Ion Coja - Antonescu și evreii

 

Antonescu și evreii

Mărturia scriitorului evreu Marius Mircu, despre inexistența holocaustului în timpul regimului Ion Antonescu

29.06.2026

 

Pe scurt

• Mărturia a fost făcută la o dezbatere publică în Israel, la 50 de ani după „holocaust” Pentru a afla cât a fost de „antisemit” Ion Antonescu, îl convocăm…

A-A+AMod lectură

Mărturia a fost făcută la o dezbatere publică în Israel, la 50 de ani după „holocaust”

Pentru a afla cât a fost de „antisemit” Ion Antonescu, îl convocăm ca martor pe unul dintre cei mai cunoscuţi publicişti evrei din acea vreme – Marius Mircu (pseudonimul lui Israel Marcus), fratele academicianului Solomon Marcus și al scriitorului Marcel Marcian.

Marius Mircu

Marius Mircu a fost ziarist și scriitor evreu, născut în România, decedat în Israel, autor a zeci de cărți publicate în România și Israel. La o jumătate de secol după consumarea „holocaustului” din România, în cadrul unei dezbateri publice desfăşurate în Israel, Marius Mircu consemnează, pentru ştiinţa tuturor evreilor deci, că prin legile „antisemite” ale guvernării antonesciene şi mai ales prin legea Centralei Evreilor din România, „a fost creat în România un stat (evreiesc) în stat, spre a-i menţine evrei, pe evrei”.

În felul acesta au fost posibile unele realizări cu totul extraordinare în contextul european de atunci şi nu numai de atunci. Şi anume, în perioada 1940-1944:

„– au fost redeschise toate şcolile evreieşti din România, închise de regimurile precedente şi au fost înfiinţate multe şcoli noi;
– a fost creată, pentru prima dată în România, o universitate evreiască;
– au fost redeschise, pentru evrei, spitalele evreieşti şi azilele de bătrâni care mai înainte fuseseră rechiziţionate de armată;
– au fost reînfiinţate cele două teatre evreieşti, de la Bucureşti şi Iaşi;
– au fost înfiinţate cantine gratuite pentru evreii săraci;
– evreii aflaţi în lagărele de muncă obligatorie sau în închisori au fost mereu aprovizionaţi cu îmbrăcă¬minte şi medicamente;
– evreii deportaţi în Transnistria au fost aprovizionaţi cu îmbrăcăminte, alimente, medicamente, unelte gospo¬dăreşti şi unelte specifice meseriaşilor;
– cu sprijinul «Centralei Evreilor» au fost readuşi în România – deci salvaţi, din Transnistria cca 2000 de copii orfani;
– autorii evrei şi-au putut publica o serie de lucrări (numai eu am scos trei) […].
– nicicând, ca pe vremea lui Ion Antonescu, Teatrul Bareşeum n-a avut şi nu va avea asemenea săli arhipline, deşi funcţionau două săli;
– nicicând n-au făcut asemenea dever cafenelele, ceainăriile, restaurantele evreieşti, magazinele alimentare evreieşti, tot atâtea prilejuri de adunări evreieşti”.

„Urmăriţi colecţia ‘Gazeta evreiască’ din acei ani: pentru fiecare zi e anunţată cel puţin o manifestare evreiască, spectacol de teatru/revistă, concert, conferinţă.”

„La 28 noiembrie 1940 (deci pe vremea guvernării legionare – n.n.) evreii au obţinut de la Ministerul Educaţiei Naţionale aprobarea pentru înfiinţarea ‘Colegiului pentru Studenţii Evrei’, denumire sub care se ascundea caracterul universitar al cursurilor. […] Toate aceste cursuri universitare au fost frecventate în total de 2.000 de studenţi. […] Un sprijin important l-a acordat Crucea Roşie din România (preşedintele – savantul medic Ioan Cantacuzino) care, cu acordul Ministerului Sănătăţii, a ajutat ‘facultatea’ evreiască de medicină să deschidă o policlinică pentru practica studenţilor. Această policlinică a servit şi populaţia săracă din cartier, în marea majoritate evrei. […]. Important a fost şi sprijinul acordat de unele cadre didactice români din învăţământul superior de stat, care au ajutat la întocmirea programelor de învăţământ şi punerea la punct a cursurilor, pentru a fi cât mai corespunzător celor de stat, ceea ce a fost esenţial pentru viitorul studenţilor”.

Marius Mircu ne oferă şi mărturia altui evreu, la fel de bine informat, dr. Theodor Lowenstein:

„Aceste şcoli evreieşti din România au fost unice printre ţările bântuite de fascism, au fost o componentă a rezistenţei poporului evreu”.

Şi concluzia aceluiaşi onest martor Marius Mircu:

„Dar dacă aceste şcoli n-ar fi fost susţinute de oficialităţile româneşti, dacă nu ar fi fost tolerate de mareşalul Ion Antonescu, ar fi putut exista acest ‘mic Israel’ din Bucureşti, anticipaţie a Statului Israel?”.

P.S.: Recomandăm acest text care conține mărturia unui evreu întreg la minte, dată în Israel, în fața altor evrei, mulți dintre ei plecați din România după ce au prins guvernarea Mareșalului, deci cunoscători ai realității. Citatul ne-a fost pus la dispoziție de alte evreu, Teșu Solomovici. Nu poate exista replică la acest text din partea „negaționiștilor” sioniști, adică al evreilor care neagă binefacerile de care au avut parte în România.

A consemnat pentru dumneavoastră  Ion Coja.

Post scriptum 2026: Despre rețeaua de școli și facultăți pentru evrei care a funcționat pe vremea lui Ion Antonescu l-am auzit vorbind înainte de 1990 pe Alexandru Graur care a funcționat ca inspector școlar. În acest context ne-a vorbit și despre supraviețuirea tuturor evreilor din România, în contrast cu soarta evreilor din alte țări.