Preotul-poet
Dumitru Ichim
(
născut la 14 august 1944 - decedat in 17 august 2026 )
18/08/2026
Părintele Dumitru Ichim s-a născut la 14 august 1944,
cu un ceas înainte de sărbătorirea Adormirii Maicii Domnului (Sfânta Mărie), în
localitatea Dărmănești (astăzi, oraș), așezată la extremitatea vestică a
județului Bacău, la limita cu județul Harghita, la poalele Munților Nemira, pe
malurile râului Trotuș și bazinul hidrografic al afluentului acestuia, râul Uz.
Părinții săi, Dumitru Ichim, cântăreț al bisericii de acolo, și Elena Ichim
(născută Cămară) au dat fiului lor numele tatălui, Dumitru, nume de sfânt în
credința ortodoxă, cea care a apărat și asigurat continuitatea neamului
românesc, respectiv Sfântul Mare Mucenic Dumitru izvorâtorul de mir și
făcătorul de minuni. Despre locul natal și România, după aproape o jumătate de
secol de când trăiește peste Ocean, părintele mărturisește cu franchețe:
„Dărmăneștiul eu îl am în sufletul meu tot timpul și peste tot unde mă aflu.
Dărmăneștiul și țara mea le port cu mine”. De asemenea, ca o dezarmantă
confidență, afirmă cu o tulburătoare convingere: „Eu am rămas țăranul acela din
Dărmănești, omul cu bun simț, omul care-și vede lungul nasului, deci țăran de
la talpa țării...”.
După absolvirea a opt clase elementare, între anii 1958-1964, urmează cursurile
Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț și Liceul teoretic, fără frecvență,
la Moinești. În 1969 devine licențiat al Institutului Teologic de grad
universitar din București, teza de licență fiind susținută cu profesorul Petru
Rezuș. Între anii 1968-1970, urmează cursuri de doctorat la Secția Teologie
sistematică a Catedrei Teologie dogmatică sub îndrumarea profesorului Dumitru
Stăniloaie.
În perioada 1970-1972, studiază la Seabury-Western Theological Seminary și
Garett Methodist Seminary, ambele din Evanston, statul Illinois (SUA), precum
și la McCormik Presbyterian Seminary din Chicago (SUA). Continuă apoi studiile
ca bursier al Consiliului Mondial al Bisericilor la Princeton Presbyterian
Seminary din Princeton, New Jersey (SUA). În 1973, susține doctoratul cu teza
„The Orthodox Liturgy and the World”, avându-l ca îndrumător pe teologul
american James McCord.
Cariera teologică, dublată de o intensă preocupare pentru activități culturale,
și-a început-o în anul 1974 când a fost hirotonit preot al parohiei „Sfinții
Apostoli Petru și Pavel” din Kitchener, Ontario (Canada), biserică de la care
în 1978 se transferă la parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din acelaşi oraș.
Între anii 1975-1985, împreună cu soția sa, conduce emisiunea bilunară de
cultură și spiritualitate românească, „Romanian Kaleidoscope”, transmisă pe
canalul de televiziune 4 din Kitchener. Din 1979, face parte din Colegiul
redacțional al Cuvântului românesc din Hamilton, Ontario, unde publică eseuri
de teologie și filosofie, poezii și cronici literare. Desfășoară o consecventă
și rodnică activitate în rândul comunității românești din Kitchener și
contribuie esențial la înființarea Centrului Cultural Român. Eforturile sale
teologice și de aplecare apostolică au fost întregite de reușita zidirii unei
noi biserici ortodoxe române, sfințită la 14 august 1994, dată la care împlinea
cinci decenii de viață.
Fără îndoială, colaborarea preotului-poet la reviste din România și din alte
țări comportă o prezentare amplă, impusă de numărul mare de publicații la care
și-a pus semnătura, o enumerare succintă fiind binevenită: Amfiteatru, Gazeta
literară, Studii teologice, Telegraful român, Luceafărul, Vatra (Germania),
Revista Scriitorilor Români (Germania),, Solia (Statele Unite), Observatorul
(Canada), Drum (Statele Unite) ș. a.
În ce privește opera literară, creația poetică a părintelui Ichim este,
indubitabil, una destul de vastă. Volumul de debut se intitulează „De unde
începe omul” și a apărut în 1970. Regretatul Aurel Sasu aprecia, referindu-se
la acesta, că, la momentul apariției, cartea „anunța un poet bântuit de
neliniști existențiale și de blagienele suspinuri lăuntrice, puse toate sub
semnul luminii (...), iar căutarea, tăgada, întrebările privesc regăsirea de
sine în veșnica esență a omului ca templu (Sfântul Duh)”. Exilul nu a alterat
viziunea sa de aspirații teandrice, ci dimpotrivă, tot ce a scris ulterior stă
sub semnul nostalgiei sacrului: trei volume de poeme haiku, poeme tanka, un
epistolar, un poem istoric, sonete, proză (în special, eseuri). Poetul-preot
își sprijină invariabil creația lirică pe texte biblice, privirea fiindu-i
fixată constant pe chipul prea omenesc și divin al lui Iisus. O strălucită
analiză a operei literare a părintelui a publicat în anul 2017 Maria-Daniela
Pănăzan: „Poezia lui Dumitru Ichim. Eseu monografic” în care consemnează
importante aprecieri critice despre creația acestuia. Autoarea prezintă o
interpretare originală și frământările lirice izvorâte din dragoste față de
poezie și față de frumusețea și sensibilitatea versurilor aflate în fiecare
volum.
Nu se poate concepe o biografie Dumitru Ichim fără ample referiri la soția sa,
poeta de sânge aromân (tatăl său, aromân originar din Albania). Florica
Bațu-Ichim s-a născut la 13 Aprilie 1945 în București, fiind al șaptelea copil
al familiei. A urmat cursurile liceale la Liceul „Gheorghe Șincai” din
capitală, după care a absolvit Academia de Studii Economice, Secția Finanțe și
credite, în 1968. A debutat pe tărâm literar cu placheta „Mesagerul alb”
(1970), după câștigarea concursului de poezie „Prima verba”. Au urmat alte volume
de versuri, dar a scris și proză. S-au căsătorit în 1974, împărtășind o iubire
„cum nici în telenovele nu găsești”. Înainte de mariaj, au fost foarte buni
prieteni, bucurându-se, ca poeți, unul de succesul celuilalt, într-o perioadă
în care frecventau aceleași cenacluri literare. Părintele susține și în prezent
că în cazul lor s-a adeverit vorba neaoș românească „a tunat și i-a adunat...”.
Copleșiți parcă de confesiunea lui Sofocle „eu m-am născut să iubesc, nu să
urăsc...”, au fost hărăziți de Dumnezeu cu șase copii. „Am fost săraci, dar
bogați în fericire - copiii și poezia”, spune părintele. În tandemul lor,
singurele „dispute” surveneau, arareori, doar în planul poeziei, fiecare dintre
ei încercând să evite influența celuilalt. Cu 23 de ani înainte de a-și găsi
sfârșitul pe un pat al spitalului din Kitchener (4 septembie 2010), a fost
diagnosticată cu leucemie. A fost o femeie de o rară modestie, dovedind, ca
preoteasă, o vocație de excepție: a ținut o rubrică permanentă în revista
„Solia”, publicație în care cu smerenia ce o caracteriza semna cu pseudonimul
„Maica preoteasă”. S-a preocupat asiduu de educația creștină și s-a dovedit a
fi un prieten apropiat al celor suferinzi, un atent ascultător și un sfătuitor
plin de blândețe și dragoste. A publicat numeroase cărți pentru copii și a avut
o contribuție de seamă, de-a lungul vremii, la organizarea „Săptămânii
Internaționale a Culturii Române” de la Câmpul Românesc.
Parintele Dumitru Ichim, ca director al Săptămânii Culturale de la Câmpul
Românesc de la Hamilton s-a ocupat de buna desfăsurare a acestei săptămânii
care a avut loc intre 13 - 18 lulie 2026
............................
Cu adâncă durere în suflete, grupul de la Observatorul, regretă trecerea la
cele veșnice a Părintelui Dumitru Ichim
Duhovnic și poet cu un deosebit dar al cuvântului, Părintele Dumitru Ichim lasa
o amprentă profundă în viața comunitătii.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
N,B.
Vezi din cartile Părintelui Dumitru Ichim la rubrica Evenimente culturale;
ttps://www.observatorul.com/events_main.asp
Dumnezeu sa-l ODIHNEASCA! A fost un MARE SUFLET!
Am fost IMPRESIONAT DE FRATIA SA. O sa ne lipsiti scumpe OM !!!
Ben Todica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu