Cretinizarea
societății
Anca
Radu, Jurnalistă
23
Aprilie 2022
Ne văicărim și ne scandalizăm pentru ce se
întâmpla pe nu știu ce teatru de operațiuni militare. Dar acolo, este război!
În război, combatanții nu și-au dat flori și nici nu au livrat pachetele de
sărbători populației civile. Ce se întâmplă acolo, chiar dacă este abominabil,
este în firea... războiului! Dar în timpul celor doi ani de plandemie, oameni
care s-au dus la spital în căutare de ajutor, pentru a fi tratați, au fost
otrăviți! Asasinați! Și oricine se indoiește de ceea ce spun, îl rog sau o rog
să ia doar două zile câte un Remdesivir, Tocilizumab si 16 tablete de
Favipiravir, plus două Dexametazone. Doar trei zile. Atât! După trei zile vor
înțelege pe propria piele ce li s-a făcut amărâților ăia din spitale. Și da,
întâi să ne ocupăm de asasinii psihopați care au ucis în mod sistematic sub
pretextul ajutorului medical, care au terorizat, manipulat și indus în eroare
milioane de oameni, și apoi ne ocupăm și de război.
Inocența
și rușinea
Inocența și rușinea sunt cele două
componente care făceau cândva atât de frumoasă viața în comunitate - mă rog, în
primul rând făceau posibilă ideea de comunitate. Odată cu sălbăticia urmăririi
unui interes prin orice gest, s-a dus și inocența, s-a dus și rușinea.
Iar ne întoarcem la copii, pentru că acolo
se văd schimbările cel mai bine - au cam dispărut copiii sfioși, acum
majoritatea sunt plini de un tupeu care îi urâțește anihilându-le inocența.
Față de persoane pe care le văd pentru prima dată în viață, au un comportament
de copii crescuți pe groapa de gunoi, cărora nimeni niciodată nu le-a spus că
nu e voie sau că nu e frumos să se manifeste într-un anume fel. Nu, nu sunt
drăgălași, sunt enervanți și foarte greu de suportat, vor fi viitorii adulți cu
care cauți să ai cât mai puține de împărțit, cu care nu ai ieși niciodată între
oameni și pe care sigur nu i-ai pofti în casa ta - din cam aceleași motive
pentru care nici copii fiind nu ți-i dorești în sufragerie, știind că nu i-au
învățat părinții să stea naibii pe un scaun, nu să-ți răvășească toată casa.
Nu, nu sunt drăgălași, nici cât sunt mici,
dar cu atât mai puțin pe măsură ce cresc.
Numărul copiilor cu probleme psihice
evidente este în continuă creștere, oricât de rău ar suna asta pentru părinți.
A te luat la trântă cu medicul care pune diagnosticul sau cu învățătorul/dirigintele
care îți semnalează problema nu îl face pe copilul tău cu nimic mai sănătos,
dar te face pe tine ca părinte un gunoi de om. Dacă nici măcar tu nu poți
accepta problemele de sănătate ale copilului tău, atunci ce așteptări ai de la
societate?
O
grămăjoară de cretini obosiți și în conflict cu natura, normalitatea și
bunul-simț
Faptul că declarativ copilul tău este integrat
în societate ca fiind perfect în regulă nu îl face să fie integrat și
comportamental. Dimpotrivă, el va fi respins mereu, pornind de la afirmațiile
tale ca părinte, că este perfect sănătos, atrăgând mai departe concluzia că
manifestările lui turbulente sunt acte de voință asumată, conștientă. La ce
crezi că îi folosește? Dar ție la ce îți folosește? N-ar fi mai bine să
constatăm cu acte în regulă problemele acestea și să căutăm răspunsuri despre
cauza lor? Bine, dacă răspunsurile au legătură cu alimentația și medicația
părinților sau, Doamne Ferește, cu vaccinurile din schema obligatorie, le
măturăm repede sub preș, nu vă îngrijorați!
Dacă sunt părinți care cred că îngerașii
lor nu trebuie să depună efort la școală, îmi poate explica și mie cineva de
unde vine ambiția unora de a se asigura că propriii lor copii nu-și folosesc
potențialul? Este în mod real o convingere că micuții sunt gata obosiți și
trebuie puși la hodină veșnică încă din timpul vieții? Dar de ce cred asta?
Haideți, povestiți-ne și nouă, ăstora mai
puțin înțelepți, că este o teorie revoluționară de-a dreptul! Ce urmăriți de
fapt? Că mie, oricum analizez, îmi dă că mai bine facem școala opțională - și
atunci la școală vor merge numai copiii părinților care vor o educație
renascentistă, iar restul vă creșteți copiii în vârful patului, cu nasu-n
tabletă. Și pe urmă comparăm rezultatele. Ca să nu mai „coborâm ștacheta în mod
inteligent” (licență Cîmpeanu) cretinizând chiar toată societatea. Facem o
grămăjoară de oameni performanți și cu principii morale, iar alăturea, o
grămăjoară de cretini obosiți și în conflict cu natura, normalitatea și
bunul-simț. Să vedem unde vă simțiți mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu