Mircea Dorin Istrate - Închinăciune ție, drag țăran român

 

Închinăciune ție, drag țăran român

 

 

~*~

 

Turbată vară e de ceva vreme,

Mereu cu frica-n sân îmi stai a mi te teme,

Că de-i acum pârjol ca-n miez de vară,

Peste- o clipă cerul varsă iară,

Puhoi de ape-n râuri și pârâuri,

Ce se transformă-n fluvii, rând la rânduri.

 

Schimbată-i vremea, ca și vremea firii,

Nu-i mai clipita lung-a fericirii,

Mai toată e făcută-n bucățele

Biluțe colorate de mărgele,

De bine, rău, speranțe și visare,

Ca vremea verii ce neastâmpăr are.

 

Cu frica-n sân, aștept cel bob de grâu,

Ce-acuma îmi ajunge pân la brâu,

S-ajungă fie iară în hambare

Și-atuncia-s bucurați cu mic cu mare,

Că pâinea noastră e la adăpost,

Iar munca ăstui an, avut-a rost.

 

Îmi vin la rând porumbul de pe dealuri

Și viile înobilate toate-n lauri,

Livezile cu rodul lor bogat,

Ce le avem în grabă de-adunat

Și fânul fie-n iarnă-mbucătură

La turma cea neostoită-n gură.

*

Așa e viața de țăran, cu griji și teamă,

Din semănat și până-n lunga toamnă

Și asta toată viața, rând la rând,

Să nu rămânem eu și tu flămând,

De-aceea ție, FĂCĂTOR de PÂINE,

Mereu  mă rog la cer:

Te țină în putere

AZI și MÂINE.

 

~*~

2.07.2026

Mircea Dorin Istrate

 

***