Viitorul
țării - România fără justiție
Jurnalistică
A.&Snake
10
August 2026
„Fiat justitia, ruat caelum!”
După 16 ani de muncă… astăzi am închis
păstrăvăria.
Acum 16 ani, părinții mei au ales să construiască ceva
în locul în care ne-am născut și am crescut, pentru mine și pentru sora mea. Au
investit bani, timp, putere și, mai presus de toate, suflet. Au muncit zi de
zi, fără program, fără concedii, fără sărbători. Au făcut-o cu drag, pentru că
au iubit acest loc și au crezut că prin muncă cinstită poți construi un viitor
în România. Astăzi nu se închide doar o păstrăvărie. Astăzi se închid 16 ani
din viața părinților mei. Nu munca ne-a învins. Nu lipsa clienților. Nu lipsa
dorinței de a merge mai departe. Ne-a învins administrația.
Am încercat din răsputeri să fim în regulă cu tot ce
înseamnă legislație și obligații. Am respectat cerințele, am plătit taxe, am
făcut investiții și am vrut să lucrăm corect. La urma urmei, nu producem un
obiect oarecare, ci hrană care ajunge pe masa oamenilor. Tocmai de aceea am
avut mereu responsabilitatea de a face lucrurile așa cum trebuie. Din păcate,
în loc să fim sprijiniți pentru că producem hrană românească, am fost
împovărați până în punctul în care nu am mai putut continua.
Am încercat toate variantele. Am căutat soluții, am
cerut explicații și am sperat că cineva va înțelege că o păstrăvărie nu este o
fabrică și nici o mare companie. Într-o discuție cu reprezentanți ai Apelor
Romane de la Buzau, ni s-a spus să nu fim supărați, pentru că și o balastieră
are același număr de monitorizări și plătește la fel. Cum poți compara o
păstrăvărie cu o balastieră? Noi trăim datorită apei curate. Dacă apa este
poluată, noi suntem primii care pierdem. Peștele moare, iar munca noastră dispare
într-o clipă.
Pentru cele patru monitorizări obligatorii pe an,
laboratorul vine de la Buzău până la Gura Teghii (o distanta de 80 km). O
singură deplasare costă aproximativ 2.500 de lei. Asta înseamnă aproape 10.000
de lei doar pentru deplasările laboratorului.
Un bilet de avion pana in America este 1.200 lei. Comparați dumneavoastră. La
acestea se adaugă costul analizelor, costul apei pe care o folosim și o plătim,
precum și toate celelalte taxe și obligații. În total, ajungem la aproximativ
14.000 de lei pe an.
Ca să înțeleagă toată lumea ce înseamnă această sumă,
înseamnă că trebuie să vindem peste 311 kilograme de păstrăv, la un preț de 45
de lei pe kilogram, doar ca să acoperim aceste obligații. 311 kilograme de
păstrăv. Nu hrana peștilor, nu energia electrică, nu puietul, nu salariile, nu
medicamentele, nu investițiile, doar birocrația. Și atunci mă întreb… cum poate
supraviețui un mic producător?
Ani la rând ni s-a spus că trebuie să susținem
producătorii români, că trebuie să dezvoltăm mediul rural, că trebuie să
păstrăm oamenii acasă, iar noi exact asta am făcut. Am rămas aici. Am muncit
aici. Am investit aici. Am crezut în locul în care ne-am născut, Iiar astăzi
suntem obligați să închidem definitiv. Repet: nu pentru că nu am vrut să
muncim. nu pentru că nu am avut clienți. nu pentru că afacerea nu avea viitor,
ci pentru că administrația a făcut imposibilă continuarea.
Toată suprafața bazinelor piscicole este intabulată și
înregistrată la Primărie ca bazine piscicole. Astăzi mă uit la ele și mă
întreb: ce fac cu ele acum? Vor rămâne goale. Atâta muncă, atâtea investiții și
atâtea sacrificii ajung să nu mai însemne nimic. Și culmea este că nici măcar
să închid activitatea nu pot pur și simplu. Pentru închidere trebuie să obțin o
altă autorizație. Și, bineînțeles, să plătesc și pentru aceea. În țara asta
plătești ca să muncești, iar când nu mai poți munci, plătești și ca să închizi.
Și mai am un singur lucru de spus…Vă rog din suflet,
oameni buni, nu mai puneți în funcții oameni care nu cunosc domeniile pe care
le administrează. În spatele fiecărei decizii administrative nu sunt doar niște
hârtii. Sunt oameni. Sunt familii. Sunt copii. Sunt ani de muncă, de sacrificii
și de speranțe.
---------------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu