GEORGE FILIP - O CLIPĂ - DUMNEZEU

 

O CLIPĂ - DUMNEZEU

 

 

~*~

 

Pocăit, m-am dus la Dumnezeu

Şi I-am zis: Doamne, puiul tău, eu

Vin din grădinile tale Divine

Să-ţi spun că nu ne-ai ticluit  bine.

-Soarele tău nu ne zâmbeşte ades.

Ţârcovnici...nu chiar de soi Ţi-ai ales.

Femeile... nu-s prea bune de rasă

Pruncii...ne pleacă soldaţi de acasă.

Grânele noastre, cu toate pândele,

Nu satură gurile -  flămândele

Şi adesea, în zilele Sfântului Paşte,

Creştin cu creştin nu se mai recunoaşte.

Ţi-aş mai zice: de ce plecăm la război

Şi puţini ne întoarcem -vii- înapoi

Şi de ce Doamne, pe la Sfintele vineri

Se-nchină doar bătrânii - fără cei tineri?

Poeţii trişti nu au nimic de zis;

Lor le dai vin şi ei scriu ce-au de scris,

Dar Doamne, pe pogoanele de fantezii

Lipsesc de o vreme sfinţii noştri copii.

...Mi-am tocit ghetele să ajung la cer.

Doamne - eu am venit doar să-ţi cer:

Întinde vrerea Ta peste această lume

Şi dă-ne nouă pedepse...mai bune.

-Bine fiule...a răspuns Dumnezeu.

O să-mi iau o scurtă vacanţă şi eu

Îţi las Dumnezeirea,cu bune,cu rele.

Nu uita: să ierţi şi greşalele mele!

~*~

GEORGE FILIP