Binele
va triumfa, chiar și în cele mai neașteptate moduri ori momente
Av.
Silvia Uscov
27
Aprilie 2022
Știți momentele acelea când se iese de la
vreo audiere și se declară prompt că persoana are încredere în justiție? Eu nu
am. Într-un fel, e bine ca avocat că nu
am, pentru că asta m-a determinat să nu am doar planul „A” în acțiune pentru un
client, ci și planul „B”, ba chiar și „C”.
Ca cetățean, însă, este frustrant pentru
că și eu sunt beneficiar al aceleiași justiții. Realizată de judecători, dar și
cu sprijinul avocaților și procurorilor. Adică de oameni, unii mai pregătiți,
alții mai puțin pregătiți, unii înțelegând responsabilitatea cu care sunt
investiți cu speranță de către cel care apelează la ei, alții neînțelegând nici
propria existență, unii care caută să iasă din dogme, alții care preferă locul
cald al acelorași idei, de altfel, puține și care nu vor să tulbure liniștea.
Pilda biblică a alegerii între Baraba și
Iisus se repetă în fiecare moment în justiție, când pui în talerele balanței un
inocent și un infractor, vinovăția și nevinovăția, dreptatea și nedreptatea.
A trecut Săptămâna Patimilor când fiecare
dintre noi ar trebui să își amintească ce a ales pentru ceilalți semeni.
Oare a ascultat glasul „mulțimii” (rețele
de socializare, presă cu interese obscure, O.N.G.-uri cu interese politice ori
ambasade), incitată de cei care nu doreau să își piardă puterea, și a ales
strâmb? În acest caz nu va putea proceda la rândul său ca Pilat din Pont, nu se
va putea spăla pe mâini de păcatele pe care le-a comis.
Pe vremea aceea era „blasfemia”, acum ar
putea fi, la fel de bine, „abuzul în serviciu”, folosit ca subterfugiu atunci
când nu îți găsesc alte rele, de parcă ar fi panaceu atunci când vrei să oferi
o condamnare politică poporului sau diverselor interese.
Toți nevinovații condamnați pe nedrept
sunt bucăți ce reconstruiesc scena biblică a unei condamnări ce nu a respectat
dreptul la un proces echitabil. Și, de parcă nu era suficient că justiția nu
mai era chiar o piatră de temelie între puteri, factorul de echilibru între
acestea, ci s-a transformat într-un veritabil factor de presiune asupra cetățenilor
(bine că mai sunt și judecători la Berlin...), prin alegerea unor judecători
anti-constituționali la C.C.R., care nu doar că nu au minime cunoștințe
juridice, dar sunt și trădători de neam pentru că vând pe câțiva talanți de
argint propria țară, nu-ți rămâne decât să-ți faci semnul crucii și să te rogi.
Pentru că, după toate patimile îndurate de
Domnul nostru, asta simbolizează Învierea pentru mine, speranța că într-o zi
binele va triumfa, chiar și în cele mai neașteptate moduri ori momente.
„17. Când erau adunaţi la un loc, Pilat
le-a zis:
- Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba
sau pe Iisus, care Se numeşte Hristos?
Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Iisus
în mâinile lui.
Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată,
nevasta sa a trimis să-i spună:
- Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul
acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.
Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au
înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L omoare.
Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis:
- Pe care din amândoi voiţi să vi-l
slobod?
- Pe Baraba”, au răspuns ei.
Pilat le-a zis:
- Dar ce să fac cu Iisus, care Se numeşte
Hristos?
- Să fie răstignit!, i-au răspuns cu
toţii.
Dregătorul a zis:
- Dar ce rău a făcut?
Ei
au început să strige şi mai tare:
- Să fie răstignit!
Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic,
ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea
norodului şi a zis:
- Eu sunt nevinovat de sângele
Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!
Şi tot norodul a răspuns:
- Sângele Lui să fie asupra noastră şi
asupra copiilor noştri!
Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar
pe Iisus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie
răstignit”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu