Ioan
Miclău-Gepianu: Așa e Ardealul
Motto:
MAICEI
SFINTE
”Corul
Îngerilor îmbrăcați în lumină
Cu
cântece cerești duioase și senine,
Vin
a proslăvi Iubirea, Iubirea Maicei Sfinte
Ce-n
vecii-vecilor al tuturor rămâne!”
Ioan
Miclău-Gepianu
~*~
AȘA
E ARDEALUL
Uriaș
cu ochi de stele,
Stând
pe munții Transilvani,
Și
cu pletele pe dealuri,
De
vreo zece mii de ani!
Paznic
al moșiei noastre,
Unde
râuri curg în soare,
Alergând
voioase, sprinten,
Către
Dunarea cea mare!
Bravi
locuitori și vârstnici,
Ca și
piatra de pe munte,
Ca și
gheața Europei,
Ce-ntindea
duioasa punte,
Triburilor
Traco-Dace,
Din
Balcani și din Carpați,
Peste
Tisa mai departe,
Era
grai de-aceiași frați!
Meșteri
în turnat de aur,
Zei
ai muzicii eterne,
Luptători
cu șapte inimi,
Demiurgi
de vremi moderne!
Fiul
lui Scorilo are,
Mai
târziu, drept moștenire,
Peste
toate-aceste plaiuri,
Sub
a ochiului privire,
Să
le apere de dușmani,
Veac
de veac si deal cu deal,
Iar
noi azi urmași la vatra,
Purtăm
o iubire sfântă în Ardeal!
Așa
e Ardealul nostru,
Ca
altarul unui templu,
Și-au
venit si alte nații,
Ce-n
a lui Hristos exemplu,
Au
primit masă și pâine,
Și
iubire și respect,
Căci
Romanul nu-si schimbă,
A
lui inimă din piept!
Așa
e Ardealul nostru,
Ca și
stupul de albine,
Ardeleni
si Ardelence,
Oameni
doritori de bine!
Însă
cel viclean aiurea,
Să
se țină mult departe,
Și
să nu își cerce jocul,
Pe-al
strămoșilor mei parte!
Căci
Ardealu-i raiul nostru,
Sub
al cărui glie stau,
Sufletele
sfinte-a celor,
Ce
cinstire îi purtau!
Dorul
lor și-amara trudă,
Le-auzim și
azi cum plânge,
Iar
fierbintea lor dorință,
Urcă în
al nostru sânge!
Iar
de vremurile cearcă,
A-ncropi
calea frăției,
Atunci
lumea-ntreaga are,
Tot
acceptul României!
~*~
Ioan
Miclău-Gepianu
14/August/2026

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu