PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ...CU ADEVĂR ȘI DRAGOSTE DE VIAȚĂ, românii

 

CUM AU ZIS-DACO COSMIC STRĂMOȘESC

CU ADEVĂR ȘI DRAGOSTE DE VIAȚĂ, românii

 

Sfaturi, desigur,nu pot să mă laud, autodidact, cu infinitul subiect și predicat apropiat de obiect dar n-aș nici ști să mă exprim nobil și sublim, să vă dau, în spirituale aventuri sfaturi, că nu-s, un învățat, că tot, înveți și mori tot neânvățat, bună Melania Rusu, să zic, zână bună de vste bună, că nici, nu mai știu cum devenită zic eu, prietenă pentru propria-mi viață, dar nu din dimineață, o conștiință îndrăsneață cu poale craț, cu cipcă luată, în zori ca femeile cu hainele la râu, ea însă cu secera-n brâu la holdă de grâu și seceră ce seceră până ce după ce umblă, în iubire pe verticală floare de rai, de veste bună domnia sa află, dar dacă-mi permiteți, venerabila, din școala de dincolo de frumos hristos de luminos aș avea vrere și plăcere să vă numesc măgulindu-mă cu sinceritatea dumneavoastră, laudă de zestre, cu sufletul luminat de om între oameni cred mângâiat de poezia care o scrieți dezinteresat pentru fericirea celorlați, scrieți cu artă, din puțina voastră fericire ne dăruiți cum rar dar din dar, cum sutem sortiți, să fim fericiți/amărâți, că unii sunt înrăiți și sâcăiți, deși noi suntem ceea ce, în iubire suntem, chiar eu permițându-mi obraznic, să vă numesc firesc, prietenă dumnezăisc sincer românesc și nu vreu dar să vă amăgesc, măgulesc omenesc, că-mi sunteți, în drag un făinoșag, permițându-mi prieteni din pretutindeni și oameni pentru oamen, pescari de oameni, chiar dacă ostenesc să vă obosesc, că-mi îndrăsnesc și cu stres imposibil cu stres ingeresc vă stresez, tot mereu, cu răsleț spontan și șuhan, în van, cu timpul ireversibil, în nerăbare secerându-ne de pe pucioare, dar eu sub soare, în binecuvântare trimițindu-vă, iertați-mă, trimițindu-vă gânduri spontane, în email-scrisoare, o scrisoare pierdută, în artă, că-s ca la Grivița pe redută, în mare, revoluțioanară dispută și adhoc vă trimit în noblețe pagini din proza mea Mere pădurețe și din poezia mea aiurită de hiperbolă și de adevărtă ciudată hartă ca la carte fără moarte, vă trimit să vă aiuresc, bolunzăsc ca omul cu lucru bun zice-se pur și simplu, dar apropo, voi, îmi permiteți să vă numesc, în drag de Dumnezeu: prieteni astrali, înstelați literar și, îmulțiți, în har, cu habar, cu omenie și îmbelșugați cu spirit de Românie, dar: dar din dar și din har, cu har, cu mană cerească și omenească limba română maternă și cu îndemâ eternă, dumneavoastră, îmulțindu-vă talanții, cum rar, ca floarea de colț, comoară rară, prin strădanie și hărnicie, prin muncă grea, laborioasă, luminoasă, hristoasă și frumasă, nu puțin lucru făcând ca sportivii campioni perforomanță și glorie victorie neamului român, neam a veșniciei vrednice, de pâine și pace, liturghie-n spice trase pentru pașnic și mulțumire, trasă-n, de toată lauda de zestre verde albastră/lăcustră, că aleluia fiecare-cu  a lui, dintra lui,

dar din dar și har, tot a noastră Domn Savaot, că unul e  pentru toți și toți sunt pentru unul generoși,

chiar dacă e galbenă holda și de plumb restul, traiul și mălaiul și cam acru, aspru, cuvântul,

dar cu aplomb, mirosind a om, a minte și mână, limba română, cu îndemână, din ceresc de demană eternă mană și de pitoresc și, cu legănare, în cântec de mamă, în spiritul emeniscian, în reper de cer, cuvintele venindu-ne de unde ne vine divin, în și, etern ne cern, cu Domn Savaot, în sănătate și tot, senin, cu soare și binecuvântare, de Românie profundă, cu omenie, dar de adevărat n-a înviat încă, în matcă, cu uimire, în unire, înfrătire, firesc suficient și eficient inteligent teritorial, candidat la fericire și nemurire, prin înviere națională de toată minunea, mare, cu substanță, mare și tare de România eminesciană, năzdrăvană și daco-româno-latină, în lumină lună și, în doină, cu destin creștin ca la carte senin și fără de moarte, în de omenie de Românie îndestulată, dodoloță între propriile-i hotare strămoșești felix firești, românești, cum au zis-o de pomină, în doină și de lumină lină romanii, geto-daci cosmici liberi, în răsuflarea omenească de limba română:

-"Astata-i pofta ce am poftito io"

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE