Domnului îi este ruşine de familia
tradiţională, de neam şi de înţelegerea între neamuri. Necredinţa în Învierea
Domnului îşi zideşte orgolioasă proprii Idoli. Pentru adevăraţii creştini
Învierea Mîntuitorului Iisus Hristos e zi de slăvire a Sfintei Treimi, de
reculegere, rugăciune, cînd inimile se înalţă şi capetele se pleacă buneivoinţe
şi milei cea mare a Domnului.
Fraţi creştini de pretutindeni, cu
nădejdea că de Sfintele Paşti ne vom bucura de lumina lui Hristos care
luminează tuturor, să ne răstignim împreună cu Iisus, să murim faţă de păcatele
lumeşti, ca apoi să înviem împreună cu El, ca să rămînă în noi dragostea şi
Lumina Lui. Cînd în miez de noapte slujitorii Domnului cu făcliile aprinse ne
strigă să luăm lumină, să rugăm pe Hristos Mîntuitorul să ne binecuvînteze cu
darul sfînt al iubirii Sale de oameni. Învierea Domnului să vă însufleţească de
dragoste frăţească, de spiritul păcii, al dreptăţii şi iubirii aproapelui! Să
vă sporească sănătatea şi fericirea, să va împlinească speranţele şi gîndurile
bune, să vă inunde sufletul de bucurie şi credinţă, casa de lumină şi bucurie
şi să vă aducă mai aproape de Dumnezeu şi de cei dragi! Cu adevărat Hristos a
înviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu