SFINȚII
PĂRINȚI DESPRE SF. ÎMPĂRTĂȘANIE
-
SF. ILARION FELEA -
Împărtășirea zilnică în vechime
De la Maica Domnului, care în biserică, de copilă a
crescut și a ajuns «binecuvântată între femei» și «plină de dar» (Lc. 1:28),
adică a atins culmea sfințeniei și a desăvârșirii morale - și de la Sfântul
Apostol și Evanghelist Ioan, care la Cina cea de Taină și-a așezat capul pe
pieptul lui Iisus și până astăzi, chiar și aici între noi, avem în istoria
Bisericii o mulțime nesfârșită de creștini buni și de sfinți care în viața lor
au fost mari iubitori ai Sfintei Liturghii.
Alegem din șirul lor câteva nume de exemple frumoase
care să aprindă și în inimile noastre o cât mai vie dragoste de a asculta cât
mai des, când se poate zilnic, Sfânta Liturghie.
Creștinii cei dintâi luau parte în fiecare zi la Sf.
Liturghie, nu numai Duminica (FA 20:3). «În fiecare zi cercetau cu râvnă
biserica și frângând pâinea prin case, primeau hrana cu inima curată și veselă»
(FA 2:46). «Și erau neobosiți în învățătura apostolilor, în împărtășire, în
frângerea pâinii și în rugăciuni» (FA 2:42). Din legătura aceasta zilnică,
neîntreruptă cu Hristos, prin ascultarea Evangheliei și prin împărtășirea cu
Sf. Euharistie, au ajuns ei la desăvârșirea credinței, a iubirii și peste tot a
trăirii creștine, de model în toată istoria Bisericii…
Liturghia Sf. Lucian în temniță
Sf. Mucenic Lucian din Antiohia (pomenit la 15
Octombrie), preot vestit prin viața sa curată și prin cărțile sale frumos
împodobit, mai ales prin mulțimea pildelor (†312), când era închis în temnița
din Nicomidia (Asia Mică). După o vreme se simțea foarte mâhnit și chinuit, dar
nu din pricina bătăilor și a rănilor prin care a pierdut mult sânge, că
mucenicii primeau prigoanele și moartea cu bucurie, și vreme de nouă ani cât a
stat închis nu a încetat să vestească celor închiși ca și el pentru Hristos – calea
spre mântuire - ci pentru că nu se mai împărtășise de mult timp.
Străjerii creștini ascultând dorința Sfântului, i-au
adus pe ascuns pâine și vin. Atunci Lucian, care era preot, a zis: „Sunt
pe moarte; am să săvârșesc Sfânta Taină a Împărtășanii și toți să ne
împărtășim”. Creștinii care erau cu el în temniță au răspuns îngrijorați:
„N-avem prestol pe care să punem Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos”.
„Așezați-mi aici pâinea și vinul”, arătându-și cu
privirea pieptul, căci mâinile îi erau legate. Pieptul meu să fie masă vie lui
Dumnezeu. Și așa au slujit Sf. Liturghie, făcând altar din pieptul Mucenicului.
Și la urmă dând el binecuvântarea, scăldați în lacrimi de bucurie, s-au
împărtășit cu toți, în ajunul morții - atât de vie era în sufletele lor dorința
de a se apropia de Sf. Potir și a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului.
Râvna Sf. Teodor Studitul pentru Sf. Împărtășanie
Sf. Teodor Studitul și Mărturisitorul († 826, cinstit
la 11 Noiembrie), după mulți ani de închisoare și de surghiun, era greu bolnav,
pe moarte. Își adună puterile și roagă pe Dumnezeu să-l ajute să mai slujească
o Sfântă Liturghie, să se întărească, prin darurile ei, în lupta cu puterile
iadului. Rugăciunea i-a fost ascultată.
Îndată s-a simțit mai bine, s-a sculat, a mers la
biserică și a servit Sf. Liturghie cu o râvnă Sfântă, încât cei de față,
mișcați de rugăciunile lui, au vărsat multe lacrimi. Astfel, pregătit și
împărtășit cu Hristos, s-a întors în chilie, s-a întins pe pat și a adormit
ușor, în Domnul.
Vedenia Sf. Nifon
Sf. Nifon, episcopul Constanțianei din Cipru (pomenit
la 23 Decembrie), în timpul slujirii unei Sfinte Liturghii, a avut următoarele
vedenii:
I se părea că un foc din cer a acoperit întreg altarul
și pe fericitul arhiereu care servea Sf. Liturghie. În vremea cântării „Sfinte
Dumnezeule”, i s-au arătat patru îngeri care cântau împreună cu cei din
biserică.
La citirea Apostolului a văzut la spatele cititorului
pe Sf. Pavel. Când se citea Evanghelia, vedea cuvintele ei înălțându-se la cer,
ca niște flăcări de foc.
La ieșirea cu Sfintele Daruri, în vremea Heruvicului,
i se părea că s-a deschis acoperișul bisericii și i s-a arătat cerul, iar
îngerii se coborau și cântau: „Slavă lui Hristos, Dumnezeu!”. Tot atunci
îngerii au adus din cer un prunc frumos și l-au așezat pe Sf. Disc. Doi
serafimi îl acopereau cu aripile lor și doi heruvimi zburau peste capul lui.
La tainica prefacere, un înger a înjunghiat pruncul și
sângele i l-a scurs în Sf. Potir. La împărtășirea cu Sf. Taine îngerii priveau
cum fața celor care se împărtășeau cu vrednicie, era luminată ca soarele, iar a
celorlalți care se împărtășeau cu nevrednicie era întunecată ca noaptea. Cei
vrednici erau încununați iar de la cei nevrednici, îngerii își întorceau fața.
După Sfânta slujbă, fericitul arhiereu a văzut cum
Pruncul iarăși a fost luat de îngeri și înălțat la cer, întreg, cum l-au și
coborât.
Folosul Sf. Liturghii
Porunca Bisericii spune că Sf. Liturghie trebuie
ascultată de fiecare creștin în fiecare Duminică și sărbătoare. Creștinii cei
mai buni o ascultă în fiecare zi.
Monica, mama Fericitului Augustin, lua parte în
fiecare zi la Sfânta Liturghie. Cu rugăciunile ei fierbinți a reușit să-și
întoarcă pe fiul ei pierdut, la calea mântuirii. Aproape de moarte a cerut să
fie pomenită în fiecare zi la Sf. Liturghie.
Sf. Genoveva, când mama sa a bătut-o, pentru că mergea
în fiecare zi la Sf. Liturghie, a răspuns: „Eu nu pot să te ascult și aleg mai
bine să te superi tu, decât să supăr pe Dumnezeu”. Scoasă din fire, și-a bătut
fiica și de răutate a orbit. Abia după opt ani, la rugăciunile fiicei
credincioase, a primit iarăși vederea.
Cu astfel de exemple înainte, iubite creștine, mai
poți sta acasă în vremea Sfintei Liturghii? Sau, mai poți trece pe lângă
biserică fără să te închini, fără să intri să-ți faci câteva rugăciuni, fără să
faci o vizită și să stai câteva clipe în fața altarului în care se află singur
Domnul Euharistic? Fără să îngenunchiezi înaintea Lui, să-ți pleci fruntea
înaintea Lui, ca Ioan capul pe inima Lui, să simți și tu adierea tainică a
iubirii Lui?
(Extras din cartea „Tâlcuirea Sfintei
Liturghii, de pr. Ilarion V. Felea”)
ÎNŢELEPCIUNEA
ANIMALELOR
-
Sfântul Nectarie al Eghinei -
Cel care supune observaţiei un animal anume poate,
desigur, să determine care sunt limitele ştiinţei şi înţelepciunii aceluia?
Înţelepciunea şi priceperea animalelor au un caracter particular: fiecare
animal are înţelepciunea corespunzătoare lui; înţelepciunea unui animal nu se
înrudeşte câtuşi de puţin cu înţelepciunea altui animal dintr-o altă clasă şi
nu au acelaşi fundament, pentru că nu au ca temei raţiunea, ci firea
animalului. Multe animale pot convieţui vreme de secole în aceleaşi locuri, dar
niciodată un animal nu va trage vreun folos de pe urma înţelepciunii şi
ştiinţei altui animal; se poate ca maimuţa să-l vadă pe castor vreme de secole
construind, dar niciodată nu va ajunge să-i imite meşteşugul; nici câinele,
nici pasărea o altă pasăre şi nici vreun animal mai mult sau mai puţin
dezvoltat nu va ajunge să imite ştiinţa altui animal. Prin urmare, sufletul
animalelor nu se bucură nici de cea mai mică asemănare cu cel al omului; pentru
că animalul nu lucrează cu ştiinţă, nici nu e conştient de finalitatea lucrării
sale; pe când omul lucrează liber, ca o fiinţă ce e înzestrată cu suflet
raţional, având conştiinţa scopului şi finalităţii sale.
Sfântul Nectarie al Eghinei, Un portret al
omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mândrilă, Ed. Sophia /
Metafraze, Bucureşti, 2015, p. 62-62
CARAMIDA
-
Sfantul Teofan Zavoratul -
Trebuie sa tinem piept vapaii patimilor cu vapaia
focului dumnezeiesc. Pâna când nu este arsa, caramida este farâmicioasa si
moale, iar dupa ce petrece în foc si se coace acolo, se face stavila în calea
focului si a apei.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau
cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 127.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu