Munca diavolului, Minunea si Crăciunul

Munca diavolului:

pe mirean, să-l facă monah, pe monah, să-l facă mirean

Există și această luptă: când ești în lume, spui: „Vai, dacă aș fi în mănăstire, 15 acatiste aș citi pe zi. Aș ține post negru trei zile”. Când ești în mănăstire, așa te tulbură diavolul, de zici: „Vai, mai bine mă căsătoream, aveam și eu soție, copii, mergeam la mare...”. Diavolul încearcă să creeze o stare de nemulțumire în interior, de frustare. Pe mirean, să-l facă călugăr, pe călugăr, să se gândească la starea de mirean.

Și într-o mănăstire mare, dacă ești, ajungi de-ți spui câteodată: „M-am săturat, numai eu aprind candelele... am această ascultare de doi ani”. Sau „numai eu la biserică, numai eu la bucătărie, numai eu la vaci?”. Când ești într-o mănăstire mică, iarăși: „M-am săturat. Dar eu și pe aceea, și pe aceea? Mă duc la Petru Vodă, mă duc la Sihăstria...”. Diavolul are această grijă: să-ți creeze o stare de nemulțumire, de răzvrătire sau de cârteală.

Căderea este lucrarea celui rău și face parte și din viața de mănăstire, și din viața de familie. Puțini bărbați sunt mulțumiți de soțiile lor. Puține femei sunt mulțumite de soții lor. Puțini copii sunt mulțumiți de părinții lor. Puțini părinți, de copiii lor. Așa-i și în mănăstire: puțini care să se mulțumească cu ceea ce este. Și mai există și o aruncare a vinei. E ca un zar.

Sursa: Alexandru Stanciulescu Barda

Minune la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos:

Un tânăr de optsprezece ani, mut din naștere, începe să vorbească în fața Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoepikoos)

Minune la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos: Un tânăr de optsprezece ani, mut din naștere, începe să vorbească în fața Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoepikoos)

O minune care a avut loc la începutul lunii decembrie la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos a fost relatată de un călugăr care a fost martor la acest eveniment. Această întâmplare minunată a fost povestită, de asemenea, și în timpul unui eveniment public la o biserică din Tesalonic.

„În lăcașul Maicii Domnului, la Mănăstirea Dochiariu din Sfântul Munte Athos, unde starețul mănăstirii, Cuviosul Grigorie, împreună cu obștea cântă zilnic psalmi, fac slujbe de pocăință și se roagă pentru sănătatea și odihna a sute de oameni, unul dintre frații noștri în Hristos s-a rugat în paraclisul ce adăpostește Icoana și a primit har din belșug de la „Grabnic ascultătoarea”, Icoana Maicii Domnului care de bună voie își revarsă grabnic mila ei asupra tuturor celor ce o invocă cu venerație și credință”, precizează site-ul grecesc vimaorthodoxias.gr.

Potrivit unui martor ocular, un tânăr în vârstă de optsprezece ani din orașul Strumica [Macedonia], care suferea grav de bâlbâială, a vizitat Mănăstirea Dochiariu pentru a se închina Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic ascultătoare”. Când tânărul, care nu mai vorbise înainte și care scoatea doar sunete neinteligibile, a intrat în mănăstire și a stat lângă „Grabnic ascultătoarea”, icoana făcătoare de minuni, el a început brusc să plângă și să strige în limba sa maternă: „Maică Maria, dă-mi sănătate!”.

Toți aceia care erau cu el și cunoșteau viața tânărului au rămas uimiți. După rugăciunea pe care un călugăr din Dochiariu a citit-o netulburat, tânărul macedonean s-a adresat tuturor celor prezenți care s-au rugat împreună cu el și a spus: „Vă mulțumesc tuturor, acum mă simt foarte bine.”

Acesta este încă un alt exemplu al puterii miraculoase a Preacuratei Fecioare, care, prin icoana ei „Grabnic Ascultătoare” își revarsă harul ei peste mulți credincioși în fiecare zi, în Grecia, dar și în străinătate. Credincioșii se roagă și cheamă ajutorul ei, strigând: „Bucura-te, care ești grabnic ascultătoare, îndeplinind spre folos cererile noastre!”

Sursa sfantulmunteathos.wordpress.com

Ce sărbătorim de Crăciun?

Astăzi, după două mii de ani, noi ortodocșii credem că de Crăciun, sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, întrupat din Fecioara Maria și care s-a făcut Om. Nașterea Domnului nu o putem confunda în nici un fel, sub nici o formă. Unele persoane care nu gustă din viața duhovnicească creează răspunsuri mitologice, cum ar fi că de Crăciun noi sărbătorim pe moș crăciun, care s-a născut undeva în Europa sau S.U.A. și este cunoscut sub numele saint Nicholas, father Christmas sau în special drept santa Claus (http://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Claus)!

 Ca exemplu, potrivit cercetătorilor de la «Centrul Național de Cercetare Științifică» din Franța, cel mai vechi strămoș al lui «moș crăciun» francez, Pere Noel, face parte din mitologia păgână, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celților! În folclorul păgân, Gkarkan era un uriaș dolofan, cu burtă mare și plin de bunătate, care împărțea cadouri copiilor, în timpul solstițiului de iarnă, transportându-le într-un coș imens!

O altă cercetare a fost a lui Clement Moore care s-a ocupat cu o pasiune obsesivă de miturile și legendele Crăciunului, de la care a împrumutat multe cum ar fi ideea hornului (prin care intră, potrivit tradiției populare, și spiridușii în case!), spiritele care cândva îl însoțeau pe moș crăciun, piticii care îl ajutau la fabricarea cadourilor (toate ființe demonice!), sania zburătoare trasă de opt cerbi zburători etc!

Noi nu confundăm  sărbătoarea Crăciunului cu miturile și legendele moșilor de crăciun, care sunt de origine păgână, ba mai mult ortodocșii prin Sfânta Tradiție a Sfinților Părinți, prăznuiesc până astăzi întruparea lui Dumnezeu ca cel mai mare dar spre mântuirea noastră. Un text al Utreniei Nașterii spune: ”O minune! […] Hristos Se Naște Slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preaslăvit”.

Semnificația Crăciunului Ortodox este aceea că Iisus Hristos Dumnezeu-Omul a împlinit scopul creării omului prin apariția Sa în istorie, adică prin Întruparea și Nașterea Sa. Unirea omului cu Dumnezeu. Scopul Întrupării este îndumnezeirea omului. În stihira la Nașterea Domnului scrie «Dumnezeu Se face Om, ca să-l facă pe Adam dumnezeu». Sfântul Atanasie cel Mare spune: «Acesta S-a întrupat, pentru ca noi să ne îndumnezeim».» Mai mult Sfântul Ioan Gură de Aur zice: «Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni dumnezeu. Prin îndumnezeire, firea omului se transfigurează «după har». Omul se face «după har», ceea ce Dumnezeul Treimic este «după fire» (necreat, fără început, nemuritor). Prin urmare, Crăciunul este direct legat de Răstignire și Înviere, dar și de Înălțare și Pogorârea Duhului Sfânt. Hristos-Dumnezeu-Omul trasează drumul pe care este chemat să meargă orice om mântuit, unit cu El. Buna-Vestire și Crăciunul conduc spre Pogorârea Duhului Sfânt, când firea umană este îndumnezeită în Hristos, adică în Trupul lui Hristos. Dacă Crăciunul este Nașterea lui Dumnezeu ca Om, Pogorârea Duhului Sfânt este desăvârșirea omului ca dumnezeu după har. Prin botez noi participăm la Întruparea, Moartea și Învierea lui Hristos, trăim și noi «Crăciunul nostru», reînnoirea noastră. Un alt irmos de la Slujba Utreniei spune așa: „[…] Hristos Dumnezeu, tăinuindu-Se de puterile cele ce sunt pe pământ și întrupându-Se ne-a înnoit pe noi; că S-a preaslăvit!”.

Deci din semnificația sau înțelesul Crăciunului reiese clar că noi NU sărbătorim pe moș crăciun care ne aduce daruri, ci pe Hristos, care ne aduce mântuirea ca Dar veșnic.

Așadar săniile zburătoare, cerbii, spiritele și piticii, care fabrică cadouri, hornurile, vestimentația roșie, barba albă, școlile de magie și descântecele de la cursurile lui Harry Potter sunt nesemnificative și fără valoare mântuitoare în raport cu sărbătoarea pe care o trăim din plin în Biserica Ortodoxă. La Nașterea lui Hristos a participat și zidirea, care a primit har de la Cuvântul, Fiul Lui Dumnezeu întrupat. Prin cuvântul ”zidire” noi NU înțelegem pe moș crăciun în sanie cu zurgălăi, urmat de spiriduși și vrăjitori care sunt o imaginație, o ficțiune, ci înțelegem real animalele, peștera, ieslea, munții, cerul etc. Icoana Nașterii Domnului arată întreaga creație care primește har de la Hristos. Iar în centrul icoanei se află Hristos, și nu santa Claus, Hristos care este izvorul harului necreat sau al energiei necreate şi din care se revarsă energia sfinţitoare necreată şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu. La  Naşterea lui Hristos, întreaga zidire a înălţat imnuri Dumnezeului şi Creatorului său. Astfel s-a dovedit faptul că Iisus Hristos este Creatorul a toate câte sunt şi că zidirea este creaţia Lui, pentru că El este Dumnezeu (și nu moș crăciun!).

În concluzie, Mitropolitul Augustin al Florinei zice: ”Crăciunul pe care Dumnezeu ne-a învrednicit să-l sărbătorim este începutul și maica tuturor sărbătorilor”. Dacă Hristos nu S-ar fi născut, n-am fi avut alte sărbători.

Și astăzi după două mii de ani prăznuirea continuă; se bucură îngerii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dreptul Iosif, păstorii, magii, cerul, steaua, munții, izvoarele și întreaga creație împreună cu noi cei de azi, care cu toții ne bucurăm de Întruparea și Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos în vecii vecilor. Amin.

Tuturor românilor le doresc tot binele din lume!

Să fim buni, să fim cuminți, să fim smeriți și evlavioși.

Să avem nașteri de prunci mulți și sfinți, și părinții lor să se sfințească și noi toți să ne sfințim. Să fim sfinți, pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezu.

La mulți și sfinți ani aici pe pământ!

Sărbători fericite!

Doamne ajută!

de Pr. Daniel Terpea

Sursa: Graiul Ortodox

Pr. ASB