DIN
VIAȚA LUI IOSIF VULCAN
Născut dintr-o familie de preoți români,
la 31 martie 1841, la Holod, o comună a județului Bihor, IosifVulcan va primi
educație bună, încă din tinerețe, și apoi de-alungul vieții sale, se va
consacra luptei de emancipare a neamului său românesc transilvănean.
În 1844, părinții săi, Nicolae Vulcan și
Victoria Vulcan, se mută la Leta-Mare, unde tatăl său este preot timp de 36 de
ani. Încă din 1859, pe când tânărul Vulcan era în ultimul an al Liceului
orădean, el debutează în ”Telegraful Român” cu articolul: ”Despre necesitatea
unei foi beletristice române”. Deci, era în ființa sa sâmburele unei chemări ce
avea să se împlinească.
În 1860 îl găsim pe Vulcan student la
Facultatea de Drept din Budapesta. Înclinat spre cele ale muzelor, dar și spre
cele ale realismului, el se maturiza într-o împletire dintre romantism și
realism, atingând literatura și teatru, devine un optimist și pasionat căutător
de frumuseți, care să înnobileze acest străvechi neam al său, al românilor
transilvăneni și de pretutindeni. Acestea îl fac ca, în anul 1865, Iosif Vulcan
să deschidă Revista ”Familia”, revista sa nemuritoare, pe care o va purta ca pe
o flacără de iubire, timp de cinci decenii.
În această revistă, la i866, tânărul
bucovinean Mihai Eminescu publica poezia sa:”De-aș avea”, prin care tânărul
bucovinean se face cunoscut tuturor cititorilor.
Ioasif Vulcan, fiind și el în floarea
tinereții, desigur că va fi atins de influențele literaturilor franceze și în
special de romanele lui Al. Dumas. Astfel, chiar primul roman scris de Vulcan
s-a intitulat: ”Sclavul amorului”. Dar maturizarea și vremurile în special îl
împing spre teme majore. Apar nuvelele și romanele lui cele mai valoroase, ca
de exemplu: ”Doi morți vii”( dezbinări confesionale), o nuvelă scrisă în anul
1861 și publicată în ”Concordia”. Vin apoi la rând: ”Vezina, ducele lui
Decebal”, ”Dar”, ”Rănile Națiunii”(1876), apoi ”Ștefăniță Vodă cel Tânăr, care
rămân opere nepieritoare. Ba mai mult, considerând folclorul un adevărat tezaur
național, Vulcan înființează în 1875, ca o variantă a revistei Familia și
publicația ”Șezătoarea”.
În 1903, pe scena teatrului din Oradea, se
juca piesa de teatru ”Ștefăniță Vodă cel Tânăr” care aduce o mare influiență
printre locuitorii Oradiei la acea vreme. Era o însuflețire de înfrățire între
români și unguri. Atunci, într-o înflăcărare mare, poetul Ady Endre strigă la
mulțime: ”Aceasta nu este numai o premieră de teatru, ci este ea însăși o
premieră de înfrățire între românii și ungurii locuitori ai orașului”, așa că
prezentarea teatrală a fost repetată și în ziua următoare, la insistențele
publicului Cu ocazia acestei premieri, la Restaurantul ”Vulturul Negru” din
Oradea, unde se întâlniseră artiștii pentru a cinsti succesul premierei
teatrale, Iosif Vulcan a rostit istoricele sale cuvinte: ”Deși cultivăm Limbi
deosebite, sentimentele noastre comune se întâlnesc în templul sfânt al
literaturii”,
Ca dramaturg, Vulcan are reprezentate pe
scena Teatrului Național din București piesele: ”Gărgăunii dragostei” și
Ștefăniță cel Tânăr”(1880-1890).
Revista ”Familia” a fost însă acea
capodoperă pe care a scris-o și a șlefuit-o de-a lungul vieții sale marele
holodean, care niciodată nu s-a desprins de timpul și munca necesară, dar și
financiar, pentru apariția neîntreruptă a Revistei sale.
Mulți scriitori ți poeți ai vremii și-au
văzut creațiile lor publicate în coloanele acestei Reviste ți cărora Editorul
le acorda iubirea sa prin cele mai calde cuvinte.
Iosif Vulcan se stinge din viață la 8
septembrie 1907. Funeraliile se țin în 10 septembrie, oficiate de Episcopul de
Oradea, Radu Demetriu. Au fost prezenți reprezentanții tuturor instituțiilor și
asociațiilor științifice și culturale române și maghiare mai importante.
Acasemia Română a fost reprezentată de Vasile Mangra, Societatea de Teatru, de
Iosif Blaga. Au fost de față delegații Societății ”Petre Maior” ai Astrei,
Prof. Universitar Zsolt Beoty, de la Societatea ”Kisfaludy”. Înmormântarea a
avut loc în Cimitirul Olosig din Oradea. Cuvântarea funebră o ține folcloristul
Atanasie Marian Marienescu, bun prieten și colaborator la Revista ”FAMILIA”.
STRĂBUNII
LUI IOSIF VULCAN
Străbunii lui Ioasif Vulcan sunt originari
din Muntenia, de unde o ramură a lor s-a stabilit la Blaj, iar de acolo
străbunicul Petre Vulcan se mută la Șinca-Veche(jud.Făgăraș), locul de naștere
a lui Gheorghe Șincai. Aici se naște Nicolae Vulcan, tatăl lui Iosif Vulcan, la
23 decembrie,1805. Din această familie se trage și vestitul episcop Samuil
Vulcan, unchiul lui Iosif Vulcan, întemeietorul liceului de băieți din Beiuș, ocrotitorul
corifeilor Școlii Ardelene, Petre Maior, cu care se înrudea după mamă. Iar
Gheorghe Șincai și Samuil Micu, nevoiți să se refugieze din cauza persecuțiilor
lui Ion Bob, tot la espiscopul orădean găsesc adăpost.
După terminarea studiilor făcute la Blaj,
Sibiu, Oradea și Viena, Nicolae Vulcan, cu sprijinul lui Samuil Vulcan, stă
timp de doi ani (1829-1831) la cancelaria episcopală din Oradea. La 21 august
1831 este hirotonit și numit paroh la Holod, de confesiune greco-catolică, după
obligațiunile vremii.
Dar tot în acest an se căasătorește cu
Victoria Irinyi(Irimie era numele de familie), de confesiune ortodoxă, din Leta
Mare, Ungaria, proprietar și diriguitor de moșii din Pusta. Nicolae Vulcan și
Victoria au avut 6 copii, din care 5 au murit prematur.
Iosif Vulcan se naște la 31 martie, 1841
în Holod, comună de lângă Oradea. domeniu principal al episcopiei.
Frumusețile locurilor natale, amintirea
prunciei sale în această natură, ce dă copilăriei acele suveniri sfinte,
cerești, adun în amintirea poetului de mai târziu, în versuri, sentimentul cel
mai nostalgic despre Holod. Cităm:
La
Holod
”Te
salut cu bucurie,
Mic
sătuț ce scump îmi ești,
Căci
vederea-ți îmi reînvie,
Mii
de suveniri cerești,
Suveniri
dulci din pruncie,
Mă-ncântați
adeseori!”
În 1844, familia Vulcan se mută la
Leta-Mare, unde tatăl lui Iosif Vulcan preoțește timp de 36 de ani.
Continuându-și copilăria și primii ani de școală aici, Iosif urmează însă
cursurile liceale la Oradea, pe care le și termină în 1859. Se înscrie apoi la Facultatea
de Drept din Budapesta, unde se ocupă parcă mai mult de literatură decât de
științele juridice, de politică nici atât. Totuși obține cu succes diploma de
avocat, însă în acea vreme, scrie Ocravian Goga, romantismul era în floare,
tinerimea română din dualul imperiu vibra acum înflăcărată de simțul renașterii
naționale.
Urmându-și impulsul interior al vocației
sale literare, cu deosebit talent, Iosif Vulcan își leagă viața de acel val de
redeșteptare a nației sale române, cu așa fire tari, încât o viață întreagă va
rămâne credincios idealului românesc. De-alungul al celor aproape cinci decenii
de activitate literară, Redactor-șef al Revistei ”FAMILIA”, el înssuși creator,
însuflețit animator al teatrului românesc, Vulcan înalță frumusețea de geniu al
neamului său românesc transilvănean.
Ioan Miclău-Gepianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu