PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - UN ARTISTIC ȘUHAN NĂZDRĂVAN ȘI AMAN, CU ALEAN

 

UN ARTISTIC ȘUHAN NĂZDRĂVAN ȘI AMAN, CU ALEAN

 

~*~

Că ce-i omul ca lumină a luminii, în lumina luminii ca răsărit a luminii? însuși cuvântul fiind noianu minunii și noima luminii,

a învierii și ca drept a fericirii:

Mesie a iubirii omenirii

care naște-n noi dreptul titanicului, a veșniciei: Cuvântul, că omul nu-i deșertăciunea și vântul,

în cuvânt simțindu-ne avântul, că cuvântul ne vine din Dumnezeu ca însuși Dumnezeu

mai uman ca mine,

chiar dacă nu-i, curge sânge-n vene, însă, Dumnezeule, ești mai uman ca mine, ești ce se cuvine,

în orânduială igenă și iubire pe verticală de adică-i socio-uman, nu un van,

că-i: socio-uman mai aman, mai năzdrăvan, un artistic șuhan.

 

CU NEÂNDEMÂNĂ, ÎN ISTORIA MÂNTUIRII, ÎN LIMBA ROMÂNĂ PURURI A NOASTRĂ SĂ RĂMÂNĂ

 România era la sărbătoarea sărbătorilor

ca o cântare a cântărilor,

în rostu' lor, a românilor,

din Românie

profundă și mare legendă și basm-baladă a baladelor românilor: binecuvântare și, totuși iubire, înviere ca România și, drept la fericire, în istoria mântuirii, Mesie a iubirii, în drept la bucurie și, drept la fericire, cu înviere,

că noi ca Mântuitorul am fost preântâmpinați

ca cei botezați responsabilizați, iubuți, în iubire, asemeni cuvintelor osana din Cântarea-Cântărilor, cu Domn Savaot, cu și în sănătate, cu lucru bun, în tot

cu pretenții de laudă laudator temporis acti ca popor,

că noi cei vindecați, în prilejuri  ca cei botezați din desculți să devenim divin încălțați

ca vii vrejuri, pe araci, în vie, că fiul omului e batjocorit  și răstignit, c-așa eram și rămâneam, în cel mai iubit, n limba română, maternă și eternă, în virtutea învierii,

lumină neânțelasă, în sfântă dar, cu îndemână și cu mistere,

că de ce: nu cerceta, cu ne-îndeamnă? peste mână?

pururi laudă  de zestre, verde-albastră, pururi, în verde-albastru din tezaurul nostru pururi să rămână a nostră ca dar din daruri ca întodeauna și pururea, întru Împărăția lui Dumnezeu să rămânem ca neam

și țară română pururi să rămânem ca pururi omenire, cu întregirea nemului pururi să rămânem cu drept de întregire, cu drept de pomenire, în drept la fericire, cum și Iancu și-a dorit pururea, cu împlinire, cu propășire și, cu desăvârșire, în credință și evlavie, în drept la fericire la veșnicie, de Românie, cu drept la înțelepciune și cu drept la fericire, că asta ni vrere și, în Dumnezeu plăcere cu de la la Dumnezeu fără durere lui Dumnezeu cu slăvire de născătoare cerem, pentru țară și neam, în fericire, provita cerem, cerem

pururi a noastră să rămână, în limba română, în numele Tău, Doamne! Cu Pace cerem a noastră să rămână cu izbăvire, în drept la fericire!

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

CLAR CA BUNĂ ZIUA

 

M-am încurcat scriind și scriind bolund, profund

ca, în predici păstorul blând

(există clar, c-ar exista esența, că exist, că cuget ca să exist ca artist, îndoindu-mă, că cuget, cu consecințe de noblețe

deschise de Mesia iubirii, din cutia Pandorii.