PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ÎN IUBIREA PE VERTICALĂ

 

ÎN IUBIREA PE VERTICALĂ

 

 

~*~

 

Așa mi-o fost mie dat dar din dar rânduit,

să scriu, cum cel iubit mi-a ursit și om de om m-a sfințit om potrivit la locul locul potrivit,

m-a sfințit ca om între oameni, pentru oameni,

om, în legea lui om, să te grăiesc ca om care-i român a limbii române șuhan năzdrăvan, pace și pâine, în liturgia din spice,

că nu mă irosesc, în van

și, artistic, în doru lelii m-a sortit Hristos luminos, cu frumos, să trăiesc șuhan năzdrăvan

că nu mai umblu cântând iordane de a lelea prin sat, pur și simplu nu-mblu atâta pur și simplu, nici prin sat,

nevoit să salut cu Hristos a înviat ca un paria de România, jos pălăria !

că moțăii, cât e ziua, în poezie, cu poezia, în drept la veșnicie și înviere, cu sfânt drept Eminescu la fericire, îmi bat piua să se facă ziua ziorel de ziuă, cu undă verde, mega magna cum laude: laudator temporis acti

să-mi câștig veșnicia de România, cu omenia, mai moțăind, în pat, fără să mă sinchisesc

și plictisesc,

în acest pitoresc, proscris, în propriu-mi paradis de scris,

artist firesc domestic românesc altruist socio-cosmico-uman și dialectic filozofic, cu preț ca preț la nemurire, cu ecuația de România univeral, prin național și monumental, să trăiesc firesc gloria-victoria ca Nadia, să trăiesc,

în performanță, să trăiesc mare roânească conștiiță, să trăiesc cum trăiesc, în realitate fără comoditate ca țăranul să trăiesc, în sănătate și cum se cuvine să trăiesc cu spiritulitate, sănătos și frumos încăpățânat, în bine, cu omenia de România căutându-mi la mere pădurețe în noblețe,

căutându-mi soluția, rezoluția,

prin Dumnezeu pitoresc, mereu, de România,

căutându-mi luminos și frumos, bisericesc/boieresc țărănesc, firesc

și, în drag armonios hristos, luminos,

de Romània mea,

în Hristos a înviat,

c-adevărat e, că a înviat și m-am luminat, în curat

și, în aur cenușiu strecurat, cântat și descântat,

că măcar nu rag, mugesc ca o vită, un iosag,

după rang, nu rag,

în al vieții firesc val pe val, de pe Arcă,

cu acasă de biserică, în biserică:

-"Hristos a înviat !"

-"Adevărat a înviat !"

că n-am ureche muzicală, hong, dar, nu după ureche aș fi după pereche, confortabil și imbecabil a lui Dumnezeu, sfânt/excelent și inteligent copil, cum vine vorba, verba nimbul, verbul-proverbul,

în fâinoșag,

cu adevăr și viață, în drag,

că nu-s fără egal național, în făinoșag de gen Eminescu, în instaneu de Dumnezeu,

chiar dacă pe Vica ca mireasă la nunta mea și nunta ei, cu tei în floriți, cu zbor dalb de porumbei am trecut-o, pe Vica, peste, după obicei de bordei,

că la noi câte obiceie tot atâtea bordeie;

pe Vica am trecut-o cu făinoșag, peste al casei prag,

în România mea, de drag, în drag de drag, în vilag și, în fin om drept de a

fi, în iubire pe verticală,

cu școala de dincolo de școală.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE