Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXII(2022), nr. 476(16 – 31 August)
Dragii mei enoriași!
Blestemul de a fi cobai. Cobaiul este o
viețuitoare pe care se fac tot felul de experiențe cu scop medical, științific,
militar etc. De obicei sunt folosiți șoarecii, când se testează anumite
medicamente. Li se provoacă, spre exemplu, o boală, și apoi sunt injectați cu
tot felul de substanțe, ca să se vadă ce efect au acelea asupra bolii. Rar
supraviețuiesc asemenea viețuitoare experiențelor la care sunt supuse!
Până la 1877, noi,
românii, am fost câteva veacuri sub suzeranitate turcească. Le plăteam turcilor
un tribut anual în bani, cereale, vite, copii, diverse bunuri. Le mai dădeam
câteodată și armată, când aveau vreo campanie. Turcii se obligau să ne asigure
protecție, dar nu aveau dreptul să se amestece în treburile noastre interne. Nu
aveau voie să construiască moschei pe pământ românesc, nu aveau voie să-și
impună limba, religia și obiceiurile în spațiul românesc. Ei ne recunoșteau
domnul, iar pentru asta știau să-l jupoaie bine de parale. În Principate însă
domnul trebuia să conlucreze cu divanul, care era format din boierii țării. Și
aceștia erau grupați în partide cu orientări politice diferite: pro-otomană,
pro-austriacă, pro-rusă. Exista un echilibru de forțe politice și așa am reușit
să supraviețuim între marile imperii sute de ani.
După 1848, suflul de
libertate ce venea dinspre Europa s-a abătut și asupra noastră. Mulți dintre
luptătorii pașoptiști și-au găsit sfârșitul în temnițe, dar spiritul, ideile,
proiectele lor nu au putut fi sugrumate. În momentul în care contextul
internațional ne-a permis, l-am ales pe Alexandru Ioan Cuza domn în cele două
Principate și am proclamat Unirea de la 1859. Parlamentul a votat legi menite
să răspundă necesităților românești specifice. Multe dintre legile promulgate
de Alexandru Ioan Cuza mai sunt valabile
și astăzi. Țara a renăscut la viață, a început să facă pași mari spre progres
și bunăstare. Când forțele politice au ajuns la concluzia că regalitatea ar
putea să ne alinieze cu țările europene, am adus rege în țară. Au urmat câteva
momente cruciale pentru națiunea română: câștigarea independenței la 1877,
Unirea tuturor provinciilor românești istorice la 1918 și realizarea României
Mari. Nimeni n-ar fi crezut că românii mai pot să devină cea mai mare țară din
sud-estul european, țară bogată și puternică, cu legi bine întocmite, cu
proiecte de țară cu bătaie lungă. Două decenii și mai bine, între 1918-1944, în
ciuda distrugerilor colosale cauzate de
război, în ciuda unei crize economice
europene fără precedent, România Mare a înregistrat una dintre cele mai
strălucite perioade din istoria sa. S-au dezvoltat industria, agricultura,
comerțul, știința, artele. În acea perioadă s-au ridicat cele mai numeroase și
strălucite personalități ale științei, artei și culturii românești. Aveam toate
șansele să prindem Europa din urmă, să fim un stat modern, cu un nivel de viață
ridicat. Regii noștri discutau pe picior de egalitate cu monarhiile europene,
erau legați cu acestea prin grade de rudenie!
A venit peste noi
tăvălugul celui de-al doilea război mondial. Ne-a tocat floarea tinerimii pe
front; ne-a supt bogățiile solului și subsolului; a distrus vieți și destine! Am
contribuit la scurtarea războiului cu șase luni, i-am gonit pe nemți până la
Budapesta, iar rușii au venit după armata noastră fluierând, pe teren eliberat.
Cu toate acestea, la masa tratativelor
România a fost considerată țară învinsă și a trebuit să suporte
consecințele. Aveam resurse să mai purtăm un război, dar nu mai aveam să
suportăm o ,,eliberare”.
Noii stăpâni au făcut
din noi o națiune-cobai. Ne-au exterminat fizic mințile luminate ale țării, au
umplut pușcăriile și gropile comune cu cei care au avut curajul de-a gândi
altfel decât ocupantul. Au pus în funcțiile cheie oameni fără pregătire
corespunzătoare, marionete pe care le manevrau după bunul plac. Ne-au cărat zi
și noapte cu trenurile și cu ce-au apucat bogățiile țării peste graniță. Au impus
cu forța dispariția proprietății private și înlocuirea ei cu proprietatea de
stat. Au înființat forțat întovărășiri și colective, luând cu japca forța de
muncă și principalele mijloace de producție ale țăranilor. Au umplut Bărăganul,
pușcăriile și canalul Dunăre-Marea Neagră cu cei mai vrednici gospodari ai
satelor. Au demarat industrializarea forțată, captând tineretul satelor. În
câteva decenii au reușit să distrugă o importantă categorie socială românească,
țărănimea. Odată cu ea, au distrus cel mai important izvor demografic, au
distrus cel mai competent creator de cultură și civilizație rurală, reazimul și
stabilitatea națiunii române. Națiunea-cobai a trebuit să facă față lipsurilor
alimentare, frigului, întunericului, supravegherii fără precedent, cultului
personalității, cozilor interminabile la tot și la toate. S-a pierdut
încrederea dintre oameni, fiecare s-a simțit spionat de toți din jurul lui,
teama s-a infiltrat în toate mădularele. Mii de nefericiți și-au riscat viața,
încercând să evadeze din lagărul comunist, cu speranța unei lumi mai bune.
A venit momentul
astral 1989. Numai voința lui Dumnezeu a putut să măture un colos ce părea că
nu mai are sfârșit. Oricine era conștient că trebuia să curgă sângele ca
Dunărea, ca să se prăbușească sistemul comunist. Și, totuși! S-a prăbușit fără
vărsare de sânge, fără desfășurări de forțe militare. Țară după țară din
lagărul respectiv și-a schimbat macazul și s-a îndreptat cu speranță spre Vest.
Ne-am dus cu căciula în mână și cu jalba-n proțap la porțile marilor puteri
apusene, rugându-le să ne primească și pe noi în rândul lor. Eram ruda săracă,
timorată, dar cu potențial și entuziasm; ei erau burjuii sătui, bogați,
puternici, atoateștiutori, șmecheri și perfizi. Ne-au impus distrugerea
economiei prin așa-numita ,,privatizare”. Fabrici, uzine, combinate și tot
felul de unități de producție, care scoteau pe piața mondială produse greu de
depășit, au fost socotite ,,grămezi de fier
vechi”. În scurt timp, noi, cei care produceam rafinării și utilaje
petroliere pentru tot Orientul Apropiat, am ajuns să importăm ace cu gămălie și
agrafe din Taiwan, fiindcă nu mai eram în stare să ni le producem singuri!
Fiecare unitate de producție a fost ștrangulată, scoasă din circuit, pentru ca
produsele străine să-și facă loc pe piață. Pământul cel mai roditor al țării a
fost vândut pe prețuri derizorii străinilor. Au fost distruse sistemele de
irigație, băncile de semințe, stațiunile de cercetare, fabricile de
îngrășăminte. Au fost bărbieriți munții de păduri, distruse livezile cu pomi și
vii. Națiunea-cobai nu mai trebuia să producă nimic. Totul îi venea din afară
în schimbul unor sume uriașe. Au dispărut repede locurile de muncă. Milioane de
români, în special tineri, și-au luat lumea în cap și au plecat în străinătate
să-și caute o pâine. Doar sirienii îngroziți de războiul de la ei din țară
ne-au întrecut ca număr de emigranți. Niciodată în istoria românească nu ne-am
confruntat cu un asemenea exod. A plecat forța de muncă tânără, dar a luat cu
ea și copiii, iar șansele de revenire în țară sunt minime. Sub ochii noștri
dispare un popor pe-ncetul, printr-un spor demografic negativ tot mai
accentuat. Națiunea – cobai parcă e buimacă. Schimbăm regulile jocului în
învățământ de la ministru la ministru, aducem tot felul de comportamente
stupide, pe care le impunem ca model, distrugem instituții fundamentale ale
societății, precum familia, distrugem șeptelul de animale pentru a aduce în
locul lor insecte, viermi și alte parascovenii. Distrugem valori ideologice
fundamentale, precum cele de patrie și patriotism, sădind în locul lor
disprețul față de tot ce-i românesc.
Tristețea,
îngrijorarea, frica, dezamăgirea, lipsa de perspectivă se instalează în
sufletele tuturor celor din națiunea-cobai! Și când te gândești ce speranțe erau….!
*
Cuvinte părintești. Vom reda mai jos o primă parte din cuvintele Sfinților
Părinți privitoare la Aproapele: ,,Fericit este acela care suferă
pentru aproapele său; dar vai de acela care, fără să bage de seamă, îndatorează
pe aproapele său să-l sufere(…). Nu face ceva ce întristează aproapele, ci fii
politicos în relaţiile tale cu toţi oamenii. Omul necuviincios urmăreşte pe
vecinul său, iar cine umblă în lumină nu se opreşte cu gândul la rău” (SF.
EFREM SIRUL);
,,Creştin cum eşti şi ucenic al lui Hristos (...), tu ai, chiar în numele
pe care îl porţi şi în calitatea cu care te slăveşti, dovada şi strălucita
mărturie a blândeţii de care se cade să fii plin şi a iubirii cu care trebuie
să tratezi pe fratele tău(…). Păzeşte-te să osândeşti pe fratele tău orbeşte şi
în grabă şi nici să deznădăjduieşti de mântuirea lui. Arată-te mai degrabă, pe
cât poţi, umil şi răbdător faţă de el, tu a cărui cumpătare trebuie să fie
trăsătura felului tău de a fi. Respectă totdeauna în el acea plăcută calitate
de frate(…). Noi dăm atenţie păcatelor altora, dar nu ca să le deplângem, ci
pentru ca să-i ocărâm; nu ca să le vindecăm, ci ca să rănim şi mai tare,
căutând să scuzăm păcatele noastre cu rănile aproapelui nostru. Socotim pe
alţii buni sau răi, nu după puterea lor, ci după cum ne sunt prieteni sau
duşmani. Ce lăudăm azi, mâine defăimăm şi admirăm la noi ceea ce detestăm la
alţii. Bucuroşi arătăm totul celor păcătoşi, aşa de îngăduitori suntem cu
viciul”(SF. GRIGORE DE NAZIANZ).
*
In memoriam: Grigore Maerean(I). În perioada
2002-2015 am publicat nouă volume din scrierile unui viețuitor de la Mănăstirea
Lainici, Părintele Grigore Maerean. Acestea au fost puse sub titlul generic Chemări
la Domnul.
Nu l-am întâlnit niciodată pe Grigore Maerean față către față, ci doar am
corespondat cu dânsul. Dumnezeu a rânduit ca să ajungă la mine manuscrisul
primului volum. Am citit cu greu câteva pagini. Era un scris de mână tremurat,
aproape ilizibil. Se vedea cât acolo că este scrisul cuiva neobișnuit cu
această activitate. Curând am înțeles că e vorba de mâini obișnuite cu
picamărul, cu târnăcopul, cu lopata și cu alte unelte de acest gen. Am aflat că autorul își
petrecuse o mare parte din viață în sânul pământului ca miner în Valea Jiului.
Dincolo de greutatea descifrării scrisului, dincolo uneori de greșelile
de ortografie sau de fraze neobișnuit formulate, am surprins o gândire
proaspătă, mesaje surprinzătoare, ecouri venind parcă din predica lui Ioan
Botezătorul de altădată. M-am apucat îndată de treabă. Era o trudă grea, dar
frumoasă și incitantă, aceea de a pregăti acel text de tipar, de a da
cursivitatea frazei. De dragul conținutului și stilului în care era făcută
expunerea, am făcut-o cu bucurie. Volumele au
apărut unul câte unul. Pentru autor era o bucurie mare, pe care Dumnezeu
i-o rânduise. Erau primele lui pagini pe care le vedea tipărite.
Mereu i-am cerut în scrisori și câteva rânduri privind biografia sa,
mereu a tot amânat, până când am aflat că o moarte cumplită i-a pus capăt
vieții. Un accident banal într-o noapte târzie de iarnă a făcut ca Grigore
Maerean să moară mistuit de flăcările care au izbucnit în magazia de lemne a
mănăstirii.
Câteva crâmpeie autobiografice le-am găsit într-unul din manuscrisele ce
mi le-a încredințat și pe acestea le redau mai jos: ,, Începând cu anul 1950, viaţa mea a intrat
într-un adevărat labirint întunecos şi am început să trăiesc zile cenuşii, ca
de toamnă târzie. Copilăria mea a fost destul de tristă. După cel de-al doilea
război mondial, au început prea multe greutăţi, pe care le-am simţit cu toată
fiinţa mea.
Singura mângâiere pentru sufletul meu a fost bisericuţa din
sat. Când mergeam pe la pădure după viorele, primăvara, mă uitam mereu la
biserica din mijlocul satului. Era pentru mine atrăgătoare şi plină de razele bucuriei,
care se răspândeau pretutindeni,
ajungând până la mine la pădure.
Acolo am fost botezat, acolo
am fost purtat pe braţele sale de neuitatul preot emerit Emilian pe la sfintele
icoane. Apoi au venit vremuri după voia lui Dumnezeu peste ţară, peste neam şi,
strâmtorat din toate părţile, m-am strămutat la Bucureşti, lăsând câmpiile,
pădurea şi dealurile cele pline de veselie ale Bucovinei. Acolo, câtă vreme am
mai trăit, am îndurat neîncetate suferinţe, căci una trecea şi alta venea.
Pentru alinarea necazurilor,
a frământărilor sufleteşti, mă retrăgeam la mânăstirile Cernica şi Pasărea, în
apropierea capitalei. La aceste două mânăstiri mi-am mai făcut mângâiere
sufletească. Fiind o persoană retrasă în sine şi tăcută, mi-am atras asupra mea
batjocoritori, defăimători, care, văzând că nu trăiesc ca ei, m-au poreclit
reformat la minte şi mistic.
Trăind aşa cum am mai
arătat, mi-am atras spre mine fel de fel de iscoditori, de nemulţumiţi, care au
tăbărât asupra mea, ca să mă întrebe de ce nu sunt şi eu în rând cu lumea.
Apoi, intrând mai adânc în
viaţă, s-au înmulţit întrebătorii, cu nesfârşitele întrebări şi suspiciuni, pe
care le voi arăta în această carte.
Întrebările care mi s-au pus
atunci au fost pentru mine o mare extremitate şi un apogeu înalt, pe care mica
şi strâmtorata mea minte de abia le-a putut discerne. Am avut ocazia să am
convorbiri cu studenţi de toate gradele, cu ingineri de toate profesiile; am
purtat corespondenţă cu episcopi, cu preoţi, cu profesori de înaltă catedră. Am
avut conversaţii minuţioase, de multe ori foarte agitate. Am stat la convorbiri
cu păstori de oi de la munte, cu vânători, cu pescari, cu aviatori, cu
profesori agronomi, ce au avut înalte studii de
doctorat. Am avut discuţii minuţioase cu ingineri de mină, cu activişti
de partid. Cu ei am avut chiar multe conversaţii şi, spre mirarea mea, i-am
găsit foarte civilizaţi şi ordonaţi în trăirea vieţii lor.
Am întâmpinat momente şi
cazuri, când am avut discuţii acerbe cu nomazi (zlătari), cu cei care trăiau de
azi pe mâine. Am avut ocazia de a vizita ospicii de psihopaţi, de
schizofrenici, pe care i-am găsit cu unele atitudini, – în unele momente
-, mai buni decât aceia din lumea cotidiană. Am întâlnit atei foarte agitaţi,
cum le spune proorocul David – ,,nebuni"( Ps. 13,1 şi 52,1).
Am conversat cu mari hoţi şi
criminali, ieşiţi de la închisori, la care nu am văzut nici un semn de căinţă,
nici o părere de rău pentru cele săvârşite. Am dialogat cu o mare mulţime de
femei căzute şi care au petrecut o mare parte din viaţa lor în casele de
desfrânare, dar la nici una din ele n-am văzut vreo aplecare spre pocăinţă.
Am conversat cu beţivi
notorii, care mi-au relatat că la beţie îşi găsesc uitarea de necazuri. Am avut
ocazia să stau de vorbă cu vrăjitoare de la “stâlpul Buzăului”, care mi-au
afirmat că de multe ori mai amăgesc. Am stat de vorbă cu oameni de diferite
naţiuni: cu saşi, cu şvabi, cu poleaci, cu unguri, cu evrei, cu lipoveni, cu
poloni, cu ucraineni, cu ruşi, cu turci, cu bulgari, cu slovaci, cu
muntenegreni, cu coreeni, cu mai multe viţe de romi(ţigani) şi la toţi am văzut
o neştiinţă, o ignoranţă şi o completă şi necurmată rătăcire şi neştiinţă
despre Dumnezeu. Am cunoscut la mulţi dintre ei o depresie sufletească, că dacă
i-ar fi pus cineva la vreun examen despre lume, despre viaţă, despre Dumnezeu,
nu ar fi putut da vreun răspuns.
*
File
de jurnal – 22 Noiembrie 1982. ,,Am ajuns pe la ora 4.30 în Tr.
Severin. Aveam mașina la gară. Am luat-o și m-am dus la benzină. Eram al
145-lea la coadă. Până dimineața cred că se făcuseră 250 de mașini. Am încercat
să mă plimb, fiindcă era foarte frig. Am întâlnit pe
Domnul Prof. Ghebaur de la Liceul ,,Traian” din Tr. Severin. El este spaima
liceului la matematică. Este autorul mai multor culegeri de probleme. Am stat
cu dânsul în mașina dumnealui până la ora 7, când s-a deschis stația PECO(…). Domnul Ghebaur s-a plâns de lipsurile
alimentare și de tot felul, care sunt prezente peste tot. Zilele trecute a fost
ucisă o bătrână în Crihala. Farmacistă, soră de medic, abia ieșise la pensie.
Niște bandiți au intrat peste ea în casă, au ștrangulat-o, i-au luat banii și
bijuteriile și apoi au dat foc casei. Nici până acum n-au fost descoperiți.
Domnul
Ghebaur mi-a vorbit de situația actuală a cadrelor didactice. Profesorul de azi
nu mai are nimic din demnitatea și prestigiul profesorului de ieri. A ajuns la
cheremul oricărui activist. E folosit la toate și la orice. Dacă îndrăznește
să-i ceară elevului să învețe carte sau să-l lase corigent sau repetent,
săvârșește o adevărată infracțiune, pentru care este aspru pedepsit,
ajungându-se până la dezlegarea contractului de muncă. Elevii știu aceasta și
le râd în nas cadrelor didactice. Domnul Ghebaur a criticat activitatea
patriotardă desfășurată de Adrian
Păunescu, spunând că aceasta este o plagă a vremii noastre. Spunea aceasta
referindu-se în special la activitatea cu Cenaclul ,,Flacăra”.
Când
au venit vânzătoarele de la PECO, ne-au spus că n-au nici benzină, nici curent.
Nu știau nici când le va veni benzina, nici curentul electric. Un șofer a spus
că la Brăila particularii au blocat cu mașinile o stradă principală a orașului
și nu au deschis circulația până nu au adus benzină la stație.
Nu
avea rost să mai aștept. Mai aveam câțiva litri de benzină puși într-o
canistră. Am plecat spre casă. De la Liceul Agricol din Halânga l-am luat cu
mașina până la Malovăț pe medicul veterinar de la Florești. A început să înjure
birjărește stăpânirea pentru lipsurile alimentare și de curent electric. De la
acestea a trecut la o altă pistă.
,,-
Ce istorie avem noi, părinte, ce conștiință națională? Vacs! Unde suntem și noi
cu o fărâmă din demnitatea polonezilor?”
Am
încercat să-l conving că, în calitate de intelectual, nu trebuie să se coboare,
ci trebuie să privească lucrurile într-o perspectivă mai largă. Oricum, istoria trebuie să ne fie sfântă, ca români,
și nu trebuie s-o profanăm cu patimile zilei. Întotdeauna au fost aspecte
pozitive și negative. Ca intelectual, însă, lucrurile trebuie judecate obiectiv
și fără patimă etc.”
*
Ajutoare și donații. În
această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: O familie care nu vrea să fie
cunoscută a donat 1.700 lei, sumă ce
a reprezentat costul celor 40 costume de trening, pe care le-am
donat azilului de la Șimian; Familia
Nicolae și Maria Michescu din Tr. Severin, fii ai satului Malovăț, a donat 800 lei, sumă ce a reprezentat costul
mâncării ce am dus-o la azilul de la Șimian; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg(Germania): 243 lei; Doamna Huțopilă Parasca din
Câmpulung-Moldovenesc(SV), Domnul
Ceontea Traian din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: câte 100 lei; Părintele Pr. Popescu Constantin din
Boureni(DJ): 80 lei; Doamna Mustață Nina
și Doamna Dobre Iulia din Tr. Severin: câte 70 lei; Doamna Prof. Anișoara
Tănăsescu, Doamna Vâlcea Lorena Emilia, Doamna Filip Cornelia, Doamna Ana,
Domnul Goldrag Victor și Domnul Dorca Constantin, toți din Tr. Severin:
câte 50 lei;
Domnul Mucioniu Petre din Bârda a mai adăugat 250 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 445 lei; Doamna Coman Elena din Bârda a
mai adăugat 100 lei la contribuția
de cult, totalizând până în prezent 215
lei. Domnul Diaconu Lucian din Malovăț a mai adăugat 100 lei la contribuția de
cult, totalizând până acum 220 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În cazul în care sunt
familii în parohia noastră, care n-au posibilitatea să cumpere cele necesare
copiilor pentru a-i trimite la școală, le rugăm să ia legătură cu preotul
pentru a vedea în ce măsură poate să le dea ajutorul necesar. Important este ca
să nu abandoneze copiii școala!
*
În cursul lunii
august, am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 6
Aug.(Malovăț): 90 pâini; 7
Aug.(Malovăț): 204 pâini; 14
Aug.(Bârda): 147 pâini; 15
Aug.(Bârda): 140 pâini; 21
Aug.(Malovăț): 160 pâini; 28
Aug.(Bârda): 140 pâini. Așadar, în
luna august s-au donat 881 pâini. Copiilor
participanți la slujbe li s-au mai donat și ciocolate; Totodată, s-a vândut
pâine la prețul de achiziție de 1,30
lei/buc., astfel: 6 Aug.(Malovăț): 130 pâini; 7 Aug.(Malovăț): 576 pâini; 14 Aug.(Bârda): 783 pâini; 15 Aug.(Bârda): 30 pâini; 21 Aug.(Malovăț): 640 pâini; 28 Aug.(Bârda): 860 pâini. Așadar, în luna august s-au vândut
la prețul de achiziție 3.019 pâini.
*
Joi, 25 August, am făcut
o vizită la Azilul de la Șimian. Le-am dus masa de prânz formată din ciorbă
de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă de porc la grătar cu pilaf și cozonac.
Costul mâncării a fost suportat de Familia
Nicolae și Maria Michescu din Tr. Severin. La acestea s-au adăugat suc și
apă minerală. Am mai dus, de asemenea, 40 costume de trening, pe
care le-am cumpărat cu banii pe care i-a oferit o familie ce nu vrea să i se
știe numele. Preotul a fost însoțit de Familia
Nicolae și Maria Michescu din Tr. Severin.
*
Joi, 15 septembrie,
vom face o vizită la Azilul și Spitalul-azil de la Strehaia. Au nevoie de o
mașină de spălat rufe de mare capacitate, un aragaz, 25 icoane și de mâncare.
Am găsit o familie, care s-a oferit să suporte costul mașinii de spălat și al
aragazului. Sperăm să găsim sponsor și pentru cele 70 porții de mâncare. Le vom
duce masa de prânz formată din ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă,
ceafă de porc la grătar cu pilaf și cozonac. La acestea se vor adăuga suc și
apă minerală.
*
Plăți. În cursul lunii august am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 5.070 lei brutăriei pentru cele 3.900 pâini donate și vândute în cursul
lunii august; 1.720 lei tipografiei
pentru cărți; 1689 lei pentru cele 40 costume de trening donate azilului
de la Șimian; 1.500 lei material și
manoperă pentru aleea din fața bisericii de la Malovăț; 800 lei firmei de catering ,,Costea” pentru cele 40 porții de
mâncare donate azilului de la Șimian; 668
lei impozit; 644 lei protoieriei
pentru icoane; 587 lei poștei pentru
colete; 400 lei două covoare pentru
intrarea bisericii de la Malovăț; 400
lei poștei pentru timbre; 335 lei ciocolată
pentru copii; 143 lei suc și apă
minerală pentru azilul de la Șimian; 110
lei internetul; 50 lei curentul
electric și altele.
*
Lucrări la biserică. În această perioadă am finisat peretele de la intrarea
bisericii de la Malovăț. Finisarea a făcut-o gratuit domnul Borcilă Șt. Ștefan din Malovăț. Am
demolat vechea alee din fața bisericii de la Malovăț, care se deteriorase și am
turnat alta din beton armat. Lucrarea a executat-o Domnul Popescu Iulian din Malovăț. Familia Popescu M. Mihai din Malovăț au adus vaze mari cu flori și
le-au așezat de-o parte și de alta a aleii ce duce de la poartă până la
intrarea bisericii din Malovăț.
Dumnezeu să le
răsplătească!
*
Avem de executat la
Malovăț următoarele lucrări în viitorul foarte
apropiat: zugrăvirea pereților afectați de montarea noii uși;
construirea unei uși din gratii metalice pentru protecția ușii de lemn;
cumpărarea și montarea unei cișmele în curtea bisericii de la Malovăț.
*
Excursii-pelerinaj. Pentru luni, 3
Oct., organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Bârda-Motru-Tg. Jiu-Mănăstirea
Polovragi-Mănăstirea Horezu-Mănăstirea Bistrița-Ocnele Mari(salina)-Rm.
Vâlcea(oraș, episcopie)-Mănăstirea Cozia – Mănăstirea Turnu și retur.
Prețul: 60 lei/pers. La salină,
pensionarii să aibă talonul de pensie. Biletul de intrare e de 35-40 lei/pers.
După cum observați, s-a
schimbat data și prețul.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: Ofertă de carte – august 2022, pe
blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din
Sydney(Australia), 8 aug. 2022(https://bentodica.blogspot.com/2022/08/parohia-malovat-carti-rare-august-2022.html);
Aspecte istorice în proverbele românești, în ,,Răstimp”, Tr. Severin, an. XXV(2022), nr. 2(100), pp. 22-30; Merge și așa!, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXIV(2022), nr. 1144(25 aug., p. 12; ,,Scrisoare
pastorală” – 475, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 15 aug. 2022, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro);
pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din
Sydney(Australia), 28 aug. 2022(https://bentodica.blogspot.com/2022/08/parohia-malovat-scrisoare-pastorala.html);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 30 aug. 2022, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpresept);
în ,,Observatorul”, Toronto(Canada),
1 sept. 2022, ediție și on-line(http://www.observatorul.com);
Maica pălmuită, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXIV(2022), nr. 1145(1 sept.), p. 12; pe situl Societății Ziariștilor
Profesioniști din Caraș-Severin, 2 sept. 2022, ediție on-line(https://uzpcarasseverin.wordpress.com);
Ofertă de carte – septembrie 2022, în
,,Armonii culturale” , Adjud, 3 sept.
2022, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro/ed-cuget-romanesc-carti-rare-septembrie-2022);
Bogății
nemăsurate, în ,,Obiectiv mehedințean”,
Tr. Severin, an. XIV(2022), nr. 1146(8
sept.), p. 12;
Parohia noastră a
publicat o nouă tranșă din cartea preotului Dvs. Viața Cuvioasei Teofana Basarab.
*
Simpozion. Episcopia Severinului și Strehaei l-a invitat pe
preotul Dvs. să participe la prima ediție a simpozionului Mehedinți. Oameni. Fapte. Locuri, pe care-l organizează în cursul
lunii octombrie. Preotul Dvs. s-a
înscris cu comunicarea Canonizarea
Cuvioasei Teofana Basarab – moment liturgic și istoric de referință.
*
Zâmbete. ,,- Haida, noră și mănâncă,/Ți-am adus limbă de
curcă!” /,,- Poți să-mi dai și-o curcă-ntreagă,/Nu mănânc, că nu-mi ești
dragă!”
*
Amărăciuni. Sunt printre enoriașii noștri unii foarte avansați în
ceea ce privește mânuirea aparatelor electronice. Și-au instalat camere de luat
vederi și urmăresc tot ce se întâmplă acasă, în curte, la poartă și în alte
locuri de pe telefon, indiferent cât de departe s-ar afla de casă. E un lucru
bun, care denotă inteligență, adaptare la noua tehnologie digitală,
posibilități materiale. Una este însă ca să supraveghezi astfel copilul când îl
lași singur acasă și lipsești un timp oarecare, ori să vezi dacă îți este casa
prădată de hoți și alta să-ți spionezi
părinții când se spovedesc. Mi se pare a fi un gest de-o josnicie fără seamăn.
Îți instalezi aparatură sofisticată în camera unde tatăl sau mama își trăiesc
ultimul segment din viață și apoi chemi preotul să-i administreze Sfânta
Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Vrei să știi neapărat ce impresie are
bătrânul despre tine, despre alții din casă. La Sfânta Spovedanie omul își
deschide sufletul cu sinceritate și spune ce-l doare, ce-l apasă. E convins că
nu-l aude decât Dumnezeu și preotul, care n-are voie să spună nimănui nimic din
cele ce aude. E posibil să mai vorbească și de unele neînțelegeri cu copiii, cu
ginerii sau cu nurorile. Nu spune aceasta ca să critice pe respectivii, ci
socotește că poate a avut și el partea lui sau partea ei de vină în cearta
respectivă și de aceea crede că a făcut un păcat și-l spune ca să i se ierte.
Cel care a instalat aparatura ca să spioneze pe bătrân și să poată astfel să-i
impute cele ce a spus, să aibă motiv ca să-i interzică bătrânului de a se mai
spovedi și împărtăși, ori de-a mai primi vecini, rude și cunoscuți în vizită, e
de-a dreptul strigător la cer. E un păcat mare, care va apăsa greu pe sufletelor
celor ce fac astfel de lucruri. Ar trebui să se cutremure, să se spovedească ei
înșiși și să se roage pentru sufletele părinților pe care i-au spionat, căci
poate așa îi va ierta Dumnezeu și-i vor ierta și părinții. Numai în celulele
din pușcăriile de maximă siguranță mai găsești asemenea camere! Eu mi-am făcut datoria și le-am atras atenția!
*
Nunți și înmormântări. În ziua de 20 Aug. am oficiat ,,Nunta de Aur” pentru
familia Ilie și Maria Boroancă din
Bârda. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 18 Aug. am oficiat slujba înmormântării
pentru Nistor Elena(83 ani), iar în
ziua de 20 Aug. pentru Surugiu N. Ion(70
ani), amândoi din Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!
*
Anunțuri. ●Începând cu 15 Septembrie, slujbele din duminici și sărbători vor începe
la ora 9;●Duminică, 25 Sept., la ora 11, în biserica de la
Bârda, va avea loc licitația publică a terenurilor bisericii din Govăra,
Bucium-Retezeanu și Dealul Corbului pentru anul 2023; ●Duminică, 2 Oct., la ora
11, în biserica din Malovăț, va avea loc licitația terenurilor din Ogașul
Barbului, Țigăreni și Ogășanu pentru anul 2023. ●Cineva are purcei de vânzare.
*
Program. În cursul lunii Octombrie
avem următorul program de slujbe: 1 Oct.(Malovăț
- Bârda); 2 Oct. (Malovăț); 8 Oct.(Bârda-Malovăț); 9 Oct.(Bârda); 14 Oct.(pomeniri la Bârda; slujbă la Malovăț); 15 Oct.(Malovăț-Bârda); 16 Oct.(Malovăț);
22 Oct.(Malovăț-Bârda); 23 Oct.(Bârda); 26 Oct.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 29 Oct.(Malovăț-Bârda); 30 Oct.(Malovăț). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu