miercuri, 1 iunie 2016

GANESH de George Anca


George Anca






                        GANESH
upanişadă în soninde

1

spre patruzeci trei zile pînă-n cincisprezece
iunie mâine Nana are nouă ani la alte
două zile domnul publisherul şi luceafărul
de-ar reînvia în divyagraha în upanishada
   plănuită aşa cum scriu aici în paisprezece
rânduri o respiraţie insinuând o operă
cât viaţa o cărămidă cât zidul o zi
cât repetarea ei în toţi anii imaginabili
   fie aşa decât nu nemăsurat sonet nicotina
intimată morţii cum spuneam cincisprezece
iunie sora din părinţi are grijă între
surorile din spitalul cronic cronografic
s-a întâmplat dimineaţa la prânz şi seara
în preajma unei nopţi de priveghi ocupate


2


bravo bă zice mortul domnilor în variantă parlamentară
ori dictatorial paseistă noi râdem ce ţi-e
tot aşa bă domnule uitând variantele
din graba vieţii în moarte maică-sa
leşină tatăl nostru carele eşti în morgă
dezice cuvintele poate maţele fiului
decedat pentru căldura cancerului împlinit
apoi porunceşte să mi se ridice copilul
meu ne uităm la el am pornit
de câteva minute în maşina neagră
ce l-au tot acoperit cu albe
perdele parcă trecuse deci noaptea
fără somn în jurul morţii obşteşte
regretate pe fereală de obştea în zbor

3

zilele-şi făceau nevoile-n closetele vieţilor noastre
te rog să nu profanezi cu porcării trecutul
vreau să spun până în ziua de doisprezece
trece pe dinaintea curţii de jos privegheatul
oalele şi ulcelele glazurate de îngheţ
cum că la tropic asta nu se pomeneşte
o lungeşti şi sari spune ce ai de spus
n-aş mai vrea cum deschid gura şi aştept să
vă speriaţi şi să începeţi să râdeţi de
mortul cu gura deschisă pe nepusă masă
când noi ştim că îi este sete şi nu poate bea
poate doar din bărbile lăsate în amintirea lui
din dumicaţii picaţi din gură cu dinţii
din mână cu degetele din zile din zile

4

am înţeles că e povestea unor orfani la mijloc
începând de la moartea tatălui unuia dintre noi
vrei să spui unul avea părinţi şi i-au rămas
pe pământ vrei să spui şi în cer nelecuit
de moartea vorbită n-ai scăpare de exemplu
ştiu că n-am scăpare află despre samskara
nu samsara dacă am auzit bine oranjul
tocmai din Mysore da iată un loc nevăzut
neauzit de tată şi fiu unde am pornit
şi pe drum ne-am stopat ca rupţii ciorapi
de damă luxoasă în îngăduirea culorii
numărate respiratoriu de mulţime da
numărul se stopase ne înghiţisem noi înşine
spre a ne vomita în rugăciuni oranj

5

cupola coaptă îşi putea scutura cuiburile
fertilităţii de până la aripi lumina s-a stins
măcar afară stupa femeia grasa
vitele din ruină nuntaşii pe tobă pe cal
îşi văd de noapte iar între lume şi cupolă
sub un gulmohar la poarta colegiului KM
de atunci la o schimbare la faţă cu oase
bătrâne ca ale tatălui rămas şi totuşi
neale lui poate ale fiului încă privegheat
de ce nu dacă ne vedem ca zilele de treburi
neluându-i în seamă convulsiile aplecat peste
genunchii amândoi mâine peste stângul
poimâine peste dreptul în cincisprezece
întins cu faţa spre cer dar fără a se stinge

6

am decis să plecăm în Himalaia unul câte unul
pe urmă perechile de părinţi nevăduve s-au supărat
fetele cu o zi înainte de a împlini nouă ani
am jucat teatru într-o rochie nouă asta e tocmai
upanişada pe care voiam eu s-o creez doamnă
cu ajutorul dumneavoastră nu mai pot să
dezbrac de ea ar trebui să înconjor
pământul vă rog nu o luaţi drept o
ofensă pământul e subţire o mamă
e adevărat şi cerul jumătate pe termenul
vieţii căsătorite şi mi se păruse că din Himalaia
unde gătită intenţionaţi să vă călătoriţi lors
nu se mai punea problema că soţii răi sunt buni
adică sunt măcar şi buni nu numai buni

7

ceea ce înseamnă că unul bea se îmbată
şi părăseşte privrghiul ori se întoarce spre
moarta de alături parcă foarte bătrână
doesn’t matter începe un cântec nu de pahar
nici de inimă albastră avem cu toţii datoria
să-l ţinem pe dumnealui e în stare aşa
în starea în care este nu numai s-o violeze
apoi s-o ia vrând-nevrând ca de nevastă
dar ne mai şi cere înţelegere era după
cum după mai degrabă abia începuse
priveghiul au trecut ani e drept nouă
alţi ani de netrecut de dedesubtul celor trecuţi
basta doar nu cântăm italieneşte de când
nici un când mai bun e cel rău măcar

8

după jumătatea drumului privrghiului lumea
s-ar ăntoarce la rosturile dinainte dar nu
mai e nici o deosebire faţă de rosturile
dinaintea urmei din faţa plecării de-atunci
poţi să nu ajungi în Himalaia la fel
poţi să nu mai ajungi de unde ai plecat
starea de nefiinţă dragă ţi-ar fi acolo la izvor
de ce nu în necunoscută deltă de mâini
fie şi în convulsii pacte de neagresiune
ale capului cu focul ştiu era şi tată şi fiu
mormânt vitaminat din mila mahalalei
nu crede că rămânem mai mult de azi pe gânduri
bine calci pe himeră şi încotro nu te doare nicăieri
ţii minte încă după priveghi am posnit-o aiurea

9

ziua aceea a fost egală cu toate celelalte
zile la un an la toţi anii care s-au scurs
ce ni s-a întâmplat nouă am pus în seama lui
deci ce ni se întâmplă dimineaţa la prânz şi seara
se întâmplă atunci când să fim sinceri foamete
nu s-a întâmplat niciodată cu adevărat
zicea el la noi ce zicem noi la el în preajmă
eu spun că nu existam din otrava el zicea a prostiei
să lăsăm adică tot ne cântă cucuvăile râvniţi suntem
noi nu ne mai râvnim oare oricând e altă zi asta
zicem să treacă ziua s-o sărim anul viitor
prelungim priveghiul cumva şi tocmai atunci
cucuvelele sunt ce spun şi ele sunt nu mai sunt
nici ele nu spunem noi cucuvelele din ziua aceea

10

am întrcut măsura sentimentalismului în moară
n-am măcinat toată pistra de până la Himalaia
şi din motive rituale de higienă a morţii
cu priveghi îmi pare rău de upanişada
numai ea râşnită apoi strecurată prin degete
tremurânde e timpul ei am trecut jumătatea
care jumătate doamne oranjul s-a îngălbenit
fir cu fir în coş fără ecou la explozii
ne-au mai rămas trei zile până-n cincisprezece
trei minute poftim trei upanişade ale
nimicniciei nemoştenite orgia cu moarta
a răului mai bun ţi-o aduci ainimă
invazie de instincte extrainfracosmiceietete
ştiu că ai fost sentimental în râs şi gluma se îngroaşă

11

ai dreptate nu ne-a mai rămas nici o fotografie
reconstituie unghiile de rouă ale nounăscutelor
gândeşte-te cât iubeşti copacii numai pentru flori
nu ţi-am replicat cu dorul de merii ănfloriţi
n-a cântat oilor ce bună e iarba doar s-a uscat
pe tropic în iunie înainte de cincisprezece nu
mai creşte auzi-o uscându-se până în
miezul pământului borţos de morţi şi cenuşă
iar noi locului ne ţinem cum am fost aşa rămânem
cam de-a doua zi ne-am făcut socotelile zilelor
nopţilor am dat la o parte cu mâini de aer
reportajele comandate fie şi de destin asta
să fi fost esenţa revoluţiei aceleia totale
să-ţi ucizi într-una destinul din inerţie

12

ştiam că n-o să iasă nimic nici din această
aşteptare cât de focoasă şi drăgălaşă
o viaţă din trecut rânduită de renunţare da
dar permite-ţi ţie să nu mai mergi în himalaya
mai sunt şi alţii dincolo de întâmplarea
violării moartei chiar în afara societăţii
cucuvelelor de pe lista epurărilor de după priveghi
aşa mi-ai întrerupt mereu credinţa neepică
în curând mă vei face să strig te iubesc
sabie de arhanghel revolver de avocat întemniţat
la ce vâri în pungă aţa prea multor avataruri
şi tu-mi place drace numai tu du-te-n mă-ta
înjuri ţi-aş spune ce nu există cine ţi-a
scris scrisoarea cine ţi-a citit-o adio

13

nu mai eram nici unul nu mai ştiam să fim
sş fiu să fii să fie acum îmi încep povestirea
ce s-a zis înainte n-are viitor atenţie
privegheam din inerţia care nu se mai putea
vrei să spui de subsol ori de supolă
în cupolă ţi-am spus că mă gândeam la omul
în convulsii zilele astea eşti unul cu el
pentru că n-am ideea dacă asta fiindu-i
toată viaţa nu e într-un fel de fericire
treci la subiect nu vreau înapoi nici
în subsol nici sub cupolă ce crezi
vreau ori nu vreau vrei ori nu vrei
unul din locuri eu a trebuit să-l părăsesc
ziseşi când s-a stins lumina puţin înainte

14

te-ai dus să numeri timpul în unghii de rouă
v-am prins de pe urmă cu golită paloare
a oranjului cu vinele tăiate numai în
sufletul meu căci ascultă la fel cu tine
femeile se fecundau cu virtualitatea duhului
în cântecul lor din toţi plămânii
presaşi de sânii întineriţi vei întoarce
că tocmai te-ai exilat dintre vivandiere
spre a număra ce număra nana
şi astfel a elibera-o de timpul ce nu
a venit şi a-şi vedea de timpul ce
de bine de rău zoreşte ne răzoreşt ea
zice să sărim să răsărim când
spune o poveste sare de la una la alta

15

ştiu până unde îmi voi purta crucea de data asta
mai înainte m-ar fi plictisit să ştiu dacă nu
mă speriam că nu mi-a mai rămas nimic
altceva decât râpa roşie tăindu-mi calea
pa maluri de râuri e vorba de râuri încă în fiinţă
precum şi de maluri ce s-au năruit în
râuri ce au dispărut mai apoi şi ele până
într-atât încât să nu-şi mai aducă aminte eternitatea
pe maluri şi pe marginea râpilor aplecaţi mesteceni
plute arini eucalipţi bunyani arborii vieţii
la umbra lor apă şi sânge biografii de copii
copii de trupă trupe botezate-n propagandă
ci dacă până în căderea de aici n-a fost departe
călătoria şi nu curg şi totuşi ştiu ce ştiu

16

îmi dau drumul pe loc astronomic vegetal
deci e limpede nemaipreoripostuman
spre a nu-mi complica situaţia de studiu
obiect de studiu neluat în seamă decât
eventual de mine însumi pentru mune însumi
un automobil negru lunecând încet prin vara
indiană se opreşte după ce m-a depăşit
regulamentar socotind după standardul
de care am putut avea idee pe vremea
accidentelor natale înconjurate de apă
cu frică şi cutremur de deşert
unde nu este durere nici întristare nici suspin
şi aşteptând numai clopotul să lunece depăşindu-mă
şi să se oprească metalic neastronomic

17

nu eu port crucea clopotului cu automobilul negru
nici ea nu mă poartă mi-am cenzurat lirismul
de când am plecat în căutarea fetelor rujate
ce-şi părăsiseră părinţii fie şi-ntr-un spital
mi-am imaginat că sunt mama mea părăsită
de tatăl meu că sunt sora mea părăsită
de bărbatul meu ce fel de femeie credeţi
că poate fi o femeie de-o clipă două trei
de până la sfârşitul zilelor dar numai
de un timp mai scurt ca o liturghie
gândindu-se în capul lui Zeus din nou
şi încă nehotărâtă de a nu mai fi zeus
de a u face curat în oul lui Brahma
acum şi pururea şi în vecii vecilor amin

18

libertate de sex ne-am cam dorit de armate
asta e tinereţea asta e moartea şi între ele
comanda impotenţă se suspendă permisiile
astea sunt vieţile unele nu se trădează nici
aşa copiii dinainte proiectilele femeia ierusalim
zi-i părinte ţi-au rămas numai babele în pridvor
între altar şi pridvor vedem pe front
toţi băieţii eram şi noi tinere îi năşteam
odată cu fetele să se întâmple leaturile
lăutarii să-şi ia ce e al lor întunecaţii
câte unul s-a dus pe pustii şi chiar tu popo
scoţi limba ţi-o scuturi de dezertori în pridvor

19

pe vremea aceea m-am însurat într-o doară cu dora
n-aveam de nici unele şi curând am pierdut-o
pe mama norocul ne fusese mai înainte
o fată născută din bunătatea lui dumnezeu
aduc în discuţie începutul vieţii noastre împreună
din raţiunile flosofice ale despărţirii de mama
dora şi pentru că ne-am gândit s-o ducem până la
adânci bătrâneţe întru norocul fiicei noastre dora
tot atunci am numărat de două ori rândurile
de amor oricare rămâne să se audă cu
partea lui sau a ei şi rândurile erau
în scrisul nostru de mână şi scrisul
nostru era pe mâinile dorei şi
mâinile dorei mamei soţiei şi fiicei noastre

20

aşa se va întâmpla până la sfârşit tot o întrerupere
de tot căci tot am de împlinit un necunoscut masacru
detestu-mi sperietorile de ciori ca o cioară mai acătării
dar ciorile de masacrat cine să le masacreze
nu eu dumnezeule copilo îmi sunt surori
ele şi nu sperietorile lor elefanţii nu
sfinţii elefanţilor oboseala asta nu moartea ei
şi fă să nu se întâmple aşa până la sfârşit
denunţă-mă tu cu absolut ce-ţi vine-n minte
când se iveşte piaţa de nebuni cu sufletul
iubirea de ciori şi nu neapărat ura de porumbei
nu-ţi face griji se va găsi timp de formule
oricum se vor găsi formule miracol iscate
din nici un timp denunţă-mă spre obştescul sine

21

agonizez înainte de a-mi fi pus la punct
intenţiile ştiu că moartea aduce glorie nemeritată
poate aceea râvnită ca pe femeia
aproapelui cenuşa uşoară cenuşa şaşie
iar a-le contabiliza am obosit de-a binelea
gata şi gata nimic şi încă un cuvând nespus
de mine de nimeni auzit în iluzie asta
o fi fost şi calea dinainte înmiresmată
de flori pe brânci pierdute din vedere
plus euforia haosului personal intra-
ductibilul nonsens al nonsensurilor
şi toate sunt nonsens ceea ce nu înseamnă
vorbind serios că n-am fost oameni dar
nici că avem dreptul să fim aceiaşi

22

atunci şi fabula ne-a miluit o mie
de papagali cu joaca înapoi toţi cîinii
ţânţarii-n laur somnolent în friguri
muştele laptelui ceresc ne-am amestecat
fiinţă cu fiinţă în fiinţa făfă fiinţă
morţi făfă semn vii însemnându-ne idolatria
dansându-ne-o-n răstimpuri primindu-ne
privirile dintre rînjetele gardurilor retezate
de la puii golaşi jumătate dinţii pisicilor
momente în nostalgice păresimi
ne rămânea să ne recunoaştem fie cupluri
fie de unii singuri fie ce devenisem
după dragostea sortită în lumea
întregită de dincolo de dincoace de atunci

23

împotmolită orice poveste a oricărei vieţi
veştedă scara la cer n-are decât să-nverzească
în meditaţia altor posibilităţi de moarte
noi ne vedem aici de un fel de Ganesh copl
până să-i fi tăiat capul dumnezeu
ne pregătim să fim un cap de elefant
care trompă care urechi are a-ul
chemării celorlalţi elefanţi de dumnezeu
a-ul străbătător ritmului de o tăcere
cu marea vălurindu-se în durerod departe
ne adevereşte şi propria copilărie şi plecarea
în har de necunoaştere poate nici a sentinţei
orizontalei rotundei linii a vieţii line
a a a a a a a a a a a a a a a a a

24

aur puţin mai multă bunătate de nuntit
nunti-ne-om cu o tobă un cal şi toată lumea
zemuri în sticle clătinate de absenţa aurului
ne-avem pe noi o tobă un cal şi toată lumea
suntem în nuntă mai mereu pe-o rână
călare pân’ la noapte pe jos în restul vieţii
văluri de in pe oase de femei compacte
cânepe sfâşiate în genunchii puştimii
o sută ici o sută colea şi o mie de munţi
aur topit în lumina aceluiaşi soare
nu vă spun câte triste erau franjurile
tălăzuind faţa ginerelui meu acum o ie de ani
doar şi-n marşul nostru fără altă băutură
decât lumina naturală mai e şi altceva de a face

25

de atâtea de ori rumenit înainte de a crăpa
de tot atâtea ori crăpat înainte de a te rumeni
zăurdit fermentat broască fii şi tu
sămânţă de alcool de otravă de smântână
uşor de zis nici nu e voie să fii ori fiind
e tot una cu a nu fi fost niciodată
n-au decât bolgiile coronele silabele
să colcăie de fumuri acoperitoare
a tot ce se poate întâmpla în nimicul
nimicului cum tot am de gând să mă
desufleţesc îmi dai de exemplu lucrul
dracului ţi-l rupi de la gură şi
mi-l dai mai primesc aşa şi o vizită
oricât de lungă sfârşită ca mai înainte

26

n-a venit nimeni ieri a venit cineva azi
cel ce n-a venit ieri poate vine mâine
împreună cu cel de azi noi ne ducem
care ieri care azi care mâine să nu
mai venim nici ieri nici azi nici mâine
nu se poate zice cum se zice aşa nu mai merge
trebuie să nu fi asemănat copii cu spartanii
tot de spartani aruncaţi din vârf de râpă
dacă venim nu ne ducem dacă ne ducem nu
venim s-a terminat bătrânul du-te-vino
abia de se mai găseşte în limbile moarte de
circulaţie în care dacă n-a venit nimeni ieri
a venit cineva azi şi s-a tot dus s-a tot dus

27

suliţe galbene fereşte-le umbra în sînge
îl îngălbenesc şi-l trimit în aura uşii
am cunoscut-o în chip de auroră şi durere de
măsele nu insist fereşte umbra colorată
oricât de verzi copacii se abţin de la culoare
la fel mamuţii şi chiar unele persoane
luându-se la ţintă punându-se jos şi sco
ţând sabia să-şi taie capetele când
în faptul soarelui roşu se înălbenesc
în iluzia aurei ce-i scuteşte de
săbii şi tocmai atunci cei de jos
se ridică şi le vin deasupra
cu săbiile întârziate în apatie
cu umbre fixe dar lăţite ca-n apus

28

ne găzduiesc vechi juzi şi negustori de
vinuri şi mai vechi nemaiexistente
în gropile unde au fost îngropate
de-au dispărut gropile şi ne primesc juzi
şi nu ne dau vin ci noi avem să dăm
seamă de gropi şi de vinuri duse
pe râpă sunt eu o femeie un copil
p femeie un copil eu un copil o
femeie eu tot eu liber de
mine femeie nemaicopil copil
nemaifemeie s-o găzduiască vechi juzi
ei se apelpisesc între ei într-o limbă
a hanului pe o umbră prea de tot
să ne mai lăsăm primiţi de drum

29

continua după cununiile morţii după mama
ei înghiţită spre a o dovedi castă răpirii
lucrurile sunt cunoscute tot ce cunoşti tu
şi tot ce cunosc eu se aseamănă pământului
apoi soarelui spre care ne-am învăpăiat
şi înapoi la pământ ca broasca îmi pare
rău de bucuriile ce nu se vor mai întoarce
cine sunt acum nu ştiu dacă am mai fost
pe când mă năşteam mă însuram mă îndoliam
şi nu pot să mai fiu atunci m-aş ruşina
nu s-o iau de la capăt eu altul viaţa
aceeaşi cum o cunoscurăm nu să mai fiu
nicicum şi totuşi cei ştiindu-se din vechime
cum neştim noi acum ne plâng că am fost şi-om fi

30

o critică a dumnezeirii reale în cartierul
politic se amestecă puterii pământeşti şi se
transformă în acedie instantaneu ucigătoare
comanda şi ne e dată e de ajuns fiul artistei
cât de răsfăţat până şi-n filigranuri de
piatră ca să iau un model dintr-o sculptură
foloseşti oglinda primită în dar de la fiul căţelei
după ce a luat coteţul foc şi atât a rămas
pare fabulă pe când eu încerc să mă gândesc
la numai o uşă deschisă cu forţa de
unstrăin în timp ce localnicii dorm

dorm dorm şi nu mai dorm ori dorm somnul
morţii uşa rămâne deschisă o oglindă
ce se oferă jumătăţii de localnic jumătăţii de străin

31

nu-mi mai permit în vremurile noastre contactul cu
morţii din tinereţea mea cu care m-am scăldat
eram scăldat şi eu de aceleaşi mâini scăldându-i pe ei
un cheag de cenuşă în aceeaşi crescătoare leşie
acum au dat în suflet lăsatari de datura
fumegând la orice licărire moarte clinică
mai ceva decât  mătrăguna laurul măselariţa cucuta
mă înconjoară gili şi seniori şi ciocli
nu numai cu ciocuri şi dinţi şi capete şi corpuri
dar vin bucăţi de haine de opinci de fete
ce le purtasem scurt pe timpuri pe alocuri
la pălărie nalba una ici una colea una la naiba
o iau din loc fără oră fără dumnezeu în gol
nici mai scriind din meditaţia apofatică

32

e o carte nici sfântă nici nesfântă nu e vie
nu e moartă o carte pe calea robilor
nescrisă necitită un suflet fără trup
cerşind mai puşin decât i se dă dân-
du-i-se mai mult decât cere nedes-
chisă neînchisă o ştiu dintr-un avatar
de ani cu toată problema cărţilor aspidistre
de când mi-am dat seama că îmbătrânesc şi nu mor
mor şi nu îmbătrânesc iar azi mi-a dispărut
omul în convulsii merg la o aniversare mă
întorc la altă aniversare numai aniversări
nici una peste zece peste cinci ani
cât îşi aniversează nu îşi aniversează
şi cartea nici cartea sfântă nesfântă

33

şi-a pictat pături de zăpadă în plin tropic
nepoata continuei discontinuându-ne
medee răpită în suflete de părinţi pe rând
bolânzi spre a-i satisface setea de ironie
zăpezi în formă de câini şi de îngeri nu
îi e somn dar se înveleşte cu ele
să ne încerce schiuri doi peşti de adânc
şi mai adânci în altă pictură plus
colecţia libertăţii preconştiente color
absolută şi astfel petrecută negurilor
la ce le-am povesti înfăţişărilor aproape
utilizabile prin dimensiuni necopilăreşti
mai mari şi mai mici decât închipuirea
vieţilor împreună în plin tropic zăpezi

34

dintre toate lucrurile de ros papgalul preferă
piesele de şah cu pionii zboară mai uşor
decât cu regele după părerea noastră
pe a lui nu i-o cunoaştem şi parcă
îi e egal oricum nouă ne pică greu regele
adică ne e teamă să nu ni-l înhaţe în cioc
în acelaşi timp când celălalt rege
e mat şi să nu mai înţelegem papagalul
cât zboară de serios credem că se
joacă tot timpul cum credem şi despre
cineva fiecare dintre noi pe rând deci altcineva
în joacă permanentă dar pe schimbate întărâtând
jocurile jucătorii pe sine în ultimul rând
când anii pioni au zburat singuri în joacă

35

nu mă recunosc poate numai după moarte numai morţii
mă recunosc mă aclamă parcă treziţi la o nouă moarte
în genul stării mele sufleteşti de nerecunoscut eu
nerecunoscut nici de mine nici de ai vieţii mele
sunt de înţeles aici genitorii femeile luate separat
copiii nedespărţiţi de propria imagine toată lumea
dar îmi fac scandal mie însumi când nu mă
recunosc în genul meu propriu ci al părinţilor
femeilor copiilor sânge la sânge deci pe ei
nu i-am recunoscut cu adevărat îndeajuns
îi voi fi înşelat în tot ce m-am înşelat de
unul singur şi acum le repet răspunsul
pe o scenă de balamuc visător nu ştiu nu
dacă mai sunt viu ori nu dar nici dacă m-am născut

36

mama mi-a spus dintru început s-o las baltă
tata m-a judecat ca pe hoţii de cai terorişti
nevasta n-a băgat de seamă că m-am îndrăgostit
copilul m-a pedepsit nemaijucându-se cu mine
ce e de spus despre ţara mea şi mine numai eu ştiu
văd altă ţară şi fiii ei numai ei ştiindu-şi-o
până aici în viaţa mea până aici nu mă voi fi rugat
lui dumnezeu din totala educaţie de a nu fi recunoscut
îmi şi schimb upanişada tot msi în sinele nerecunoscut
mă văd mai mult fum de-am ars din mila
lemnelor n-am bani de crematoriul electric
şi când i-aş avea nu m-ar recunoaşte nici ei
nici crematoriul mi-au rămas lemnele de
unde lemne când ochii mi s-au frânt gulmohar în beton

37

atunci voi fi la fel de fericit cu uitarea dinaintelui
apoiului simultanului m-am şi vindecat de frescă
zidul m-a primit în numele munţilor obnubilaţilor
asemeni muntenilor ănsinguraţi în albastru pierit
ca şi cum am ajuns departe departe în minciuna misterelor
râurind tot pe lo pe loc şi deloc altceva aşa
pe înserate ţintuit în alteritatea împăcată
ca atunci când murindu-ţi cineva s-a dus viaţa
ta şi o continui pe cea dusă apoi alta parcă toate
iubitele tale şi ele îşi duc celelalte vieţi în tantră
o fi ceva în orice nimic nu negaţi mame devotate
murite şi continuate de nimicul dintre cuplurile
împlinite ăn firea copacilor de un singur cer
speriat de reclama falselor analogii fericite

38

antic absurd medeean filicid eugenic
în ţeastă înviind necreştin viermii neadormiţi
altfel spus paiele ca paiele focul ca focul
dar mai marilor aparenţilor mântuiţilor nemântuiţi
cum nu ştiu cine şi de ce aşa voiculescianiza
durerea nu-i numai minciună numai umilinţă
ori e numai minciună numai umilinţă şi
atunci senilitatea liberă cum ciuma la ce bun
vine vorba evanghelistului surdului orbului
n-am zis a mutului ocupându-se cu pictura
ar putea veni vorba de oricine aici e buba
iar spărgătorii de bube printre care bubele
însele nu sunt admise nici eu sunt scui-
pate pentru că au copt fără să se spargă în veci

39

dormind de prea demult pe elefantul mort cum
de când zeul ne-a îngăduit să pingelim pantofii cu pielea lui
ne-am fi dat seama la trezire oameni răi
ce ne-am visat hăituiţi din neînţelegere fără fire
invitaţii nu ne-au sosit nici la circ nici în junglă
prin invitaţi înţelegem părinţii şi chiar pe noi înşine
pădurea în care regele e ucis a ars cu copacii om cu tot
de-am dansat fără viaţă printre picuri de alămuri
elefantul avea să ne inspire liniştea de apoi
în culoare vaşti ochi adumbrindu-şi azurul
anumele unduleurilor unuia în altul coafuri
bizare în ceafa binefăcătorului fiindcă în-
cercasem aşa unul câte unul să-l ucidem adormind
în mers până la ultimul dacă el a fost ultimul

40

i s-a înfăţişat în genunchi cu capul în piept sub
gulmoharul înflorit şi i s-o ruga gagea nana
mai mult îi cânta cum învăţase şi cu frică
de a-i spune să-i îngăduie să nu-l
ţină minte într-una ca şi cum s-ar confunda
cu el precum se cerea dacă nu în templu în
cele mai multe biserici particulare cam
jumătate biserică proprie jumătate gân-
dul la cel ce-şi este fiu dans hăulire
deci nici nu-i spunea tu cum se spune
şi tot rugându-i-se şi părându-i-se blând
i-a raportat diferenţa între gândul ăsta şi ăsta
şi-a ridicat şi faţa s-a ridicat şi el
a încălecat pe-o şa pedalând cu totul altă parte

41

putea fi oprit unde mergi cine ţi-a dat voie
să ajungi până aici eşti încă un copil un om
a fost oprit unde mergi etc merg de
bună voie până unde sunt oprit am mers
de când eram copil de când eram om îmi
place să merg pe jos de jos în jos nu
m-am născut într-o ţeastă de vultur şi nu
mă numesc mereu aş vrea să mă numesc
oricum şi ca umbra dumneatale împărate
spre a merge până acolo cu capul gol
uitând că în numele-i va fi să zicem tăiat
nu serios doar întrucât mergea cine
i-a dat voie poate era o ţeastă de vultur
un nume la deal un nume la vale etc

42

îmi jurasem să mă răpun ori să fiu liber
retoric în toate lanţurile ocazionale aveam
limba jurată mâinile bătătorite cu tremurici
sexul masturbat de muşte anticoncepţionale
că nu eram bărbat că nu eram femeie nici
bou nici vacă şi când spun vacă mi-e bine
îmi jurasem să intru ori să ies dintr-o vacă
nu abia dacă-mi dorisem abia dacă-mi lăsasem
ochii în ochii lor de mă împiedicam de orbi şi ei de mine
căci ei ştiau suprema decenţă de a nu se
ciocni cu vacile şi nu că-mi doream să fiu vaca
orbilor nici nu e vorba despre mine nici despre
orbi doar că nu mă văd niciodată în cei mai mari ochi

43

pe coastă era mai multă ceaţă decât pădure şi nave
nu plecaţi la vânătoare mânca-v-ar lupii le-a
spus baba lupoaica de babă fiilor de căţele
care o şi pornisem vătaful nu-l cunoştea
nimeni e cunoscută istoria din biblie încoace
nu ne cunoşteam prea bine nici între noi doar
că unii eram fraţi nu şi de-o castă totdeauna
din vina mai ales a taţilor spunea lupoaica
mama a doi dintre noi ce s-au şi împuşcat
biografiile însă ar fi un ziar arvunit
de vătaf şi unora nu ne arde să ne
îndurerăm pe cei de acasă de oriunde cu
anunţuri despre noi nu şi din parte-ne
care şi-aşa inutil s-ar mai citi a zis-o baba

44

ea trăia în pădure după ştiinţa bătrânilor
insomnioşi ca şi ea dar nevociferanţi
o chema cum am spus dora şi-şi
izgonise copiii bărbaţii tot ce mişcă
dumnezeu nu mişcă nu e un copil
în vreun pântec Christos n-a mişcat
în pântecele dorei vânătoarea aşa merge
se ia la ochi mişcarea cu metri înainte
de fapt într-un singur loc dar sunt două
mişcări asemeni celor doi fraţi care
nu mai erau printre noi de când se vânaseră pe ei
cu timpul ne era aminte de baba dora
când noaptea pe ceaţă la focuri galbene
ni se urâse între marinari împăduriţi

45

şi iat-o că a venit unii dormeau alţii o sim-
ţiseră în vise de dragoste cu văduve postbelice
de preferinţă feniciene erecţia maximă
împlinindu-se chiar la dansul Feniciei înseşi
şi-a dansat şi ea pieile vălurile mâinile
picioarele i s-au nălucit a nor şi distrugere
nu v-am spus nimic tot dansa tatăl nostru
asta fu pre ştiinţa mea dansaţi şi voi dar noi na
că întorcându-i spatele ne-am încins la bătaie
încât ea îşi putea face iluzii că dacă mai
rămâne vecinul în viaţă o şi dansează
lupii nu mai aveau ce mânca de noi intraseră parcă
în dora şi s-o împuşcăm bineînţeles dar mişcările
dansului ei şi ceaţa abia so mănânci

46

foamea de dora astâmpărată cu dora ea şti-
use cum ne va fi fatală şi îndestulătoare
fiilor ei că deci o hăpăiam noi pe ea şi
fiii ei se săturau după cum atunci când ea dan-
sase noi ne masacrasem la fel când noi
mâncam bine Iisuse te mâncasem te băusem
plecasem la vânătoare de lupi şi lupoaice
pe când pădurile s-au lăbărţat în sus în jos
de-a mişcat pământul în soare şi luân-
du-l la ochi am orbecăit o lungă vreme
ăn ceaţa goală de ceaţă unde numai dora
putuse dansa ca pe o masă de haiduci
pe o iarbă a fiarelor pe o datura
adusă de vântul morţilor de otravă

47
trecusem jumătate jungla obişnuiţi cu nesomnul atacurilor
vinul ne era mai mult sânge femeile zdrenţe rupte
din Dora nu mai auzeam oracole ca odinioară
încetinisem mersul operaţiunilor descopeream
numele sfintei duminici pe brazda de mormânt
în jarul de jurare în cărările mângâioase
şi drag ne era de cine avea de venit fie
că aşteptam zadarnic pui împuşcaţi în mame
pe mare să sosească cine să sosească
doar totdeauna pe coastă era mai mult ceaţă
pentru a veni câte unul dintre noi ar fi
trebuit să fi şi putut pleca nelămurit
apoi să se întoarcă într-o claritate
de poveste de exemplu să ne omoare pe toţi

48
acesta a fost musonul ce se repezise ca ultimul
muson indian deodată prematur spuneau localnicii
ucigând astmaticii cardiacii poeţii parlamentarii
numele nu i se potrivea şi dacă-l strigai mu-
soane musoane deschidea aparatul de radio
să audă muzică şi grăbea pasul azi aşamâine
aşa până n-a mai auzit nimic nici el nici noi
şi dacă s-a întors cum ni s-a părut
în loc să-i rupem oasele ne-am făcut de lucru
în ultimul vin tot un sânge carne din noi
şi el ne spunea doar ce i se întâmplase iar
noi ne vaporizam în mintea lui înmuntenită
mânam tălăngi cântam bhajane muream
ne reîncarnam şi întrebam dacă a venit

49

a doua zi elefantul dispăruse din raza noastră
în cultul lui şi al vânătorului său şi al fildeşului
tăiat în necunoştinţă eram toţi şi nu mai eram nici unul
ne acceptam ăn fine fără împuşcături în senzaţii
pe moarte se dovedea acelaşi lucru ca pe viaţă
doar poziţiile mai înceţoşate florentin până
pe appia cum Horatiu nu auzise ce s-a întâmplat în Dacia
nici în arya nu mai conta nici fostul infern maiul
pretimpuriului muson în natură în politică în geografie
trecusem încă jumătate jungla jumătatea jumătăţii a doua
purtaţi de focuri mai mult ultima hrană şi jungla
lor oferindu-le în numele tatălui şi al fiului
zarurile tocite bărbile-n crivăţ departe sta mila
pictorului îi rămăseseră decât pieile noastre nu nouă

50

ne-a ieşit înainte un cap de femeie de elefant fum
tăiat de sabie în ceaţa de totdeauna roşu
ca un penis de câine ca un slogan ca umbra
urinei pe zi de pe copac aruncată pe câine
de profanări ne-am masacrat când autodevoratul rege
aşa-l vom fi ţinut de rege a decretat adevărul
adevărar capul retezat venise bine că se mări-
tase cu băiatul născut mort fata născută moartă deci
sati decretase tot regele dar astea erau
de-ale noastre ca gulmoharii acum capul
venise de la dumnezeu era capul sfântului
au spus vestitori că era şi capul regelui
capul capetelor ne-am strâns în grupuri
fiecare capul său văzându-l tăiat

51

separat din rărunchii deşertului a fost ţipat
marele trup ne obişnuisem a vedea venind
ceea ce regele nou luna nouă luminau
ne-a apucat dorul de dora am rămas apucaţi
trupul putrezea absorbindu-ne înflorind
de ciocuri şi ele venite acesta este adevărul
adevărata moarte plină de mister care
ar fi putut vai să nu vină şi a venit
ne-am fi dus către ea am fi ajuns-o
cu toţii într-un cult nu regele s-a îngrijit
cu vrăji atotputernice să ne răbdurească
de-aia poate fi un grăunte că era capu-i
pentru credincioşi cel puţin toţi am fost
necredincioşi apoi topindu-ne-n trupul venit n-am mai fost

52

capul pierdut înapoi trupul vaporizat sufletul
între ele între noi dându-ni-l vine primăvara
aici musonul colea să vină capul dorei
şi mai ales trupu-i scorburos viermănos
s-ar zice că tot ce plecase mai şi venea
tot ce nu fusese decât obişnuinţă se făcea
că regele pleca într-un cioc de papagal
papagalul îl scăpa caşcaval ca valul trece
nu se alegea nimic veniseră şi căpcăunii şi do-
sarele şi colacii peste pupăză babele supărate
pe dora caldă şi îngropată dezgropată rece
şi dată regelui de soţie pe când tot cădea
din ciocul papagalului fluier în gurile căpcăune
sufletul junglei trecute a stins lumânarea

53

zilele de apoi ne-au liniştit să plecăm să venim
jur împrejur concentrare nemaidesine
învăţul de după deşert zburam din demult
ce s-a ales de dora s-a ales şi de cei cu dora
ce s-a născut din împreunarea lor a
venit a plecat şi dora se făcea că vine
noaptea să pizduie strigoii prostituaţi
în oficii altfel impotent o ştie toată lumea
am o ameţeală ce văd o văd pe dora bipeda
unisexuala pişăcioasa şi pe ochii curviei
arde soarele peste nimic decât peste
prăjina de dora s-a pişat din picioare
s-a învârtit şi parcă se mişcă nu se
ştie încotro spre a potrivi ochiul în cătare

54

dora a venit să spele rufe am invitat-o la ceai cu
permisiunea bucătarului şef avem un scaun
şi o masă îi ofer ei scaunul mă aşez pe masă
nevastă-mea nu cunoaşte până unde vin cu
bicicleta copiii Dorei sunt mici îmi spune
cred că se duce la biserică fără bărbat de ieri
bem ceai ea pretinde că vine să spele rufe
eu să fac ceaiul şi să prăjesc ouă bolnavilor
de ficat conversaţia se consumă rămâne ceaiul
până mâine când chiar de-l voi bea singur
mă voi aşeza tot pe masă cu ochii la
scaunul ce i l-am oferit ei ieri şi azi
acestei doamne cum m-am exprimat atunci
când am cerut permisiunea s-o invit la ceai

55

w şi m nu w şi b nici b1 nici b2 dacă nu bebe dar
bebe e rău cu doctorii şi mai răi ei nu citesc com-
poziţiile nici nu se uită la ţigările noastre dulci
arată-mi mâinile stau prost cine stă bine despre
cine vorbeşti voiai să-i spun în stradă caută
sacoşa cu Ganesh arată-mi mîinile amândouă odată
ce credea ea Marioara bismarkerii dă-ţi chiloţii jos
neroado ce vrei să vezi ce vrei să vezi plânsei
râdeam aşa nervos şi cu lacrimi până aici
pui piesele le pun ce să fac s-a mai întărit
asta lumină chioară futu-i maica mă-si
kh curvele ce fac curvili lu mama unde-o fi ea o
mură să-mi mai păstrezi cafea la noapte stau
heeei a apus soarele şi s-au copt s-au copt bananele

56

ales-bules bananele trebue s-o dăm iar pe trei
sticle de lapte ba da ba da ba di la donna e mobile
de unde ar putea să mai fie ele pachete de ţigări com
fium al vento păi da unde păi da unde păi da unde
ah mai sunt două în liniştea sării să mă lăsaţi să mor
la marginea mării să-mi fie somnul lin şi codrul aproape
pe-ntinsele ape să am un cer senin hai mă
vii că mi-e urât singură nu voi sicriu bogat nu-mi
trebuie flamuri ci-mi împletiţi un pat din
tinere ramuri pune piesele mi-e urît cine îţi
dau o bătaie să mă ţii minte umblă ţânţarii cum
a dat un pic de ploaie cum umblă dacă nu vine
putere la noapte ce pizdulicile mă-si facem le-ai
pusnu le-ai pus păi ce faci fă te-aştept


54

suge-mi şarpe gaura gaura suge şarpele
yoni linga linga yoni sufletul contează suge-mi-l
zise şi totuşi suge-mi-o genurile nu se
respectă nici la androgenesa anterelor de datura
suge gratiile măicuţă îngropată în rugăciune zidită
frate înfige-te tot în prăpastia ecranului găurit
iar mă opresc m-aş ruga am şi n-am cui şi de ce
aş începe cu sexul de unde sfârşisem înfipt
în scena puşcăriei înlănţuită cu tehnica fetei
apoi un câine lingându-şi testicolele un rhesus sugându-şi
penisul ziarul cu maicile după tot atâtea gratii
o singură faţă în toate celelalte zicere
trebuie totuşi să mă opresc îmi vine în minte eutha-
natica revărsare de sexe peste găuri de şarpe

55

a scăpat plămânii l-au scăpat şi curvele de curve
trăieşte pentru un voal doi trăiesc pentru un voal
cunoaşteţi-i unuia îi mor bătrânii celuilalt
şi bătrânii şi tinerii aceiaşi tineri ai amâna
dorura nu numai cu negative în unicatul retinei
lor dar şi cu surori de ele ne vom ocupa
la un loc cu surorile noastre oracular
nu de alta dar fie şi-n trei zile una e a surorilor
să-i combin între ei şi să atribui unul
sora fotografiei celuilalt sora toleranţei
ar fi tot una şi m-aş autoportretiza în-
jurându-i pe unde-or fi când ei în felul lor
sunt fericiţi că au scăpat pe unul plămânii
şi curvele nebăgate în seamă l-au scăpat de surori

56

nu povestesc întâmplări de familie exclud copiii
din teama de copii unii sunt ucişi în faşă pe ici pe colo
nici nu se înfaşă copiii şi singura faşă la e moartea
celor ucişi în faţă cum sunt băieţi şi fete
zile şi nopţi să-i fericesc din toată viaţa mea
nu povestesc întâmplări de familie familii
pământ ars ulcioare culcate mame ce
n-au fost fete şi sunt doar feciorii lor
cărora le arestează fetele pe viaţă şi
mamele fetelor înfiază păpuşi cu părul înfipt
doar cât franjurile pe faţa ginerelui
ce şi-a fost simultan mamă plătindu-se
nu povestesc nimeni să nu se plângă toat
plângându-se fete aşteptându-se mame de băieţi

57

cu picioarele pietrificate în crescătoare sculptură leagănă
palmieri desfăcuţi aerul respiraţiilor laptele
jocului statuia lunii în apă sfântă nu mint
altfel m-aş arunca şi eu între elefanţi şi lotuşi
să-mi înfloresc vigoarea s-o risipesc pământului
nu mai cuminte e să mă spreii aşa de moarte
plina sculptură încă legănată de palmieri desfăcuţi
au şi ei rădăcini au şi umbră să se culce
cât de sus trapezul sărutului plasa laptelui
n-am lăsat maimuţele să-le gâdile
pântecul încins descins încins descins
cu palmierii pietrificaţi peste buzele lotusului
trompele elefanţilor picură aer aspiră
nu văd ce-a înflorit de mă sperie de moarte

58

bucuros din trei în trei zile şi mai târziu cornul
mă târăşte înfipt în cap obişnuiesc să mă las
împuns în cap după cum cu capul şi eu împung
asemeni întregului staul la trei zile alt corn
între timp cornul meu de numai cap cu corn
ochii sunt în celălalt cap din trei în trei zile
altfel ceva ca un trup folosit drept templu
şi pătruns de sămânţa tuturor fiinţelor
îmi zace ori îmi umblă ori îmi naşte
nunţile se ţin ziua a doua înăuntru şi în afară
din băligile mele se zidesc adăposturi calde
pe care cornul le târăşte a treia zi în stradă
sub cortul gunoind ochii din celălalt cap
şi împungându-mă cât să mă feresc în linişte

59

de m-aş vedea cum ard şi apa e puţină şi le e sete
fiinţelor de foc ce-mi înlocuiesc solzii respinse
în ochii jefuitorilor de oase de ţi-ai atinge
nasul sau clitorisul de ciocul meu rubiniu şi cu
mâna mi-ai ofensa coada aş putea zbura cu
majestatea ta şi or te scap din cioc or te găineţez
când mi se usucă testiculele plângi să mi le umpli verzi
iar eu croncănesc în apa morţilor împuşcat crocodil
în coroana de coarne a capului de elefant
care sunt cu gură de aur dintele vremii
limba papgalului pana păunului plexul duşmanului
de m-aş vedea cum mă înec în vederea bufniţei
în sănge udat de argint viu cu barba cea mai albă
de m-aş vedea cum ard de m-aş vedea cum mă înec

60

nicai cenuşă de mort îmi apasă frunzele dinspre crematoriu
mai mult cenuşi de la mai mulţi morţi care nu
s-au cunoscut înainte acum îmi ridiculizează în
cor fertilitatea că au ieşit din palmele mele
că eu am ieşit din palmele lor de pianişti fără pian
le înţeleg religia şi visul de sterilitate inutilă
ca tot mai cenuşa frunzelor mele dinspre cor
trăiesc şi aşa de prea demult într-o rădăcină de
albuş peste gălbenuş sub albăstrişul acum peste
cenuşi ca o pasăre mare peste privighetori nu
înţeleg pe cât nici eu nu sunt înţeles a nu
călători cu hoţii umbrei şi chiar ai morţilor şi ai mei
de dimineaţă până seara pod între nopţi încenuşate
şi razele mele scuturându-se mai dau plăcere nu mai prejos ca a lunii

61

amândoi ochii în faţă dar şi într-o parte şi alta
cum mi-e corpul cât lumea de rotund în-
conjurat de junglă ca de o aură şi totuşi privit
mereu altfel eu revăzându-mă mereu altfel
îmi plimb masivitatea supremă a autovederii
chiar dacă sperii privirile cât mai multe stri-
vite căci tot atâta orbeşte din mine mă-
rindu-mi rotundul se cheamă că am
tăvălit sub greutatea mea şi aşa te-
mută un popor două că-mi cunosc efectul
văzându-mă ciopârţit şi mijind cicatrici
fără somn de n-aş mări pasul să mă
prăvălesc eu însumi înainte de singurătate
cu ochii înainte dar şi într-o parte şi alta

62

ce-am fost nu mai sunt nu pentru că n-aş mai fi ce-am
fost ori n-aş fi fost ce sunt un copil dintr-un
părinte un părinte întru un copil un
copac dintr-o floare un elefant dintr-o
dragoste nu m-a ucis nici inocenţa spre
a se demonstra pe ea nici eu n-am dat-o
pe ruşine în femei am intrat din femei am ieşit
ca orice falus în acelaşi timp yoni încă şi
strivit de grindină doborât când m-aş ţine în
mâini de craca spânzurătorii şi nu m-aş mai putea
ţine nu devin piatră ci-mi închipui că o potentez
fără a mă recomanda canibalilor drept afrodiziac
sigur deci că sunt în stare să fac unele deosebiri
între fiinţe numai între fiinţe pe care le mănânc

63

cinci copii la o mamă şi nici un tată scrisoarea
dacă ştia să scrie fratelui a ajuns târziu şi
după miezul nopţii era arsă cu gaz pentru zestre
jumătate ne îngropăm după moarte jumătate de vii
şi ne dăm foc jumătatea de foc şi jumătatea
de pământse împerechează de la sine
nepoftitul dumnezeu şi dacă i-ar fi ne-ar fi nu
milă şi ar exclude sufletul dintre pământ
şi foc şi s-ar petrece de o mie de ori mai
multe întrebări neprevăzute şi ar mai
exclude şi moartea şi somnul şi trezia
o casă plină de copii arată mai arsă
femeia s-a luat la ceartă după o zi şi o
noapte cu noi că nu are bărbat şi are cinci copii

64

nu rămân nu pot să rămân nu sunt undeva
poate cândva aş fi ori dacă ceea ce este şi
rămâne ori nu am fost nu sunt nu voi fi ori
fac excepţie fiind fără a rămâne dovadă
amintirea mea e o încercare de a mă naşte
într-o upanişadă iar sunetele se aud în sine
roţi şi grăunţe închise în munţi deschise în deşert
am inima neuitării nimicului în floarea agatelor
i s-a părut şi sinuciderea-i că mă opreşte la sânu-i
nici nu ne despărţisem nu ne lăsasem despărţiţi
de egalitatea petalelor cu sepalele insulari-
lor cu insula şi mi s-a părut la fel ca
într-o aşteptare respinsă înainte de a
începe să ne aşteptăm la ce nu va fi

65

în agonie cu faţa în sus o clatin pară mălăiaţă
papaia descuiată din cutia cu maimuţa
de os me mironosiţă anestezistă fată
învăluită la toată văl peste viermii-mi
cu yoni înghiţindu-mi mărul lui adam
în timp ce mă sufoc şi-i sparg ceafa
cu linga apoi mai vreu să o văd
faţa mea vrea să vadă faţa ei
aş dansa cum dansează dar mai repede
decât ea altfel cad şi se împiedică
de mine şi cade şi iar îmi înghite
cu yoni linga cu faţa ei faţa mea
şi nu mai pot s-o clatin pară mălăiaţă
în agonie cum mă culege din viaţă

66
aducător de friguri ars la propriu de soare înmulţindu-mă
prin ouă de apă sincronă secetei şi adăugând umidităţii
înţepături ce vor fi vârfuri de atac luat aminte
îmi văd de victime pe nevăzute şi între moarte
şi viaţă cum se vede terasa când cei mai mulţi
ochi s-au închis creând spaţii de zbor
din partea opusă aşa mă văd şi pe mine
tipărit cu sânge strivit în măduvă închegată
nu e timp nu e dumnezeu în cale nu-mi mai stau nici eu
inflamat cu umbrele celor ce nu mai sunt
astă-seară mi-aş fi otrăvit cultivatorul de mine şi
de alte fiinţe dintre care unele mi-ar fi dat foc
altele s-ar fi înmulţit prin ouă ochi deschişi
de friguri nedescoperite la umbra soarelui ars

67

abstinenţa păsării soarelui şi auzi-o în cultul mai marelui
îmbarcatorilor în sorb pe copacii dezrădăcinaţi
capitalele bombardate şi scutecul tăiat în sutană
de limba muzicală a ierusalimitei crucificate
mergi în jos înapoi repezit de curentul amnezic
întinzi cântecul în abstinenţa păsării soarelui
dărâmăturile împreună trupuri şi suflete sexe opuse
lotuşii ruinelor îşi ascut auzul în limba de fildeş
orgia nu se mai petrece într-un punct în dum-
nezeu suntem paralizaţi de opusul dorinţelor din
alte nopţi alte zile la streşini de aripi în caravană
spartă de fluier într-un cuvânt de acum înainte
ce-a fost şi s-a dus abia mai este într-un
cult simultan pieirii în el pe spumă albastră

68

cu dinainte constatate semnalmente e drept în
caracter şi psihologie la limitele sinelui subiective
s-a purces la zdrobirea lumii exterioare pe
terenul intimităţilor sârmuite casteist şi
în cazul impotenţelor distinse bogate şi
în politică finanţându-se arme mâncăruri
buturugi mici carului mare mare de pe calea
robilor bolşevizată rearianizată scuipată
cultul ppoarelor se dezisese în toate maţele
subţiri lumea unită înroşea de ciupercă po-
veştile pieilor cocoşului roşu ţineau atenţia
aparte de la străbunele ouă altfel şi-n piatră
seacă excavate în înţelegere şi secret şi surpriză
surpriza cu totul altor suflete întinse la uscat pe iarbă

69

o coronă de corone de sonete upanişadei pe o măsea
dar a căreia dintre upanişadele nedescoperite întrerup
emfaza dinainte cu opţiunea aventurii de a nu fi
în părul de lup înnăscut când şi când orişicui
tot ce vine dinăuntru nu s-a văzut la naştere
ce se leagănă crengile şi de ele ce se leagănă
gropile şi în ele dacă există alte gropi întrerup
nimicarniţa nimicul avându-l drept patrie
în orice întreruperea este cea mai stop cântă zeiţă
oare invocaţia se scrie dintru început ori ca o
întrerupere a sfârşitului un iubeşte-ţi
aproapele jur-împrejurul până când ani
din adânc din copilărie vieţi din tropicală inspi-
raţie geneze întrerupte neîntrerupt întrerupte

70

la opţiunea pentru necunoscutul telexat şi azi adăugăm
mijlocul câtorva cieţi nici ziduri nici zile
poate nici atât sunete de pasăre-n gâtul elefantin
mâna dreaptă şi limba tăiate nevegetarian în post
e câte o femeie bărbată cu scris geometric
nelimitată la desenul vocalelor spunând
eu scriu chiar dacă scrisul te aruncă pe mine
dacă îţi spune asta dimineaţa verifică-ţi existenţa seara
nu de alta o clipă goală e de ajuns de contagioasă
în jumătatea de dinainte jumătatea de după zvântându-se
roua dimineţii numai lăsând în urmă numai creţia lui
dumnezeu şi dovedindu-se astfel în scris
că te-ai aruncat pe o femeie de fum tocmai
la timp într-o operaţieune şoptită de sirenă

71

era rândul distracţiei fără amintiri nici durerile
fizice nu rezistau tentaţiei de a se uita cu preţul
pierderii dintre noi a tuturor îndureraţilor
ca ei trebuiau exilate din minte toate trecuturile
doar de rândul acesta aveau să ne lipsească
pe neştiute decât ele şi toţi purtătorii lor
chiar de ne-am fi numărat până la unul şi
asta ar fi fost distracţia se vede ultima
şi totuşi între orele de dinainte de prânz şi
masa împărătească dată peste cap din
raţiuni superioare era rândul distracţiei
nimic mai mult doar la orice amestec
din afară şi de data asta se întrerupea
şirul de până atunci şi nu se mai putea număra

72

punctul maxim al copacilor reprodus de
celelalte puncte în mişcare dau tonul
paraşutării şi închiderii aripilor pe acest punct
se odihneşte pasărea cu numele de pasăre cântătoare
în traducere în tradiţie în cealaltă parte
asemeni cu partea aceasta dinspre punct
spre noi dinspre pasăre spre punct şi
spre noi cum pasărea nu ni se mai înstrăinează
şi numai noi ne mişcăm de acum înainte
în numele ei de jur împrejur de jos
în susul scărilor nu ne mai interesează
propensia proprie aventura poftelor surâsul
neprevederii de la transformarea copacilor în păsări
ne-am liniştit în mai liniştitele vieţuitoare

73

după moartea fluturilor după o zi zile
după moarte până la moarte într-o zi azi
renunţ la celelalte zile şi la aceasta în favoarea
fluturelui el renunţă la ziua aceasta şi
la cellalte zile în favoarea fluturelui
nu vorbesc de un suprael de sub ochii noştri
n-am cum să mă întorc la natură din cauza naturii
ce se întoarce la sine cu fluturele plecăm
în camera alăturată după inspiraţia colajului
deasă pădure topită-n pastel presată de albastru
un automobil parcat numai în imaginaţie
altfel mereu la câţiva metri de casă ţi
în plină viteză şi casa ca un fluture de firavă
şi încă sugerăm avioane şi vapoare toţi într-un gând

74

în alt rotund de respiraţie când ucizi eşti ucis
poate al aşteptării acestei electrognoze isterice
bine şahul femeilor feminitatea tabuurilor
nuul orburbe am spus în alt rotund de ex-
piraţie de dimineaţă pe drumuri insolate
ascultând de mama oricât de amuţitelor
ei voci nuduri pentru rotundul aerului expirat
ultimul cât să-i ajungi numai focului ne-
încetat dacă m-am oprit de la toate cele-
lalte fiinţe ele se risipiseră la cutre-
murul paşilor mei întorcându-se mai apoi
să bată clopote agăţate de imaginea mea
de catifelată pulbere în ce mă priveşte
am continuat fără ştirea mea încotro rotundul

75

deci mie formele îmi erau vene sub cea mai
groasă piele numai în ele aveam să mă tem
de cădere într-o constelaţie de ciocuri
deschise obişnuit spre a exprima însăşi obişnuinţa
biografia nonsensului aparent una cu a dis-
pariţiei într-un ochi închipuit când privind
în sus ochii copiilor şi-au albit sângele
nu mi-o aduc aminte mă interesează de ce
iubindu-mă clăile şi luând foc şi mirosind
a mirodenii reci pe veci se dădeau drept
altele până îmi spuneau nume şi se jert-
feau pe banii mei în zile negre gata
n-am fost n-am fost dar nici aşa nu-mi
convine numai foc şi nimic şi ce dumnezeu

76

m-am încrezut în tăcere şi nealternativă înnebunesc
în grindă nu pot să mai atârn îmi distrug toţi ucigaşii
după ce mi-i inventez pentru că tot există până-n
grindă pot ca tine ştirbindu-mă să umplu ţipetele
de renume îmi şi îngădui răbdare sub coaja bombarda-
tă de ţipetele din grindă şi n-am cum s-o sjut
decât încetând să atârn de ea şi aşteptând-o să-mi
pice în cap e însă mai complicat străbătându-mi
trompa în lung până la coadă în timp ce
cuiele deodată mătăsoase ondulează limfa
cap în cap corn în corn zimţ în zimţ antera
nicotinată cioc în cioc n-am decât să mă încred mai departe în
decât să
decât să

77

altceva mai mult decât mai nimicul scurtării
zilelor trecute spre zilele ce nu vor mai veni
ar fi aceleaşi zile duse şi nemaibinevenite
în persoana tot a lor cu noi otova cu nimeni
altcineva decât cu noi în jurul unui copil nenăscut
lui nu-i pasă dacă se încuie înăuntru şi nu ştim
dacă noi sau el încuiem toate lacătele dinăuntru
presupunem că el ştie şi nu ne spune şi nu-i spunem
poate decât prin somn bine tu mi-ai încuiat
lacătele pentru că te bucuri că noi le-am
încuiat şi noi nebucurându-le că tu le-ai
încuiat ne mirăm când le-am încuiat noi
şi dacă le-am încuiat le-om fi încuiat în
zilelele acelea ori ăn zilele celelalte ori tu


78

care nu eşti din răzbunare să-ţi pot zice fii
şi n-am putere să fiu şi să nu fiu să-mi zic
fi-vor cuie cu capete tăiate şi topite într-o claie
nu că nu-i nimic fi-va tot o sodă scăldând parada
n-are ce mai fi când nu poate fi ce nu e cine
se referă la sine încărcat de impresia morţii tale
fără să mori încă doar te verşi te comporţi
am creier borăsc ne dumicăm îţi prezic noaptea
insolaţiilor fără stingere îmi întorci maţele
pe dos cu expresie cu tot cu folositorii ei cu
tot cu noi fără ei cu ei fără noi şi invers
nici un invers cine-a zis rău a zis ce e
şi nu e ce nu e şi e nu ne vom mai ghici
nici cum am fost nici dacă şi cine n-am fost

79

la ce al ei lalage îngustei trecători umflat
cu paşi înceţi ai dorei nici galeşi lapte din
deznăduşită muscă între noi smucesc cornul
din vitrină în splină usturând stânga
călcând coastele râzând pe ale caselor
surori cu coarne ţâţe minuscule la
umbra cornului ăn vâltoare şi râs îl
sculptasem în cariera cirezilor din templu
pe calea intersecţiilor neauzind nici o
vacă sfântă zbierând abia viţelul alb
păscând sub gulmoharul părăsit de floare
şi omul în convulsii la poarta colegiului
revenit în pantaloni noi înnegriţi de ploaie
carbonizaţi de scurtcircuitarea fulgerului
alungat cu alungaţii sacrului sacrificiu

80

cînd împuns într-o parte mai ţin drumul ce mă ţine
pierd mitul tăcut pus la car în ochi am puţin sânge
îmi sug înaintând coama nemaibăgată în seamă
privesc absent la ce se mişcă la ce stă
ce-mi spuneai de niciodată de-acum încolo
nu voi mai părăsi această fiinţă atotstăpânitoare
de lapte şi te gândeai mai mult la ochi şi coarne
după ce avusesei în minte numai lalage asteriephidileneaera
după ce uitasei de dora din dealurile celelalte
şi vezi nu ţi-e totuna de când gulmoharii s-au scuturat
din câte nume se ofileşte lalage asteriephidileneaera
împunsă şi lalageasteriephidileneaera într-o parte
ţinând drumul ce te ţine când împuns pierzi mitul
opreşti upanişada în ochi ai puţin sânge

81

neînsemnata amputare în sistem androgenetic
cu toate foloasele impotenţei imporanţei
munţilor nori norilor munţi n-are decât din fabulă
în fabulă să epuizeze un corp vechi în unul zero
se pare a fi începând în acorduri altceva decât viaţa
în fiinţe moartea în nefiinţe şi stările ambigue
chiar dacă nu-mi presez depărtaţii privitori
şi nici nu-i eliberez fără voia lor scad în volum
şi suprafaţă şi culoare spre a face loc
ca unor lecturi clasice din ultimele luni în pungă
tot ce omorâm împreună şi la fel ne omoară
voi lăsa în pace ştiu că am vrut din umbră din soare
să reîmprietenesc vârful cornului cu cornul
şi fildeşul s-a sfărâmat în carne de peste os

82

pe terasă în ploaia neaşteptată absobiţi de golul din
coarnele deflorate ne despăduchem uzi turnaţi
lauri în ălbii de aparenţe măturaţi pe spinare de
bice şi mături biciuitoare imediat ce înverzim
de ne-am dorit jumătăţi de lemn înjumătăţitelor cocoaşe
care pe terasă care la rădăcină în moartea
fluturilor stăpâni muştelor stăpânite albine
nasuri libere neretuşate de ploile normale
venim din pasajul care nu vine cu noi în el însuşi
nu suntem ai lui nu e al nostru nu suntem ai noştri
degeaba aş vrea să fiu al albastrului te-ai vrea
zestre puţină celei ce va muri de mâna celui ce
te-a primit în văzul ritual de v-aţi acuplat
tot aşa cu potop şi noi martori în lunecare

83

e babilonie de înţeles nu textul babiloniei în dinţi
în răşchitoare dimineaţa îşi vede de zorile zorilor
zorile se duc morţilor zorilor zorile nu
se vor umaniza în locul persoanelor imaginare
babilon de umbre secate nu mai spun câmpuri
bombate în jos pe cât arborează sarsonul
nu se scriu cuvinte materiile nu se aruncă
părerile de rău pentru cuvinte şi materii sunt simul-
tane durerilor fără glas exilate-n reflexe
largi inutilităţi ceruri inspiratoare peste reflexe
din alte trupuri încuibate în alb-verdele euca-
liptic nu ploaia goleşte babilonia de pe terasă
nici vegetaţia ironizând fertilitatea conştientă
nici focul încetat nici textul babiloniei în dinţi

84

doar fuga după nimic după ce va fi fost în locul
lipsă din gheară alienând troscotul aerian
terasa a fost înălţată în deşert cu noi cu tot semn
de populare grindă grindină cine ne cunoaşte
n-are nevoie de note de identificare a frag-
mentelor ce ne-am ataşat de fragmente
într-adevăr necunoscute dar şi de nerecunoscut
oricât de suverane nonsensului şi nouă
retorice pretinse singularităţi ne şi ucidem
în graţia postmortem auriţi cu lupa alăptând
ce mai atâta caz de cenuşile şchioape stingerea
primordialităţii abia ne regenerează durerea
nimicului fugărit tot aşa cum troscotul
aerian rupe ghearele întunecimilor lor

85

să fi scris în colţul dinspre frunze cine şi cum până
când din colţul prafului în crucea caravanei
de două ori dinspre ea spre ea din celelalte
colţuri dus-întors vieţuiam o zi pe terasă nu
existenţa şi nonexistenţa se epuizează între ele şes
coronele în gol în plin se spânzură se despânzură mas
turbant nevindecată viaţă de moarte moarte de viaţă
când zice unul dumnezeu şi altul e o ceremonie
inversă pe acelaşi drum din partea opusă a terasei
tot pe terasă când nu zice nici unul nimic
nici că s-a terminat ce se continuase ca tă-
cerea asta asta să fie între noi nu zice
nimeni nimic nimic nimeni cine-a zis
dumnezeu dar cum am ajuns şi de ce pe terasă

86

poate faţă la faţă verticali o dată de două ori
nu e chiar faţa spre cer chiar cerul la cer
fals ne-am exclus sinele şi aluziile învăţate
spre a ne pierde în ce e şi nu e pe terasă
mai bine s-ar termina acoperişele celelalte în tălpile
nemaiîntrebuinţate astfel ne-ar închide din toate părţile
ca un cristal refuzând orice altceva decât lumina video
ne-am pierde direcţia dar nici n-am mai avea nevoie de ea
îngropăciunile ar fi or inutile ori făcute de chiar mortul
la simpla cădere sau urcare după cum îi e sufletul
se înţelege că trupurile abia de-au cariat cubul
cuib de barză golit întâi de doctorul în chimie
palma haiducului orizontalizată peste capete
ştiam că degeaba morţi în vis şi ei suiau

87

muncile încă depărtate aparte de ţesuturi topite
praful şi pulberea nealese nenăscute necontrolate
nu era tristă boala ce ne-a anunţat veselă boala
noi nu eram de fel terasă măturată de ciclon la un
ison cu antiexperimentatorii a toate bala fată
bale nefătătoare nici epilepsie ba da epilepsie
nici libertate ba da nici libertate de ison
dintele rupt în două guri unde cu milă fusese sintetizat
amândouă gurile închise din moşi strămoşi dintele
vocalizează nasul tăiat provincial la moşii
studiul masacrului x cu uşile închise ale
cerurilor prefabricate la rece gurile închise
cum să se golească de dinte şi dintele
la ce să se mai elibereze în afara lexului

88

în cerc şi pe toate razele dus-întors prin colţul
dreptunghiului amenajat pe suspensii de rădăcini
urcând florile peste lux şi mizerie unite
nu acolo nici dincolo se sinucid grădinile suspendate
modelul e-n zestre de putere şi şah patrate în cruce
în rozete şi intrate jucătorii pe brânci oricât se evită
ca fiinţe ale şahului tac abia omenşte oricât
li se evită şi ritmurile de la zeificări sincere
desenele mişcă piese de viaţă multiorientală
cu măştile de ivoriul realcătuindu-se ganesh
jurămu-ne deci să ne balansăm oricât în speranţa
de a cădea de pe terasă iar între fiinţele zero iar
la apogeu în centrul cercului să ne revenim în fire

89

cum mâncam pe terasa ganesh cu mâna dinspre sud
nu mâncam nici dintele nici mâinile nici sudul umblam
prin aer cu ochii a-i hrăni pe ei întâi şi ne-am întors
parcă a vorbi la masă la popa la poartă o pisică
papagalii nu ne mai fluierau şi asta o uitaseră
uitasem atmosfera zarurilor patratelor se ascu-
ţiseră ne tăiau după umbră şi ne serveau astfel
pe măsură ce eram mâncaţi mâncam pe terasa joi
ce zile-n maţe şi nopţi în chisăliţa creierilor
ordin de veşnic repaos în cuvinte ciopârţite
pe ciomege numai ordonatorul ciomăgeşte toate
merele lui adam răzbunându-şi chimia şi
masticaţia şi neparadisul cum că şi pe terasă
cum mâncam pe terasa de apoi cu mâna dinspre sud

90

relaţii nici sus nici jos adultere din zodii crize cristale
ciment iarbă promisiuni şi mai ales corcire la
lumina eonilor tragic feminizaţi cu insurgenţa transei
geamătul căldurilor în amurgii însângerări de zăpezi
pe când mai trăia limba soacrei în deşertul acestor relaţii
cuvântul de onoare se reduse la suprarealismul
respins ăn preferinţa terasei în transă în persoană
se ştia că numai terasa a rămas obiect de concentrare
a sexului dacă sexul se avea-n vedere şi nu se avea
de-atunci înainte creşterea se suspecta de complot
moartea se suspecta de contrapropagandă fără
obiceiuri de muşuroi muşuroiul s-a pătrăţit
şi nu mai există decât suprafaţă vârfurile
în jos susţin învârtecuşul spârnelului căpcăun

91

pulverizat în univers a da seama de pierderea timpului
într-o manieră scăpată din mână uneori trimiţând
gângav către silabe eterne subit prohibite sus
şi tare cu dezintegrarea expresiilor de după sens
acesta nefiind un mesaj dar putând fi luat drept unul
mai ales că pe când îl însemni îţi dai duhul ori
realizezi stingerea celor ce dând seamă şi-au dat duhul
imediat la sfârşitul profeţiei ori simfoniei neterminate
nu e cazul şi asta e toată drama jucată în spălarea
sângelui cu apă şi a apei cu sânge pe o terasă
de limba soacrei un vârf de ac înghiţit
într-o burtă înnăscută înghiţită în alte burţi
reci după calde desufleţitoare după lăsare de sânge
cu pieptul căzut în buric şi dansându-se lume

92

cine a mai tăcut înainte de moarte ce muzică
la nunţile bogate concurată de o singură tobă
a noastră a celorlalţi ba a voastră a lor
punctul cel mai înalt al fiecărui copac descrie
o linie de fugă în nevăzutul rădăcinilor
vechi aliaje de nămoluri în proaspete sărutări
dintre degetele fiilor şi labele picioarelor tată
clopot supt odată cu limba lovindu-l cine
se cheamă după castă şi-şi publică anii pe frunză
protestul muribundelor contra ucigaşilor nou născuţilor
cine de viaţă şi ca şi oamenii viaţa n-am curaj
să o iau de la capăt pe scară în jos când voi
întrba cum se coboară de pe terasă pe
cine voi întreba cine a tăcut de mai înainte

93

am renunţat la discuţiile preclasice soro şi nemurirea
ne-a venit de hac la o oră ce poate o înverzisei
bărbatu-tău verde nu-ţi mai vorbeşte nici el dacă
va fi dispărând cheful de conversţie ca şi noi
ca şi noi ca şi caii zdrobindu-l pe verde în urcuş
ori la coborârea dealului n-am fost pe terasă
soro lasă crângul în pace suntem mai bătrâni ca verde
nu i-am repetat muncile liberi fim de răsplată
noi am ales pe dracul gol să ne converseze
când îţi e lumea mai dragă fără formalităţi
aici voiam să ajung la discuţiile cu dracul
care ne-au luat cheful de discuţiile pre-
clasice soro şi nemurirea ne-a venit de hac

94

pe vremuri nu începeam acestea ştiind că nu le voi
sfârşi fiindcă aveam în minte altceva decât
credeam că am în minte de exemplu reparaţiile terasei
voi repara teras partea mea cât voi putea şi
tot atât voi strica-o în ăncheiere fără nimic în minte
ca acum de o vreme ca mâine-poimâine un fel de
existenţialism întors pe dos de surpriza avatarurilor
nici aşa moartea e un drept măcar o dreaptă
în patratul şahului de pe terasă o rază
în cercul hărăzit zadarnic am sperat milimetri
cu adevărat vii sugerabili prin nenumire doar
reîntorşi liberi în sine după ce-i crezusem viaţa
nici a mea nici a lor o falsă dezicere de
ce ne ţine şi nu ne mai ţine o falsă dezicere

95

se strâng posibilităţi de constrângere vorbeşte
de sus în sus primadona mascată cu ciocul tăiat
astfel să aibă faţă pe faţa colţului de zid
imaginată vorbă de reparaţie se insinuează gilii
nu-i mai văzusem incineraţi ţânţarii răcorile
opţionale decorul inerzis colea hiperrasat aici
gilii undelui pe faţa neundelui şi a noastră
terasaţi înainte de scrisori amnistii ploi veci
se va spune că am vrut nu se va spune nu spun
nu ascultă nimeni nici fâlfâitul oranj al
gililor nici vulturi nici şoimi nici bătrâni
nici numai necrofagi parcă negeometrici
se unesc într-o faţă de peste mască
îngălbenită seară altă mai îngălbenită seară

96

de mâine săptămână îmi contemplasem soarta
unei singure zile fără mine doar poate negaţia
fiinţelor zilnice ori fiinţelor zilnic rotunjite în ganesh
care nu e zeul meu e zeul meu în alte fiinţe
aveam alte pene sufletul îmi expirase în numere pare
notate separat ca impare spre a se împerechea par
nu e nici o trezire nici la amintirea clipei re-
fuzului amintirii traiului în tot ce parcă nu e
am alergat în braţele anotimpului veşted să
transpir ca acum ca mâine şi o săptămână ce
intenţionez printre gurile de neant şi tropicalisme
nu un text un text în alt text exclus contextul
vai nu un trup şi mi-am pierdut capul picioarele
mijlocul mi s-a umflat de acizi rotunjit în ganesh

97

avantajul vieţilor lungi al morţilor scurte exterioare
nu-mi mai supăra punga subiectele se reprimă
în de ele după trei zile câte îmi dădusem
în loc de una în timp de două un roman
ştiu cât de indecent ar fi fost să mai fie ce-a fost şi e
metoda dedublării upanişadice se bazează pe
depărtarea absolută de sine şi întoarcerea si-
multană dacă nu suferi trupeşte huleşti sufletul
ori invers dă-ţi-l întru oasele scufundate în sine
mi-e frică de indecenţa obiectivă îmi fac curaj că nu m-am
schimbat din ce n-am fost am rămas nefiind
am diafanizat pe cât posibil viermii mistuindu-i
la fel întâmplându-mi-se şi mie-n plonjonul
retras în slăvi al insectelor căzute cu pretextul luminii

98

n-am mintea aceluiaşi peisaj n-am peisajul
acelaşi cadavrul îmi aparţine respins de compound
se moare prin retragere şi ce excepţie uitată la bec
unde stai tu unde sunt cipkaliile fă de
nu-şi fac datoria du-te mă că te mă-
nâncă băiatul e însurat numai el şi
nevastă-sa soneria uşa de la bucătărie
motocicleta ginerelui fiul geniului nebunului
stop aerul condiţionat la bec transparenţele
pe mine opacităţile miros de leni ancestrale
strigăt în limba peisajului bicicleta
sfântul ganapati ne va explica ştiinţific
în mame vino mă în casă opresc ăla dă-l în mă-sa
ia uite furnici cu aripi în păr gâjgi tot felul de viermi nuntă de furnici în capul tău

99

proiectul nu există cel puţin el nici voinţa lui
înainte de orice proiect s-ar spune o raită cât
viaţa nemaidisperată nemaiobişnuit aliniată
întreruperilor de viaţă pe viaţă nici pretenţiile
nu vor fi ale invaziilor naturale la supraviaţa
artificiului nu-l mai ador aici mi-e chichiţa
să mă scutur de mine cel ce n-am fost
imediat îngropat înviată nostim ce
nostim poate fi tropicul în pielea gorunului
netropical salcie injectată secetei cum am zis
eucaliptice anume conţinuturi tot se înfig
între orientările de conflicte locale interioare
proiectofobe de-atâta orient orientomania de
dinainte de mâine o săptămână mă lasă mască

100

parcă n-am cunoscut lume închinătoare lui ganesh
nu-l ştiu pe ganesh de-i vorbesc de aproape
sperând să-l aud îndemnându-mă spre alţii
alţii ai lui mie el fiindu-mi nesfârşit altul
cu aceste precizări ies la iveală din obscuritatea
nevoită îmi permit o retorică scadentă rămân
ca toate fiinţele în toate fiinţele vorbesc de
mine textul de ganesh paratextul prohibitul
să zicem de sine extralingualizând condiţia
prohibiţiilor în prohibiţi norocoşi de a-şi închipui
a se fi apropiat îndeajuns de însuşi Ganesh
până la o lăsată înţeleasă confuzie care n-are
decât să coste viaţa confuziei cel puţin dacă
nu o simbolistică ilizibilă în pofida textului

101

pentru că n-am mai citit confoile din spânzurătoarea
focului de petrol cum m-aş mai alege dintre
femeile aprinse de bună-voie dora şi toate cele
nu-mi sunt iubite poate prin intermediul focului
de ne arde împreună vorbesc de focul foc măcar
lui nu-i mai sting focul în focuri care nu
nu ard carne la propriu în focuri cărora bătrânii
nu le dau să mănânce slăvindu-le ca pe ganesh
chiar frate mai aproape i se spune orbului nu focului
poşta dinţilor mame a apărut a apărut greierul
hai că se bagă în geantă mame mă rău e mă
tu n-auzi mă că a apărut ăla futu-i maica mă-si
bă păi ăla stă pe zero de nu mai poate aşa am
să-ţi fac şi eu ţie mă stinge lumina acolo că

102

potop de insecte greieri mici mijlocii în afară de
alte zburătoare nu-i al meu al meu e oare
ăştia au obiceiul de nu le fierb astfel
mame am impresia că o să trebuiască să-i
punem apă la gagiu astfel cum mi-am
mai pus apă îmi frumos răsare ţin gura
în dureri de măsele burta în insecte nefierte
şi aştept să mai aud fierbe laptele huruie
traficul picură vipera nu robinetul în
matrice nu în chiuvetă auzi mame mame
băiatul ăsta e din alma ce baftă avem
noi ai nimic îmi mai trebuia pentru o
respiraţie încă o emisiune vina e a unui hidalgo
ce n-a vrut să se numească himalg nici din alma

103

acum de himalg nu mi-e cât de mine noaptea
asta departe de el după ce l-am aflat un
complice al paradisului drastic mă văd
într-o dimineaţă incompletă fără timp
nici de acea dimineaţă şi e noapte la
început numai zori îmi împung prietenii
sunt înăuntru jilav n-am comparaşie nici cu
mine sănătos poate înainte de naştere
asta trebuie să fie dimineaţa nedepăşită
nici în sinea ei ne-om fi dat întâlniri separate
după noroc pe alte coaste din alte femei
în alte femei le cântăm zorile şi la moarte
ceea ce se va spune nu le cânt eu acum

104

o zi o săptămână aceeaşi zi dinaintea lui ganesh evitându-l
din continuitatea dispariţiei unui cântec de pasăre
într-un cântec de ştiinţă ar însemna de mâine o săptămână
să fiu gata pe patul de path îmi e la podea timpul
cui să-i spun nu ce-i spun să-i visez ce nu întârzie
să fâlfâie şi nu e pasăre nici măcar furnică un
scalp încunoştinţat de măseaua conducătoare de rău
că trebuie să mă prind singur să mă achit neachitat
codul se ţipă celorlalte măsele măselariţă
ne fâlfâie scalpul mie unuia o zi o săptpmână
în lut cu nefericire debestializat în vapori
frecaţi de scrumul urinelor în aer liber
scăzând presiunea fostului sânge pe măsură
de insinuare ce şi cum chiar acest ceşicum

105

ca să fii cât mai asemeni decât atunci când nu vei mai fi
scrii cum eşti eşti cum nu scrii încerci o despărţire
când de cine eşti când de cine nu eşti vii de acasă
dacă vine altcineva de acasă consumi cu sensibilitatea
nu te poţi fura într-atât cât să poţi fi condamnat la moarte
pentru că ai furat lumea şi totuşi eşti condamnat
ceea ce fericeşte lumea scăpată din mâinile tale
altfel împreunate deasupra capului palmă
lipită de palmă să nu se mai ghicească zgârcenia
şi potenţa parcă n-ar şedea frumos nici una nici alta
nu încape în pungă surâsul dacă fotografia nu
minte triumfător căci umilinţa vestită în cronică
se adresează martirilor orfani de pe
urma mâinilor încremenite deasupra capului nedespreunate

106

n-aveam nevoie n-aveam timp să mă tem de repre-
salii intime intimitatea se dispersase în materii
însufleţite la vedere întrevedere nevedere
mă expropriasem personal luând-o înaintea oricărui
binevoitor de arhanghel foarte rău la suflet
dacă de suflet mai poate fi vorba nu mai poate
ştiu de entuziasmul de atunci al imperfectului acum
nu am nevoie de alt timp decât de timpul de atunci
de la începutul nonsensului protuberant ex ab
cu tot ritmul devitalizării intervenite peste noapte
de care n-aş avea timp n-aş avea nevoie şi totuşi
văd de acum înainte o intimitate represată de sine
cel puţin întru cât se ţinuse secretă şi mândră
pe când mă înspăimântam de orice singurătate acceptată

107

acceptată de isterie singurătatea religiozităţii pierdute
odată cu libertatea religioasă a muribunzilor fericiţi
aproape se sexualizase stâlpi ondulând peşterile
n-am o sentinţă pe potrivă n-am nimic de zis
despre o viaţă ca a mea cu atât mai puţin
despre a celorlalţi invit în organicitatea de
peste zi noaptea îmi rumeg bruma de conştiinţă
întoarsă în vise fără de care zilele nu mi-ar fi
posibile neavând despre ce vobi singur
cobit rarefiate ascunzători de arşiţă vădind
defectele îngroşate de structura de epocă retrasă
poate însingurată din motive istorice istoria sin-
gurătăţii nu se masifică nici în singurătăţile
luate separat nici în prea continue sunete

108

odihna e deplină în durere de altădată speranţa
unei scrisori trimise şi primite într-un suflet
cuvintele deasupra brunele dedesubturi la vedere
pe locul prezentului nestătătoare reminiscente
reminiscent viitor ăntre trupuri spiralate abur
tot punctul de vedere nu ajunge la punctul punct
durerea de-ar fi deplină în odihnă apoi ochii
nu doar să vadă inima nu doar să ceară ca o
obârşie continuă a fiecăruia din fiecare a odihnei
din durere a durerii din odihnă cu toate de-
osebirile de ce fără deosebire ca să ne doară
ce ne doare nu ce nu nedoare  nu pe noi
cei din vale valea noastră valea noastră valea
noastră nu m-aş mai odihni de durerea ei

109

am degenerat ştiam speram că n-o să degenerez
ştiind că generaţia n-are astâmpăr în indivizi
poate e mai bine în afara singularului plu-
ralului şi politicilor generative postgramaticale
ce ştiam deja degenerând era o neaderenţă
de neiertat la decorul viu oricâtei morţi
colorat de culoarea înăşi trăită în copaci
ştiam deci adică iubeam ba bravam nici o di-
sidenţă numai frumuseţea în timp ce sac de golul
aluziilor mirosite ani îmi vărsam năduful
în mici alter personificaţii neieşind din mine
neînaripându-mă în plantele retezate de nonsens
mai pe şleau mi-am interzis peisajul care
aducându-mă pe altă lume mi se şi dăruia

113

între Ganesh şi Ganesh scriu un orb indescifrabil şi în vis
şi navagraha homa omnes homines voiam să-l clarific
azi în familie fără adaosuri postreligioase ştiu ce
m-ar fi împiedicat şi-ar fi împiedicat pe oricine deci
nu istorisesc piedica dintr-o zi către toate zilele
când va fi trecut când vor fi trecut o să aflu un nume
desfăşurat ce-l crezusem altădată muzică hohot
neînvăţat doar liber când se moare violent aveam
interludii astfel obsedate cum le trec totdeauna
spre asemănarea pa cale le-am domesticit în agonia
de astăzi a rugăciunii de ieri în gâtul blocat
şi am călătorit un drum în linşte neortodoxă vag pedantă
în declinarea inccompetenţei ruşinat să invit la I-
maginarea visului meu de către alt vis al altuia

114

exact e strigătul denumind fructul pomului ambulant
exactă e unicitatea mulării hainelpr pe trupurile grăbite
exactă e mirarea păsărilor când le legeni nu e exact
strigătul cum îl traduc înainte de umplerea gurii
nici păcatul nici zborul a tot ce se mişcă sub păsări
ce înţeleg exact un fel de act exterior al sufletului
nu-mi aduce cu ponoasele timpului vreo amintire
parcă desluşeam altceva decât zilele trecute şi
lăsam la capătul zilelor un semn de adio
să fi fost rugăciune nu se striga nu se tăcea
a fi metaforizat ciclonul pentru a cui consolare
cuvintele adunate din strigat cărui auz reofertă
fetele mai mult spânzurate în ce noroc nuntind
te-ai dus să desparţi răpitoarea de păsări i-ai spart ciocul

115

vastele animaliere cerul şi câmpul de la sine clătinându-se
praful pe tobele scrise cu aur concurându-l în migraţie
ochii frumoşi ne-ar cobi cel puţin tot atât în somn
la ce-am dormi la ce n-am vedea graţia mereu alături
dacă fiecare a vrut altceva apoi n-a mai vrut dacă
aerul se mişcă pe neaşteptate şi nu numai el
ceea ce este dincolo de aer sufocat de imposibilul vieţii
căruia şi noi ne închinăm nu să ne aibă în pază
nici să nu ne scoată din fire firea poate să-i rămână
cu noi în ea o perpetuă neştiinţă de ce ne doare
senzaţia imitaţiei pauza asta e importantă nu somn
nu tăcere cu etimologia însingurării roiuri expirând
în cearta rece cald n-am timp n-am cum să ne
împăcăm între noi cei de aici concurându-ne în migraţie

116

prin apa limpede încă nebăută cânepa violetă gura
se străvede rânjet în craniu apoi o femeie nudă
care ocoleşte sticla înflorată şi vine într-un sărut
deci monotonia explodează în thanatice geneze
florile acelea nu avem nevoie să le vedem nici noi
să bem apa în care ne-am cunoscut ca pe
pânză aţele de drum culcaţii de-a curmezişul
trecătorilor metamorfozabile după cumvisează ei
nu plecăm din cleşte de oase opuse în dorinţe
rânduite cu dumnezeu pe el jurasem să nu-l
amestecăm dar aşa ne facem vorbele de neam
altfel cum ne-am fi avut aşa neîmpinşi de
apele adevărate ce-au curs mai toată viaţa
pe unde noi dacă ne-am desăruta n-am mai fi fost

117

hainele pitoni pitonii carne carnea cotoroanţă
ce mi-aţi făcut zi şi noapte în pustiu de suflet
buzunare golane aţi râcâit lepra aţi lins-o
asta îmi aduce aminte de rariţa ruginită
în bălţile sterile de sânge mort înviat mort
închegând terase pionilor cred că javre de
negru de roşu nemaiînhăinurate de modă
până şi căpcăunii odată cu păunii pustiindu-se
chiar la pe locurile lor ou cu frică de
se crapă coaja iar nu s-ar mai dezbrăca
n-ar mai năpârli n-ar mai ilustra
cunoaşterea dinainte pentru urmăritori
doar şi-au frecat pielea de toate suprafeţele

118

dor dar mâncare nemâncare dor în repetiţie automată
cine de trei zile doreşte pe nemâncare şi zace-n boală
altădată la rang îngroparea deviilor cât timp câştigat
de ambele părţi din partea mea ca oricare las
cu pacea lucrurilor un nonsens cât mai departe de ele
cu mine cu tot totului abstras şi eu pe rând
cu minele de nimic şi de ce-am auzit şi sufăr
a nu fi surd şi a gesticula gladiatori în pacea
fiinţelor cheie de la talpa iadului din fantezie
muritorilor vechi mulţi pantomimi puţini actori
de tragedii standardizate cu amorul unei marmori
masculine unei lăzi de zestre pline de şerpi
necunoscuţi şi la îndemnul lor adorându-se
cât mai e timp şi timpul nu mai e sunnus

119
suntem simţiţi mai mult decât simţim simţurile noastre
nu ne simt pe noi ne culeg din simţurile celor ce nu mai sunt
cine-o fi fumul la care mă uit cu mine sfârşindu-se
în sus între oglindă şi mine între cuşcă şi gol deasupra
ne bagă în seamă foamea patrupedă dorim de singura
pasăre fără aripi vieţuind în pământ fără frumuseţe
auzind-o numită cum şi ea ne-ar numi şi nu ne numeşte
dăm din umeri că se mai poate şi una ca asta după toate cele
âmplarii de fier în jurul uneia câte una la reparaţie
reiese nedreptatea singurătăţii nu ştim răspundem
cine lipseşte ce sex există încă nedezvoltat
ne vom mai gândi până la viitoarea reparaţie
vremea se simte şi autodistrugându-se muşcă şi
penele răuvoitoarei ignoranţe pe care ne-o simte moartea

120

de aici încolo împotmolit aici încolo nu am cale liberă
ni se opreşte locul a recunoaşte că m-am oprit demult
şi ne-am fertilizat unul pe altul el creşte
cu mine eu scad cu el înghiţit spre a nu mai răsări
îţi voi stricat gustul de rudă de sămânţă ritul
nu ni s-a potrivit multă vreme şi unul din noi
ar fi peregrinat pâna la uşa pe scări în grădină
apoi înapoi apoi până la uşa pe scări în grădină altul
s-ar fi ocupat de libertate deloc nu e timp de
altă libertate şi s-ar fi simţit liber de a nu
peregrina şi el iar peregrinul întors nu mai avea loc
i se părea că a greşit adresa îi venea în minte spitalul
de unde cunoştinţele însănătoşite plecaseră pe la case
şi casa asta deodată necunoscută uşa grădina

121

când s-a stins şi nu se ştie ce fusese în lumină refuza
vizita scurtă în delir a comutatoarelor înşirate pe sârmă
de aripa morţii tăiat ciocul păsării cum se mai
deschide nu e o moarte la mijloc un lotus al vitalităţii
sinistrul resimţit familial contrastul depărtărilor
de mercur voalt în plin sentimentalism de natură
ăn sensul de linişte când se stinge soarele şi nu
se ştie ce fusese-n lumina cealaltă cărămidă nouă
cărămidă rea înflorite una în alta pe pânză aleasă subit
de ochiul boului spre a fi aştrnută perdea pământului
şi-n joacă să se trezească la viaţă anterele stingându-se
în opoziţia nu prea populară a sterilităţii intermitente
martori târzii mărturisind a se fi stins deodaă cu lu-
mina fiind obosiţi de viaţă de tot întunericul

122

ruptele virtualităţi de culori întrupate se răzbună
pe inocenţa postbelică şi am de a face cu dracul
gol în propria-mi persoană strigându-se impersonal
de pretutindeni că încă şi astea fac upanişada ce
onoare a fi abolit reînchipundu-se ce şi cum
de unde până unde expresivitatea răurilor nereu
posibile după epuizarea la zi de cu noapte timp
lung sentinţa egală poveşti tipice de încălcare a
moralei cu moralitatea iadului de modă veche
până la urmă identificându-se deci cu diversităţile
multe şi mărunte incolore virtualităţi de
pasăre inelată e vorba de pasărea crescută în
care s-a extins spre a se restrânge odată
prinsă cu toate virtualităţile întrupate de-aici

123

desenul pulverizat in quarto ne înzodiază din vechime
a ne uni mâinile în piatra jumătate în jumătate amintire
ştim vag un chip apropiindu-se fără menajamente
în bucuria  împânzită fragmentelor printre care
dezintegraţi am vrea să alergăm a ne dezintegra
dacă ai stins atîtea pene de privighetori taciturne
cât să fluture abia ouatele ofrande apărării de
chipul răpitor dăruitor într-un gol de planetă
ne sugerăm speculaţii crezute spre a rezista
timpului şi timpurilor o poză sfâşiată de viermi
şi totuşi emanând maniere ascunse ocheanelor
ne pomenim între noi încă din viaţă cum nu vom fi pomeniţi
în chip străinul acela de chip care se apropie vine
şi trece iar cei ce ştiu tot nu se închipuie fără chip

124

de zis bang pe bancă un pat lung cât cuibul de barză
în diametru loc de joc pntru degetele mâinii moarte
dincoace o uşă perdea fluture femeile însărcinate
născând pe alt pat din frânghie unde se doarme din cer
neadăpostitele roiuri şi mai încolo dubla intrare în
dreptunghiul vestizat ierbişul ănchiderea redeschiderea
spre lumea largă mascatul conservator colcăie de sirene
înecate pe podeaua desculţă nu spre ruşinea cerului
tenorii au luat-o razna cum auzim muzicalizarea
se detenorizează automobilistic nomadic sus
cerul cerului bang la un fum prohibitiv zice
azi n-am auzit se zice că se aude bang ori limba
maternă neguvernantă în emigraţia şi disidenţa
vocilor se zic audibile apoi alternativa bang

125

continua ubicua suava mai avuta ea are încă prioritate
de sine în du-te-vino-ul tuşului şchiop în palme verzi
podidit merge pe oicioarele ei ăn ceara roiului
dăscălit găurilor nu se întoarce în nume nici ea
şi astfel îmi reţin respiraţia cât se cuvine duminica
de dinainta săptămânii oarbe de-o scriu între Ganesh
şi uşa vecinilor furnicile n-au practic nici un duşman te
cunoasc eu pe tine iar dimineaţa toată săptămâna trecută
alte cinci corone probabil nu le voi scrie nu din ne-
credinţă nici intenţia morţii nu mi-o recunosc în viaţă
le închipui în sufletele departe aproape mulţumit
că nu am scris până acum orice dar nu am scris
mi s-a părut că am vrut să scriu ceea ce n-a venit
şi s-a dus pe copcă mai mult expresii stopate

126

mi-ar mai trebui pentru mai puţin de cinci corone
o viaţă şi o săptămână măsor nimicnicia în surprize
programate astrologic subintitulate cu ultima
suflare parcă din mila tainelor precedente upa
nişadelor secrete în loc şi suflet complet
sfinţii de mireasmă se vor fi bătut cu pumnii în piept
fumegându-şi numele din nou anomic i-aş fi ivit
din resturile feţei atotcurândului de ce n-aş primi
de-o milă ceea ce mi-am dat mie altuia în porţii
ucigaşe pe furiş n-am decât să sonetizez jurnalul
anomizându-l un pic nu vreo originalitate
nici décor poate ca o tăiere sub limbă ori o
homeopatie patie liniştită de simptomele
nedezvăluite din asemănarea cu Ganesh









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu