SE ÎNTÂMPLĂ ORICUI

George Anca

SE  ÎNTÂMPLĂ  ORICUI

calul spada – acea preferință – se întâmplă oricui – matematicianul – icoane lunecând – vieți la păianjen – nu știu de mi-ați fost personaj – spinări vâslite -voi flăcări – i se naște – mâine prins-imaginare falduri - iubindu-ne – ceai refuzat – viața curgând – în strana amarului – ideea de coincidență - câtă neglijență -nu mă disprețuiți - domnul colonel – toată viața – stare de liniște – împușca tot

*

calul spada noapte

aproape trecută

în car spre tibetani

pe Jamuna

albind în cetini

cald la sânul iernii

rărimea amintirii

în dansul amnezic

frunze de zăpadă

negată haită

veşnic rim

ne dă o raită

ţintirim

foame de lupi

la lumânări

te întrerupi

suflări

ninsori se vor topi în aer

nu e aşa frig doar război

gâsca noastră a secat

fâlfâirea de ficat

foc hind în secret egipetic

sub munte Apollo getic

*

acea preferinţă africană

pentru poezie

am bărbatul bolnav

îmghiţise cenuşă de mort

iubind-o pe Salambo

din vârful piramidei

upanishadic intervalul

de dinainte de Samadhi

muzicalitatea minţii

pe claviatura ţărânii

boală-n suflet mă înclin

lui Dimitrie Cuclin

un minut din câte-o zi

la o mamă ce-mi muri

*

se întâmplă oricui la tot pasul

cazul de cinste desăvârşită

volume cu multe hieroglife

viridia Aegyptus nigra fecundant harena

cercul salută-l în undele căderii

apa ni se refuzase în sufixare

pe diagonala neantului personal

zăpezi are-le

soarele cu mioarele

duceri aduceri

seri de traduceri

mângâi în cădere

floarea dulce mâine

pietrele din fiere

mestecate pâine

tacă-n cozi himere

mai bătrânul câine

uitături homere

*

matematicianul pradă limitelor

sinus plus cosinus la pătrat

eseistul părăsit în favoarea

inspectorului general fără normă

meditatorul se îndreaptă către

meditatoare mulţumesc atmosferă

titularul de tremur al mâinilor

o conversaţie-audienţă

poetul şi-o fi apărând versurile

întrucât i-au salvat viaţa

*

icoane lunecând din deal

a trece drumul lunca apa

oprite între rare lumânări

pas în afară capul satului

umbra păsărilor călătoare

se moare pe căile domnului

număr mormintele darul

strigoilor manuscrisele rupte

gustul ţărânii însângerate

*

vieţi la păianjen în jurul

primei şi ultimei vacanţe

demodernizarea scrisului

m-a făcut să râd în larg

nici gustul vorbei străine

a nu ne mai vorbi

unde dorm pescăruşii

pe terasa templului

rupeam frunze de pipal

*

nu ştiu de mi-aţi fost personaj în Parinior

sunt în pustnicie muntele şi iarba

creşterea durerii roua

păsări pe antene spaimă în spirală

bătrân din munte coborât marea s-o guste

octave de bine adaos timpului

mi-aş mai face un nechezol

poate curăţ şi cartofi

să poţi să nu poţi comunica

să opreşti insula vocabula skanty

*

spinări vâslite renunţare

nemanifeste probe contrare

de-ai trântit uşile

relativităţii păcatului

a bea claviruri de roci

ultimă comunicare

limbă de lepădare

ţine-te bine laudei

neantului înscăunat

*

voi flăcări în deşert

v-aţi şi supăra

pustiu-mi destăinuiţi-l

unde nimeni nu merge

nu te mai gândeşti la mine

nu mă mai gândesc la tine

prescrisă dogmă drumul

în lungul vieţii cuibul rupt

din împrejmuitorul zero

*

i se naşte şarpele

din pustiu cu oasele

pieile deandoasele

faţa mlădiindu-ţi-se

nisipul şarpe ţi-o scrise

cerul struţ luna cămilă

cămila crocodilă

nevederea mângâierea

country cântă învierea

*

mâine prins ceremoniei

trenul cu oglinzi de feţe

gâtul revărsat profetic

între maluri bătrâneţe

la mijloc împinşi genunchii

umbrei norului bujor

pasăre se-mbrăţişează

penele cu părul cor

întâlneşti tot om acolo

farul în risipă taci

pe asemănarea gării

mării mâine sub brotaci

*

imaginare falduri

îngenuncheate pe vatra albă

luna undă pe-o noapte

înţărmurită cărnii

scandalizatul port uitat

pe înecate sfârcuri

iertate clăi nepărăsirii

binecuvântate în credinţă

fie-ţi fericită depărtarea-mi

neîntâmplată

clătinându-ne vipralambha

nemişcaţi îmbătându-ne

*

iubindu-ne şi nisip în

în caravană părinţii

razele de lună marea

vă aibă nevăzute peisaje

în sufletul numai al vostru

stranii săptămâni transparente

de iad mecanic pe cord

vinovăţie-n transă

apropiată sufocare

*

ceai refuzat pe vremuri

ceainăria imnului ruine

eram pe tren de două

adevăruri depărtându-mă

cititul migrenos grosimea

de lentilă recăsătorire

rostogolim desfoliere

a lotusului preosiris

murmură marmora

înfierbântată umbra

*

viaţa curgând fără operă antumă

nu există afară nu există înăuntru

m-am plâns te-ai plâns de mine

numai rânduri fără rând

tras covorul  de sub suflet

aceeaşi moarte să o scriu

cu viaţa  metastaza

*

în strana amarului

nemuririi darului

dreptul îndreptarului

cu doctorii vorbeşti ca fraţii

femeilor le-arăţi Carpaţii

doctrinele le faci oraţii

lava Etnei şarpe-nfloară

sângele piatră izvoară

cine morţilor s’uitară

*

ideea de coincidenţă

minte şi se face că uită

ar trebui cel puţin spânzurat

cine-o să ne mai dea de pomană

Maica Domnului nu-l mai naşte

că Irod îl şi paşte

spre ziuă apare satana

sub chipul fiului

coborând din icoană

*

câtă neglijenţă în groapa

comună apoi în balamuc

să ne înălţăm flame

nazismul a adus comunismul

comunismul a adus nazismul

nu suntem iubitori de ruşi

v-am spus câte-o taină

precursori interzişi

nu mă place securitatea

uite-mă deznodământ

puja la prima ocazie

înapoi la indianistică

nici priponul ţinut

nici cazul făcut

d’a mai frumoasă zăpadă

*

nu mă dispreţuiţi

v-am zis gemenelor

în tăcere autodictă

să-mi tot pun nume

de epoci pe bani

caravanseraiului

iubindu-ne deşert

încheindu-ne chiotori

pinteni şi bizeţi

foamea îndumnezeieşte

imposibilitatea ascezei

tot până mâine

serata despot suflă loja

nu deprecia pantomima

laşi praştiei pietre cu boltă

*

domnul colonel rugat

în dodii să tragă

rolul bunicului

în viitorul război

trei păsări furate

vor apărea pe un front

poveste de dragoste

în plin fundamentalism

cărţi bombardate

sinucidere aparentă

crima de a rămâne în viaţă

discretă spiritualitate

a asasinatelor

a doua viaţă

trei trandafiri de

culoarea Jaipurului

păsări nesperiate

de greieri

*

toată viaţa am râs

cine nu mă auzea nu mai trăia

şi nici nu mă mai împuşca

să râd singura

bucurie a morţii

în vârful lăncii

tandreţe râs de lynx

ne prăpădim de inimă

pe o burtă de chirăieli

*

stare de linişte foşnetul plopilor umple-l agale

păsări înfoiate pe muchie tăişul zale

ce de sfârşire apele peritonitei prezise zică

haramul întors zadarnicei fugi fulgerând furnică

te-ai supărat pe crab mi s-a părut că luni

treisprezece iunie o mie nouă sute şaptezeci şi trei suni

o fi fost altă zi de aici a ieşit scandal copii

cum vă petreceţi clipele cu zodii prostind vecii

*

împuşca tot ce întâlnea pe câmp şi pisici că strică vânatul

nume de vânătoare străină analogându-se temperamental

douăzeci de nebotezaţi părăsiţi în maternitate şi tu naşul

eu tot ca profesorul anca şi nu-şi găsea  kaironomia

actorii fumau la semnalul meu şi pe ei căzuse mahalaua cortinei

cu maşinile până la Alutus crâng parâng şcoala din Stolniceni

birocraţia ospeţiei deritualizată mai pe dinăuntrul adâncurilor

ţi-aş citi din roman de nu l-aş fi lăsat în veranda de clor

din norul vestitor lunecase pe culoar un ţânţar din India de atunci

orizontala periculoasă vezi versuri pe steagul lui Tudor

mi-eşti la două-trei miopii te-aş citi aş mai scrie curaj

de a te dezintegra într-una cu actorii teatrului popular

repetiţiile voastre cu Brâncoveanu la Horezu-n pridvor

zece mii de oameni apoi serbare câmpenească trei sute

de ani dacă se face pe plan central ceva transferaţi

preşedintele academiei cu doamna îi vrei mai mult de o zi

pe la mănăstirile restaurate sala personalităţilor la Cozia

sunt subiecte voiai un telefon nu mai e nici soare

răbdarea inconştientă a berbecilor până la tăiere bătându-se

ăsta scrie bă auzii uşa voiai să mai vorbim cum zbârnâie şoseau

te uiţi la toată lumea asta ca să nu mori cu uitare

vânătorii de munte pe Grui erau polăţi cu schiurile peste una

în curtea speriaţilor s-ar fi închinat brazii fărâmarăţi

glezna mai apoi altuia îi vârâseră baioneta în coaste

muriseră soldaţi şi brazii să-i taie nimeni îi urăşti

numai lor nu le-ai spus numele altfel generalul colonei

mi-arăţi genunchiul pătat oricât te-ai spăla cât era ea

acolo spală pe cap p-alea din coafură o fi având şaizeci de bani

prea dintâi cu muze vite invocate potcovite te-am citit scrisoare azi

metri din Farasalia ne încânte falia gurdwara Wadalia

ţi-e credinţa întru Toma tatăl tău mai mult ca-n Roma povesti-ţi-aş puja homa

ciorba de burtă dans Mărie Dunăre jie aşteptăzie

te-ai dus să te speli pe picioare singură chirurgie-n judeţ

mâine la Târgu-Jiu hotărât după ale noastre  natalităţi

                                                                         

 http://georgeanca.blogspot.com.au/2017/01/se-intampla-oricui.html      

Munca diavolului, Minunea si Crăciunul

Munca diavolului:

pe mirean, să-l facă monah, pe monah, să-l facă mirean

Există și această luptă: când ești în lume, spui: „Vai, dacă aș fi în mănăstire, 15 acatiste aș citi pe zi. Aș ține post negru trei zile”. Când ești în mănăstire, așa te tulbură diavolul, de zici: „Vai, mai bine mă căsătoream, aveam și eu soție, copii, mergeam la mare...”. Diavolul încearcă să creeze o stare de nemulțumire în interior, de frustare. Pe mirean, să-l facă călugăr, pe călugăr, să se gândească la starea de mirean.

Și într-o mănăstire mare, dacă ești, ajungi de-ți spui câteodată: „M-am săturat, numai eu aprind candelele... am această ascultare de doi ani”. Sau „numai eu la biserică, numai eu la bucătărie, numai eu la vaci?”. Când ești într-o mănăstire mică, iarăși: „M-am săturat. Dar eu și pe aceea, și pe aceea? Mă duc la Petru Vodă, mă duc la Sihăstria...”. Diavolul are această grijă: să-ți creeze o stare de nemulțumire, de răzvrătire sau de cârteală.

Căderea este lucrarea celui rău și face parte și din viața de mănăstire, și din viața de familie. Puțini bărbați sunt mulțumiți de soțiile lor. Puține femei sunt mulțumite de soții lor. Puțini copii sunt mulțumiți de părinții lor. Puțini părinți, de copiii lor. Așa-i și în mănăstire: puțini care să se mulțumească cu ceea ce este. Și mai există și o aruncare a vinei. E ca un zar.

Sursa: Alexandru Stanciulescu Barda

Minune la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos:

Un tânăr de optsprezece ani, mut din naștere, începe să vorbească în fața Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoepikoos)

Minune la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos: Un tânăr de optsprezece ani, mut din naștere, începe să vorbească în fața Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoepikoos)

O minune care a avut loc la începutul lunii decembrie la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos a fost relatată de un călugăr care a fost martor la acest eveniment. Această întâmplare minunată a fost povestită, de asemenea, și în timpul unui eveniment public la o biserică din Tesalonic.

„În lăcașul Maicii Domnului, la Mănăstirea Dochiariu din Sfântul Munte Athos, unde starețul mănăstirii, Cuviosul Grigorie, împreună cu obștea cântă zilnic psalmi, fac slujbe de pocăință și se roagă pentru sănătatea și odihna a sute de oameni, unul dintre frații noștri în Hristos s-a rugat în paraclisul ce adăpostește Icoana și a primit har din belșug de la „Grabnic ascultătoarea”, Icoana Maicii Domnului care de bună voie își revarsă grabnic mila ei asupra tuturor celor ce o invocă cu venerație și credință”, precizează site-ul grecesc vimaorthodoxias.gr.

Potrivit unui martor ocular, un tânăr în vârstă de optsprezece ani din orașul Strumica [Macedonia], care suferea grav de bâlbâială, a vizitat Mănăstirea Dochiariu pentru a se închina Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic ascultătoare”. Când tânărul, care nu mai vorbise înainte și care scoatea doar sunete neinteligibile, a intrat în mănăstire și a stat lângă „Grabnic ascultătoarea”, icoana făcătoare de minuni, el a început brusc să plângă și să strige în limba sa maternă: „Maică Maria, dă-mi sănătate!”.

Toți aceia care erau cu el și cunoșteau viața tânărului au rămas uimiți. După rugăciunea pe care un călugăr din Dochiariu a citit-o netulburat, tânărul macedonean s-a adresat tuturor celor prezenți care s-au rugat împreună cu el și a spus: „Vă mulțumesc tuturor, acum mă simt foarte bine.”

Acesta este încă un alt exemplu al puterii miraculoase a Preacuratei Fecioare, care, prin icoana ei „Grabnic Ascultătoare” își revarsă harul ei peste mulți credincioși în fiecare zi, în Grecia, dar și în străinătate. Credincioșii se roagă și cheamă ajutorul ei, strigând: „Bucura-te, care ești grabnic ascultătoare, îndeplinind spre folos cererile noastre!”

Sursa sfantulmunteathos.wordpress.com

Ce sărbătorim de Crăciun?

Astăzi, după două mii de ani, noi ortodocșii credem că de Crăciun, sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, întrupat din Fecioara Maria și care s-a făcut Om. Nașterea Domnului nu o putem confunda în nici un fel, sub nici o formă. Unele persoane care nu gustă din viața duhovnicească creează răspunsuri mitologice, cum ar fi că de Crăciun noi sărbătorim pe moș crăciun, care s-a născut undeva în Europa sau S.U.A. și este cunoscut sub numele saint Nicholas, father Christmas sau în special drept santa Claus (http://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Claus)!

 Ca exemplu, potrivit cercetătorilor de la «Centrul Național de Cercetare Științifică» din Franța, cel mai vechi strămoș al lui «moș crăciun» francez, Pere Noel, face parte din mitologia păgână, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celților! În folclorul păgân, Gkarkan era un uriaș dolofan, cu burtă mare și plin de bunătate, care împărțea cadouri copiilor, în timpul solstițiului de iarnă, transportându-le într-un coș imens!

O altă cercetare a fost a lui Clement Moore care s-a ocupat cu o pasiune obsesivă de miturile și legendele Crăciunului, de la care a împrumutat multe cum ar fi ideea hornului (prin care intră, potrivit tradiției populare, și spiridușii în case!), spiritele care cândva îl însoțeau pe moș crăciun, piticii care îl ajutau la fabricarea cadourilor (toate ființe demonice!), sania zburătoare trasă de opt cerbi zburători etc!

Noi nu confundăm  sărbătoarea Crăciunului cu miturile și legendele moșilor de crăciun, care sunt de origine păgână, ba mai mult ortodocșii prin Sfânta Tradiție a Sfinților Părinți, prăznuiesc până astăzi întruparea lui Dumnezeu ca cel mai mare dar spre mântuirea noastră. Un text al Utreniei Nașterii spune: ”O minune! […] Hristos Se Naște Slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preaslăvit”.

Semnificația Crăciunului Ortodox este aceea că Iisus Hristos Dumnezeu-Omul a împlinit scopul creării omului prin apariția Sa în istorie, adică prin Întruparea și Nașterea Sa. Unirea omului cu Dumnezeu. Scopul Întrupării este îndumnezeirea omului. În stihira la Nașterea Domnului scrie «Dumnezeu Se face Om, ca să-l facă pe Adam dumnezeu». Sfântul Atanasie cel Mare spune: «Acesta S-a întrupat, pentru ca noi să ne îndumnezeim».» Mai mult Sfântul Ioan Gură de Aur zice: «Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni dumnezeu. Prin îndumnezeire, firea omului se transfigurează «după har». Omul se face «după har», ceea ce Dumnezeul Treimic este «după fire» (necreat, fără început, nemuritor). Prin urmare, Crăciunul este direct legat de Răstignire și Înviere, dar și de Înălțare și Pogorârea Duhului Sfânt. Hristos-Dumnezeu-Omul trasează drumul pe care este chemat să meargă orice om mântuit, unit cu El. Buna-Vestire și Crăciunul conduc spre Pogorârea Duhului Sfânt, când firea umană este îndumnezeită în Hristos, adică în Trupul lui Hristos. Dacă Crăciunul este Nașterea lui Dumnezeu ca Om, Pogorârea Duhului Sfânt este desăvârșirea omului ca dumnezeu după har. Prin botez noi participăm la Întruparea, Moartea și Învierea lui Hristos, trăim și noi «Crăciunul nostru», reînnoirea noastră. Un alt irmos de la Slujba Utreniei spune așa: „[…] Hristos Dumnezeu, tăinuindu-Se de puterile cele ce sunt pe pământ și întrupându-Se ne-a înnoit pe noi; că S-a preaslăvit!”.

Deci din semnificația sau înțelesul Crăciunului reiese clar că noi NU sărbătorim pe moș crăciun care ne aduce daruri, ci pe Hristos, care ne aduce mântuirea ca Dar veșnic.

Așadar săniile zburătoare, cerbii, spiritele și piticii, care fabrică cadouri, hornurile, vestimentația roșie, barba albă, școlile de magie și descântecele de la cursurile lui Harry Potter sunt nesemnificative și fără valoare mântuitoare în raport cu sărbătoarea pe care o trăim din plin în Biserica Ortodoxă. La Nașterea lui Hristos a participat și zidirea, care a primit har de la Cuvântul, Fiul Lui Dumnezeu întrupat. Prin cuvântul ”zidire” noi NU înțelegem pe moș crăciun în sanie cu zurgălăi, urmat de spiriduși și vrăjitori care sunt o imaginație, o ficțiune, ci înțelegem real animalele, peștera, ieslea, munții, cerul etc. Icoana Nașterii Domnului arată întreaga creație care primește har de la Hristos. Iar în centrul icoanei se află Hristos, și nu santa Claus, Hristos care este izvorul harului necreat sau al energiei necreate şi din care se revarsă energia sfinţitoare necreată şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu. La  Naşterea lui Hristos, întreaga zidire a înălţat imnuri Dumnezeului şi Creatorului său. Astfel s-a dovedit faptul că Iisus Hristos este Creatorul a toate câte sunt şi că zidirea este creaţia Lui, pentru că El este Dumnezeu (și nu moș crăciun!).

În concluzie, Mitropolitul Augustin al Florinei zice: ”Crăciunul pe care Dumnezeu ne-a învrednicit să-l sărbătorim este începutul și maica tuturor sărbătorilor”. Dacă Hristos nu S-ar fi născut, n-am fi avut alte sărbători.

Și astăzi după două mii de ani prăznuirea continuă; se bucură îngerii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dreptul Iosif, păstorii, magii, cerul, steaua, munții, izvoarele și întreaga creație împreună cu noi cei de azi, care cu toții ne bucurăm de Întruparea și Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos în vecii vecilor. Amin.

Tuturor românilor le doresc tot binele din lume!

Să fim buni, să fim cuminți, să fim smeriți și evlavioși.

Să avem nașteri de prunci mulți și sfinți, și părinții lor să se sfințească și noi toți să ne sfințim. Să fim sfinți, pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezu.

La mulți și sfinți ani aici pe pământ!

Sărbători fericite!

Doamne ajută!

de Pr. Daniel Terpea

Sursa: Graiul Ortodox

Pr. ASB