Eu n-a să uit vre-odată
Motto
În satul meu VECIA-i ca un fuior de fum,
Ce doarme OSTENITĂ, la margine de drum.
~*~
ARDEALUL mi-i PRIDVORUL și dar dumnezeiesc
La tot și câte-s toate la mine în LUMESC,
Aicea, el, CERESCUL, cuprins-a-n roi de stele,
VIAȚA mea întreagă și VISURILE mele,
ISTORIA bătrână și LIMBA mea de miere,
CREDINȚA nepierită, IUBIRI, TRISTEȚI de fiere,
ȘI-NTORSUL de oriunde aș fi plecat în lume,
Cu toate ADUNATE, ce-s încă rele, bune,
BISERICUȚA mică, cu-ALTARUL scorojit,
Cu Maica Născătoare ce-n drag ne-a OCROTIT,
Și POPA cu DIACUL și COASTA dintre vii,
Cu ȚINTIRIMUL care, pe toți ne-o
veșnici.
Și dealul cu-al său ȘIPOT, cu apă rece, vie,
FRĂGUȚA din cărare, cel fir de COLILIE
Ce vântul tot mi-l JOACĂ în adieri de seară,
Și MURA de pe vale ce s-a-negrit în vară,
Și TURMA renoită mereu din an în an,
POMIȘTEA popii încă și GRÂUL copt în lan,
Și umbra din PĂDURE, CĂRĂRILE-ncurcate,
Și VIILE pe dealuri cu struguri încărcate,
Și NUCII vechi ca mine și-ACĂȚII de pe vale,
Și-apoi, prin SAT mai încă, vechi,
URMELE de
CARE.
Aici, la SĂRBĂTOARE miroase a TĂMÂIE,
A COZONACI ce-s rumeni și-a PÂINE durdulie,
FRIPTURĂ și SARMALE, CÂRNAȚI și CALTABOȘI,
Și-a SLANĂ, BRÂNZĂ, CEAPĂ, la ceia pofticioși,
Șă-și stingă apoi SETEA cu un pahar de VIN,
Iar sufleul cu-o DOINĂ, auz-o cel vecin,
C-așa-i aici în SATUL în care m-am
născut
Și-ncare într-o VREME și eu , am
încăput.
*
Mai până toate astea nu mi s-or STINGE-n sat,
Eu n-am să UIT vre-odată de unde am PLECAT,
Și-aici îmi va RĂMÂNE în veci sufletul meu,
Pân’ mi-o PIERI cel nume, cel dat Dumnezeu,
Pe care eu de-acuma îl pun în LĂCRIMARE,
Ca boaba cea de ROUĂ, în dimineți cu
soare.
~*~
22.08.2026
Mircea Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu