IRINA LUCIA MIHALCA - Mergi înainte, doar înainte…

 

Mergi înainte, doar înainte…

 

 

~*~

 

Un nou limbaj ar trebui sa vorbim

pentru a ne reaminti de noi.

Înfruntăm acelaşi destin.

O fisură în armura noastră.

Lumina din spatele lucrurilor, câţiva stropi de ploaie

– atât cât să ne amintească

de fragilitatea noastră, creată prin vremuri,

paloarea viselor trăite în viitor,

aproape de noi înşine,

destrămate de ceaţa cuvintelor.

 

Ori de câte ori ne spuneam ”te iubesc”,

distanţa între noi se micşora,

la sfârşitul fiecărei întâlniri cu tine,

o floare înflorea inima mea.

 

Capcane de gânduri în mişcare,

cuvinte ţâşnite din noi, prelinse în lacrimi,

lacrimi devenite cuvinte şoptite,

strigate sau scrise.

 

Atingeri, zâmbete, lacrimi, dincolo de distanţe,

lacrimi de tristeţe ce vor avea un sfârşit,

lacrimi de bucurie

ce vor reda strălucirea altor cuvinte.

Întunericul se ridică de pe umerii tăi.

Pe pereţii albi ai visului priveşti tremurul

unor umbre de aripi,

ca o pledoarie pentru invizibil,

ca o reverenţă pentru respiraţia cosmică.

 

Când crezi că toate  au dispărut,

mergi înainte, doar înainte.

priveşte focul de pe muntele escaladat,

gândeşte-te la lumina din noi,

oricâte furtuni îngheţate vor fi,

asta-l va ţine mereu aprins.

 

Avem aceleaşi întrebări, doruri, dureri, disperări,

aceeaşi bunătate, speranţă, iubire, lumină.

Disperarea nu se vindecă.

Mergi înainte, doar înainte.

Când ai avut nevoie, ai primit,

când ai bătut, ţi s-a deschis,

când ai căutat, ai găsit,

cand ai pierdut ceva, altceva ai primit,

când ai crezut în visele tale, s-au împlinit.

Flăcările se mişcă. Vântul se înteţeşte.

Timpul se opreşte, nu-l mai măsori.

Oamenii nu pleacă,

îi regăseşti,

în vieţile trecute sau cele viitoare.

Născuţi din acelaşi izvor, primim aceeaşi apă.

 

“Te iubesc” i-ai spus şi îi vei vei mai spune.

“Te iubesc” ţi-a spus şi îţi va mai spune.

“Te iubesc, te iubesc, te iubesc!”

 

~*~

30 iunie 2019

IRINA LUCIA MIHALCA