U-craina
- Țara de la margine (1)
Prof.
univ. dr. Corvin Lupu
27
Aprilie 2022
Manipularea conflictului dintre Rusia și
Ucraina de către presa din zona de influență a S.U.A. este colosală. Orice fel
de abordare obiectivă a dispărut complet din rândul mass-media curentului
oficial. Orice abordare neutră este imediat catalogată drept „propagandă
pro-rusă, pro-Putin, anti-europeană, anti-NATO, anti-occidentală” etc. E o
nebunie. Nu mai poți vorbi liber. Nu se mai admite să existe neutri, care nu
țin cu niciuna dintre părți și care le privesc cu detașare pe amândouă. Nu mai
poți avea opinii neutre, că ești imediat catalogat drept „putinist” și acoperit
cu un cor gălăgios și strident de către armatele de propagandiști pe care
sistemul le plătește generos. Nu mai poți aborda adevăruri istorice în mod
științific, ci doar partizan, propagandistic, îndreptat împotriva Rusiei.
Mă voi referi la unele aspecte care nu
sunt abordate în presa sistemului. Cititori lor vor afla adevăruri incomode, pe
care nu au cum să le afle de la televiziunile și ziarele sistemului, pe care
guvernanții noștri au ajuns să le plătească cu zeci de milioane de euro din
banii românilor, pentru a susține propaganda sistemului. Îmi asum riscul de a
fi „promovat” pe lista de „putiniști” care s-a întocmit în februarie și care
circula pe internet, care îi cuprindea pe dl. general Chelaru, pe Cozmin Gușă,
pe Anca Alexandrescu și pe mulți alții, peste o sută. Dar avem și noi dreptul
la opinie. Sau nu mai avem? Părerile pe care le voi spune eu se bazează pe o
viață de studiu în domeniile istoriei, relațiilor internaționale și studiilor
de securitate. În timp, cititorii noștri sunt cei care pot evalua în ce măsură
le este utilă cunoașterea ideilor pe care le vom discuta noi în continuare.
Propaganda care se face în România, ca și
în celelalte părți ale sferei de influență în care ne găsim noi în acest moment
istoric, este una agresivă și nu oferă poporului român o imagine corectă asupra
evenimentelor. Analiza de științe politice trebuie să se facă la fel ca în
justiție. Analistul politic de profesie trebuie să fie un judecător. El trebuie
obligatoriu să asculte și să ia în seamă și în calcul ambele părți aflate în
conflict. Nu se poate judeca/analiza un conflict între două părți doar prin
prisma părerii, intereselor și dorințelor uneia dintre părți. Când adevărul
este, ca de obicei, undeva pe la mijloc, judecătorul/analistul nu poate să îl
dea în întregime unei singure părți. Aceasta ar fi o judecată nedreaptă, care
nu poate fi luată în seamă și nu are valabilitate științifică. În România, tot
ce se vorbește și se scrie în presă despre conflictul din Ucraina se bazează pe
informația care vine exclusiv din Ucraina sau de la aliații Ucrainei din
Occident.
În mass-media din România, controlată de
magnații presei, de serviciile secrete și de statul „eșuat”, cum l-a numit
Johannis, se face doar o analiză de propagandă politică pro-S.U.A.,
pro-N.A.T.O., pro-U.E., pro-Ucraina și anti-Rusia, anti-China, anti-Bielorusia
și anti-toate statele care susțin Rusia. Întreaga proiecție este falsă din
start, o parte fiind prezentată opiniei publice a cuprinde doar
demoni/criminali, iar cealaltă parte, fiind prezentată opiniei publice ca și
când ar cuprinde doar îngeri.
Toate analizele/comentariile despre
războiul din Ucraina, care se fac în presa sistemului euro-atlantic nu au nimic
a face cu știința politică. Pentru a întreține această stare de lucruri, sunt
mobilizați mai ales profitorii regimului „ticăloșit”: foști miniștri, foști
generali și șefi ai armatei și serviciilor, politicieni, jurnaliști îmbogățiți,
deținători de pensii speciale „nesimțite” de zeci de mii de lei pe lună etc.
Eventualele excepții, dacă au existat, sau
dacă vor exista, nu fac decât să întărească regula. Puținele, foarte puținele,
site-uri, ziare sau mici televiziuni, care nu sunt încă acaparate de sistem și
care încearcă să echilibreze discursul despre acest eveniment istoric important
sunt sub mare presiune, sunt amendate de cenzorii sistemului (C.N.A.,
A.N.C.O.M. etc.), sau chiar sunt desființate, cum s-a întâmplat în primăvara
anului 2020 cu revista „Justițiarul” și alte site-uri. Ticăloșii din sistem
știu că ei încalcă grav Constituția și alte legi. De aceea, în vara lui 2020,
șeful A.N.C.O.M., condus atunci de „securistul” deghizat în civil Sorin
Grindeanu, a reușit să promoveze un act normativ prin care conducerea A.N.C.O.M.
nu răspunde penal pentru deciziile pe care le ia. Este colosal! Nimeni nu s-a
scandalizat pentru faptul că în societatea românească euro-atlantică,
„democratică” (?!), există oameni care și dacă încalcă Constituția și legile,
nu răspund penal!! Avem de a face cu o caricatură de societate autointitulată
„democratică”!
Aceste mici televiziuni, ziare și site-uri
care încearcă să promoveze adevărurile nedistorsionat nu pot să penetreze adânc
opinia publică, pentru că nu sunt lăsate și au, cel puțin deocamdată, un rating
scăzut.
Ceea ce este mai grav este că acest mod
păgubos de transmitere incorectă a informației este promovat și în
universități, în departamentele facultăților de științe politice, de relații
internaționale, de istorie contemporană și recentă, de studii de securitate și
în academiile militare și de informații, peste tot în România… Este o tragedie
ca în instituțiile care ar trebui să pregătească viitorii oameni de știință,
viitorii analiști obiectivi și viitori ofițeri corect informați, să se abordeze
tematica evenimentelor în afara oricărui spirit științific. O eventuală
viitoare evaluare pe criterii obiective, științifice, a învățământului superior
din domeniile menționate mai sus, dacă s-ar face obiectiv, ar conduce la
desființarea acestor componente universitare, în cvazi-totalitate și la
resetarea întregului sistem.
Și în timpul regimului socialist de stat
de până în 1989 se făcea o propagandă politică grețoasă și păguboasă, dar
regimul de atunci a avut grijă ca, pe lângă propagandă, să permită și abordări
științifice ale fenomenelor, iar în universități și în alte instituții de
știință și cultură erau adeseori trimiși înalți demnitari de partid și oameni
de știință și cultură din sfera oficială care să transmită adevăruri care nu
puteau fi scrise în cărți și în cursuri universitare, sau în presă, pentru a nu
supăra state străine cu care, pe vremea aceea, România întreținea relații de
bună colaborare și promovare reciprocă a intereselor. Astăzi, politicienii
noștri, din păcate și unii profesori universitari, își permit un vocabular
agresiv și o abordare extrem de subiectivă a evenimentelor internaționale, care
nu are nimic în comun cu spiritul academic.
Când se abordează problematica aplicării
de sancțiuni împotriva Rusiei, acestea sunt salutate și aplaudate de presă și
de euro-atlantiști, cu toate că ele sunt un fel de autogoluri, ele afectând în
măsură mai mare pe europeni decât pe ruși. „Să moară capra rușilor”, este noua
deviză triumfalistă a Occidentului. Dar nu cumva moare și capra noastră? De
bucurie că moare capra rușilor, ceea ce nici măcar nu se întâmplă, acceptăm să
moară și capra noastră și să bem apă, în loc de lapte. Când rușii aplică și ei
sancțiuni împotriva statelor „neprietenoase” din U.E., cum le numesc ei,
acestea nu mai sunt numite în presă și în vocabularul politic „sancțiuni”, ci
sunt numite „șantaj”. Am dat un singur exemplu, dar sunt și altele. Acest joc
al dublului limbaj propagandistic, prin care aceleași fapte sunt numite într-un
caz cu sens pozitiv și în celălalt caz, cu sens negativ, zăpăcește de cap
persoanele mai puțin instruite și, din nenorocire, numărul acestor neinstruiți
crește mereu, în ritm cu decăderea continuă a învățământului românesc, care
spală creiere într-un ritm debordant. Pe măsură ce criza regimului
euro-atlantic crește, crește și propaganda și manipularea și cenzura.
În discursul politic actual, liderii
politici ai Occidentului abordează un aer de superioritate față de puterile din
Eurasia, în special față de Rusia și de China. Se comportă de parcă liderii
occidentali ar fi șefii acestor țări. Prin aceasta încearcă să acrediteze
opiniei publice internaționale ideea că ei sunt șefii, ei dau ordine.
Președintele S.U.A. îl numește pe președintele Federației Ruse „criminal”.
Vladimir Putin n-a numit niciodată criminali pe președinții S.U.A. care au
declanșat războaie de agresiune în diverse părți ale lumii și au făcut ravagii,
mai mari ca cele actuale din Ucraina. Am să menționez câteva.
George Bush Sr. a făcut agresiunea
împotriva statului Panama, invadând această țară în 25 decembrie 1989, cu
arestarea șefului statului, generalul Manuel Noriega, care nu dorea decât să
naționalizeze canalul Panama în folosul țării sale. Tot George Bush Senior a
declanșat războiul din Golf, după ce S.U.A. recunoscuseră că Emiratul Kuweit
este parte integrantă a Irak-ului, ambele locuite de unul și același popor și-l
încurajaseră pe Saddam Hussein să anexeze Kuweitul[1].
Bill Clinton a bombardat din senin Irakul,
în decembrie 1998-ianuarie 1999, iar în martie-mai 1999 a bombardat Iugoslavia
cu o sălbăticie la fel de mare cum este astăzi bombardată Ucraina. A bombardat
chiar și Ambasada Chinei. N.A.T.O. a bombardat Serbia timp de 75 de zile. Putin
mai are de bombardat, ca să-i egaleze! N.A.T.O. a distrus 90% din industria
Serbiei, țară care nu i-a deranjat cu nimic, niciodată, iar în al doilea război
mondial a fost aliata S.U.A. și a Marii Britanii.
George W. Bush, care și-a depășit tatăl în
numărul și dimensiunea agresiunilor, și-a detonat singur „Turnurile Gemene” din
New York[2] ca să aibă motiv să înceapă război și să atace Afganistan și Irak,
războaie cu milioane de morți! În iunie 2020, comandanții în funcție ai
pompierilor din New York au afirmat într-o conferință oficială de presă că
Turnurile Gemene nu s-au prăbușit din cauza avioanelor care au intrat în ele și
nici nu se puteau doborî de către niște avioane care le loveau pe la etajele
30-35, ci au fost detonate la baza lor, din subteran. Apoi a atacat
Afganistanul și Irakul. L-a spânzurat pe Saddam Hussein. După ce l-a spânzurat
s-a constatat că nu avea arme chimice și că acuzațiile care i-au fost aduse
erau minciuni. După ani, președintele Donald Trump a declarat că „lumea de azi
cu Saddam Hussein și cu colonelul Moammar Gadaffi ar fi fost o lume mai bună”.
Barack Obama este autorul „Primăverilor
Arabe”, un lanț de lovituri de stat, care au distrus țări întregi, ca Libia, de
exemplu și au provocat o mulțime de morți și de dezechilibre geostrategice. Tot
el a declanșat agresiunea împotriva Siriei, în încercarea de a schimba regimul
politic al președintelui Bashar al Assad. Barack Obama cu Hillary Clinton au
fost acuzați public de președintele S.U.A., Donald Trump, că au creat Statul
Islamic, organizație teroristă care a comis numeroase crime și agresiuni odioase
în Orientul Mijlociu. De altfel, președintele Donald Trump a declarat public că
războaiele de agresiune ale S.U.A. în Orientul Mijlociu au fost „mari greșeli”.
Joe Biden, numindu-l „criminal” pe
Vladimir Putin, tocmai a informat opinia publică internațională despre faptul
că toți președinții americani mai sus au fost și ei criminali, alături de
Vladimir Putin. Formulările lui Joe Biden, formulări de ignorant în ale
diplomației, au determinat chiar Departamentul de Stat al S.U.A. să
reformuleze, după care a revenit și Biden, care a spus că, de fapt, ar fi vrut
să spună altceva. De asemenea, președintele Franței, a criticat și el, cu
timiditate, acuzațiile de criminalitate la adresa președintelui Putin.
Criticile lansate la adresa președintelui
Biden, au fost urmate de acuzațiile la adresa Rusiei de „masacre” și „genocid”,
comise în orășelele din jurul Kievului. Ni s-au arătat cadavre și ni se
vorbește de genocid, masacre etc. Păi există oare războaie fără morți? Aceste
cadavre, puse unul lângă altul, se dorea a fi receptate de public ca și probe
ale „masacrului”. Dar ce am văzut noi, erau doar câteva. Masacru înseamnă
altceva. După care, președintele Biden a revenit și a spus că a fost criticat
pe nedrept că l-a numit pe Putin „criminal” și că „masacrele” de la Bucha
dovedesc că Putin este într-adevăr criminal. Deci, stimabilii care l-au
criticat pe Biden, să-și retragă cuvintele, pentru că Biden are totdeauna
dreptate. Doar este omul lui Rothschild, nu?
Legat de aceste acuzații, într-adevăr
propaganda insistă că rușii atacă grădinițe, spitale, școli, orfelinate și
altele asemenea. Oare chiar așa de proști să fie rușii să creadă că vor câștiga
un război atacând grădinițele? Problema reală este cu totul alta. Dorind să-i
atragă pe ruși într-un război de gherilă urbană, luptătorii din unitățile de
mercenari instruite special și aduse în Ucraina, plătite cu 500 $ pe zi fiecare
luptător, s-au adăpostit în clădirile unor instituții de stat, iar când au
executat focuri de acolo, firesc, s-a răspuns și se fac mari distrugeri și se
pierd multe vieți omenești.
Conducătorii khazari ai Ucrainei nu au
avut milă de ucraineni. În cartierele de locuințe, ucrainenii au evacuat
etajele superioare ale clădirilor de locatari și au instalat în locuințele lor
luptători, mai ales lunetiști, cu scopul arătat anterior de a atrage armata
rusă în acțiuni de gherilă urbană. În aceste acțiuni, superioritatea este
totdeauna de partea celui aflat în apărare, care este susținut de populație.
Rușii nu s-au angajat în acest tip de
acțiuni militare, ci au replicat cu lovituri de artilerie. Primii care ar fi
trebuit să-i ocrotească pe civilii ucraineni și locuințele lor ar fi trebuit să
fie conducătorii politici și militari ai Ucrainei. Dar, după părerea mea, ei nu
conduc operațiunile de război în folosul poporului ucrainean, ci în interesele
familiei Rothschild, cea care vrea să apere doar teritoriul pe care deține
toate activele statului Ucrainean. Pierderea acestui teritoriu înseamnă și
pierderea acestor active. Ei au folosit strategia lor de a determina pe ruși să
lovească cu artileria blocurile de unde se trăgea în ei pentru propaganda
antirusă și pentru a crea starea de emoție care să determine ajutorarea
Ucrainei cu arme și altele multe.
Au fost înarmați și rezerviști, care luptă
și ei. Armata regulată a Ucrainei se pare că este mai puțin folosită în
interiorul localităților. Oricum, deocamdată, cifrele morților și răniților
care se vehiculează sunt absolut false și, deocamdată, greu de precizat. Un
inventar corect al morților se va face când se termină războiul, ceea ce nu
înseamnă că cifra corectă va fi cea care se va transmite opiniei publice.
Interesant și trist este că față de
popoarele care au suferit și ele crunt în timpul altor războaie, declanșate de
S.U.A. și de N.A.T.O., inclusiv față de vecinii noștri sârbi, românii și
conducătorii lor politici n-au arătat nici o compasiune. N-au trimis ajutoare,
n-au primit refugiați etc. Oare de ce? Popoarele bombardate de americani sunt
proscrise și „demne” de a fi pedepsite, iar cele bombardate de ruși sunt eroice
și demne de respect, compasiune și mult sprijin. Oare așa să fie? Oare așa
trebuie să împărțim popoarele lumii globalizate? Asta este democrația
globalistă? Această dublă măsură nu face cinste în nici un fel presei,
politicienilor și regimului politic, în ansamblul său.
Toate popoarele agresate merită
compasiune. Popoarele sunt cele care suferă pentru deciziile conducătorilor lor
care nu mai găsesc soluții diplomatice în anumite momente istorice, când se
confruntă marile interese ale lumii. Sârbii au fost și ei vecinii noștri și
sunt ortodocși, ca și noi. În istorie, cu sârbii ne-am avut mai bine decât cu
ucrainenii, care sunt catolici și i-au persecuta și îi persecută pe românii
ortodocși.
Pe sârbi nu i-am plâns deloc și nu i-am
ajutat cu nimic, din contră, ne-am pus țara la dispoziția atacatorilor din
N.A.T.O., încălcând articolul 5 din tratatul bilateral de prietenie care ne
lega. Vedeți, când yankeii din N.A.T.O. nu vor să atace, spun că sunt
organizație defensivă, iar dacă au interes să atace, N.A.T.O. devine agresor,
ca în cazul Iugoslaviei (1999) și Afganistanului (2001). Se poate și așa, și
invers, după interese.
Aerul de superioritate pe care îl
manifestă conducătorii Occidentului se manifestă și când S.U.A., N.A.T.O. sau
U.E. „avertizează” Rusia, China, Bielorusia și posibilele alte state care ar
susține Rusia să nu facă acest lucru. U.E. a transmis Chinei, cu ocazia
summit-ului China-U.E., de la sfârșitul lunii martie 2022, avertismentul că o
eventuală susținere a Rusiei „îi va păta grav reputația”. Dar cine sunt ei să
dea avertismente Chinei? Nu mai poate China de avertismentele lor!
- Va urma -
Notă - Textul este o adaptare a dialogului
dintre prof. univ. dr. Corvin Lupu și jurnalistul Tudor Urse („România
culturală”)
Aranjament grafic - I.M.
-------------------------------------
[1]
Nota redacției - John Perkins, a scris cu lux de amănunte în cartea sa,
„Confesiunile unui asasin economic”, în cadrul capitolelor: Președintele și
Eroul Panama, Negocierile Canalului Panama și Graham Greene, Panama: Altă
moarte prezidențială, Statele Unite invadează Panama.
[2]
John Perkins, Noile Confesiuni ale unui Asasin Economic”, capitolul 11
Septembrie și consecințele sale pentru mine, personal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu