A-L
iubi înseamnă a ne iubi unii pe alții așa cum ne-a iubit El
Adriana
Stoicescu, Magistrat
23
Aprilie 2022
A murit pe Cruce pentru că noi să
înțelegem că suferință e izbăvitoare, că poți clădi o lume pe o picătură de
sânge
Moartea se vinde bine. Asociată filmului
sau vreunui articol obscur, moartea ne face, brusc, atenți. Curioși și
impertinenți, năvălim și tulburăm un mister de neînteles, doar pentru că suntem
convinși că de noi e foarte departe. Moartea nu e cool. Moartea nu e o afacere
profitabilă. Moartea nu e frumoasă. Însă, singura Moarte dătătoarea de viață,
încet încet, ne lasă reci….
Moartea a reușit să fie pusa la colț, o
singură dată, dintr-o imensă și neînțeleasă iubire, devenind astfel, dătătoare
de viață. Dumnezeu ne iubește nepermis de mult. Și neînțeles de mult, pentru
noi, mici gâze care se iubesc doar pe sine. Dumnezeu a vrut să ne iubească și
mai mult și pentru asta și-a dat seama că trebuie să devina unul ca noi. Și așa
S-a făcut Trup.
A trăit El, om simplu, trăind ce trăim cu
toții: minciuna și trădare, dezamăgiri și iubire falsa, prietenii de
covenienta. Și Și-a dat seama că nici așa nu ne iubește suficient. Și a ales
moartea, că să trăiască pe deplin suferință, știind că numai așa ne va arăta
cât de mult ne iubește.
Lemnul și spinii, cuiele și oțetul sunt
declarațiile de dragoste ale Creatorului iubirii. Sângele ce curge de pe Cruce
este doar un șuvoi de Iubire neînțeleasă și neîmpărtășită. Pentru că, după 2000
de ani, tot nu înțelegem de ce ne iubește atât.
După 2000 de ani suntem din ce în ce mai
incapabili să împărtășim cu El iubirea. A murit pe Cruce pentru că noi să
înțelegem că suferință e izbăvitoare, că poți clădi o lume pe o picătură de
sânge. Că iubirea adevărată nu înseamnă distracție și râsete tâmpe, ci
profunzime și tăcere.
Dumnezeu a preferat să Își vadă Fiul
răstignit în loc să ne piardă. Noi preferăm să Îl răstignim și să Îl ucidem în
fiecare clipă în loc să Îl iubim. Pentru că a-L iubi înseamnă a ne iubi unii pe
alții așa cum ne-a iubit El.
Învierea nu este altceva decât declarația
de dragoste a unui Dumnezeu mult prea iertător și răbdător, ce ne așteaptă, an
de an, în Lumânarea aprinsă, plin de speranță că noi, la rândul nostru, vom
învia.
Vom învia din moartea noastră cea de toate
zilele pentru a ne întoarce smeriți și fericiți, plini de iubire, la El.
Hristos a înviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu