Mircea Dorin Istrate
și întoarcerea prin poezie, spre obârșia neamului său.
Dumnezeu
în bunătatea și mărinimia Lui, l-a înzestrat pe poetul Micea Dorin Istrate cu
darul și harul cuvântului dătător de înalt, prin însăși versul încărcat de metafore,
o poveste cu Feți Frumoși și cu zâne, acel dor neostoit al copilăriei și tinereții, a locurilor natale călcate cu
pasul, locuri binecuvântate de o trăire
aparte și de neuitat.
În căușul
preaplin al acelui timp fără de timp, și-a amprentat urma desculță, umblând prin miriștea zilelor
înmiresmate de vară ce-l atrăgeau ademenitor spre apa liniștită a Târnavei.
Mergea la scăldat cu cei de o seamă cu el. Hălăduirile înrourate prin iarba de
un verde crud al văilor încărcate de flori, în acel îmbătător miros de
cimbrișor, de răcoarea șoșotindă a izvoarelor, de umbra pădurilor, dar mai cu
seamă, vorba molcomă și plină de înțelepciune a atâtor oameni de mare credință
și frică de Dumnezeu, au constituit fundamentul ascensiunii spre împlinirea lui ca poet, adunând
frumuseți care i-au fost aproape de inimă!
Toate
minunile, uimirile vieții, le-a strâns cu migală în sipetul sufletul său,
ca apoi, în liniștea dinspre seară și zori de lumină, să aștearnă în
nopți de veghere, cuvântul ostoitor de
doruri în versurile fiecărei poezii
înmugurind, sentimentele de iubire
reflectate de fiecare cuvânt, de fiecare metaforă pe care poetul le-a
împletit și ni le-a redat asemeni unui
voal magic plin de iubire, de dragoste .
A
scris cu condeiul inimii cu ardoare și drag, cântându-și prin vers țara, pământul și neamul, deopotrivă sfințite de-a lungul veacurilor prin jertfa
atâtor eroi iubitori de, pace, statornicie și tihnă.
Oameni
truditori care și-au împletit viața prin rugăciune și alinare, au călcat apăsat
peste brazda vremurilor de restriște, stropite nu odată cu sânge și jertfă.
Poate
și de aceea, ca experiență istorică, de-a lungul veacurilor, fiind așezați la
răscruci de imperii, în afară de noi și de Dumnezeu alduitul, nici astăzi, nu
avem pe nimeni, urmând să ne sprijinim unul pe celălalt, învățând din căderi și
urcușuri, minunându-ne de atâtea daruri
revărsate cu prisosință în căușul sufletului nostru, clădit pe smerenie
și bunătate.
Binecuvântată
ne ești țară, cunoscută a fi Grădină a Maicii Domnului, tărâm sfânt de unde se
nasc poeți precum Mircea Dorin Istrate, pregustând din cuminecătura poeziei sale, ne regăsim pe
noi înșine, în acel decantat și plinitor cuvânt dătător de neprihănită iubire.
Toată
prețuirea prieten drag, multă sănătate, putere de muncă, la cât mai multe lansări de carte.
Vasile
Luca 13 aprilie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu