DIALOG
IN PASI DE ROUA
Draga Ioan Miclau,
Deși ne despart mii de kilometri, vă simt
și vă aud bătăile inimii tocmai de aici. Sunteți un om minunat, cu o simplitate
și o modestie cuceritoare de-a dreptul. Ador să „întâlnesc” astfel de oameni,
pe care vreau să-i iubesc și să-i prețuiesc, pentru sufletul lor curat
românesc. Aveți toată admirația și dragostea mea filială. Cu drag, Gheorghe
A. Stroia
Deoarece v-ați prezentat atât de frumos,
dați-mi voie să vă spun și eu câteva cuvinte despre mine:
ROUĂ
~*~
Motto:
„Rouă suntem, în pumnul plin de verde iarbă a lui Dumnezeu” (Gh. A. Stroia)
Un
bob de rouă
pe-aripa
timpului
nescris,
grăuntele
din
moara clipelor
uitate
în abis,
nici
gând,
nici
rugăciune
nu
sunt,
ci
doar un călător
pribeag
peste
pământ.
M-am
bucurat
mereu
de-al
zilelor căuș,
n-am
fost obraznic,
nu
sunt
nici
jucăuș,
nu
m-am născut
uscat,
dar verde
nu
am fost
și
de un veac
repet
al
vieții
rost.
Am
râs cu poftă
de-am
simțit
astfel,
plânsu-mi
născut,
nu
l-am oprit
defel,
am
ridicat ades
și
glasul
tremurând,
ori
am tăcut,
să
pot
cânta
curând.
Nu
sunt nimicnicie,
nici
mare
nu
mă cred,
sunt
fir de praf,
pe
strună
de
aed,
coroană
aurită
nu
am purtat
pe
frunte,
mi-am
înfrânat
cu
sârg gândirile
mărunte.
Nu
mă socot
din
neamuri
cel
ales,
am
îndrăznit
sfios
și
clipa
am cules,
nu
am lăsat-o
nicicând
să
ofilească,
nici
sufletului
meu
lumina
să-i
pălească.
Am
adunat
prietenie,
cu
încăpățânare,
în
inima de foc
am
strâns
suspinul
mare,
nicicând
nu
am păstrat
doar
pentru mine,
am
împărțit
și
răul, și bunul
meu
cu tine.
Mă
rog
la
Dumnezeu -
stăpânul
tuturor,
când
ceasul
va
suna ca
dorul
călător,
să
mă trimită-n
praful
din steaua
neucisă,
să-mi
dăruie
un
strop din
roua
cea promisă.
~*~
©
Gheorghe A Stroia
În
vin., 29 apr. 2022 la 09:48, Ioan Miclau <ioanmiclau40@gmail.com> a
scris:
Excepțională
prezentarea Recenziei mele cărții dlui D.Găleșanu, de domnia voastră la fila
prestigioasei
publicații”Armonii Culturale.
Un cuvânt și despre mine: ”îmi zic și
”gepianu” fiindcă sunt născut în satul Gepiu-Bihor-România, la anii 1940. din
părinții Mihai și Catița, țărani și băștinași ai satului. Eu am fugit de comuniști, având șansa a
întâlni și un glonte, nu ca azi, când fiecare e liber să plece unde vrea!. Așa
mai vin vremurile!
Nu stau prea zdravăn cu sănătatea - văd că
uit mai des, drăguțele de reumatisme mă țin deseori răsucit, dar nu mă plâng,
mă simt bine sufletește. Pentru mine literatura este un medicament de sănătate,
nu scriu din ambiții și gelozii pe nimeni.. De politicale m-am ținut mai la
distanță, dar nici nu am darul lui Cicero, de a vorbi aiurea, sunt un pic și
bâlbâit. deci fără nici o chemare. Mai mult vorbesc cu mine, cei drept, pot
spune un singuratic, Dar cu iubire de Dumnezeu, cu frică de Dumnezeu, care mea
rânduit întotdeauna o cale a simplității, în care pot trăi.
Cu mult drag și respect
Ioan Miclău-Gepianu
Australia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu