UITATULE
Marionetele morții –
Kurt Cobain – Ortodocși în Oceania și Germania
BEN TODICĂ
Nu știu dacă
ați vizionat filmul meu intitulat Papușile Morții. Un film despre starea unei
familii și dizolvarea ei – poate. A unui tată care a venit din îndepărtata
Moldovă în Banat la minele de uraniu unde a muncit din greu câștigând toate
onorurile guvernului până la Ordinul Muncii Clasa intâi și pe care, după ce a
ieșit la pensie, partidul l-a abandonat, și deși au fost Ortodocși, au trebuit
să accepte mâna pocăiților penticostali „underground” ca să poată răzbi mai
departe. Apoi a venit revoluția cu democrația care le-a diminuat puterea
pensiei și i-a făcut să se apropie și mai mult de frații pocăiți. Apoi, tata a
murit lucrând 39 de ani în minele de uraniu din cauza unei spargeri de vena în
locul spart al craniului din cauza unei pietre care a căzut din înălțimea
puțului minier unde făcea revizia și întreținerea lui. Mama a rămas singură cu
băiatul cel mic, Ghiță, care și el handicapat mintal în urma nașterii sale prin
cezariană la spitalul din Oravița și fiica acestuia dintr-o relație cu o
trecătoare singuratică/pierdută a vieții, fiica care la vârsta de 10 ani are
primul copil și la 11 al doilea. Asta s-a întâmplat pentru că mama s-a
îmbolnăvit la pat în urma vechii cezariene care fiind cusută cu ață normală (de
croitorie) în interior (mai tarziu spitalul motivând că nu a avut ață de pește
care se topește normal înăuntru după vindecare) aceasta a infectat interiorul
făcând-o pe mama să puroieze mulți ani din burtă. La suprafața cusăturile s-au
vindecat și mai târziu s-au transformat în cancer care i-a cauzat moartea
acum/în film. Deci, mama nu a mai putut avea grijă de ea și fiind frumușică,
sigur a devenit victimă. Eu am fost anunțat în Australia că mama mai are o lună
de trăit și am făcut totul ca să vin acasă lângă ea. Eu am părăsit România in
1979 iar sora mea locuiește în Timișoara încă de pe băncile liceului industrial
de construcții din 1968. Filmul este starea de fapt în care se află România în
2006. Am încercat să mă agăț fără milă de toate lucrurile noastre rele și bune
care ne formează. M-am agățat de fiecare firmitură, de gest și imagine de parcă
cumva este și ultimul drum, al meu in raiul copilăriei nu doar al mamei. Vă
scriu toate astea și vă recomand filmul pentru că cineva mi-a recomandat să
vizionez LAVIATHAN a lui Andrei Swjiaginzew. Pe el l-a costat filmul 400 de mii
de ruble, parcă declara la Cannes într-un interviu, pe mine m-a costat doar
dragostea de a împărtăși viața așa cum este. (Vă recomand să-l urmăriți în
liniște și în ordinea episoadelor pentru că urmăriți versiunea lungă a filmului.)
Filmul acesta e la fel de orfan precum întreaga țară, de guvern și de Biserica
Ortodoxa.
Vizionare
placută!
Todica - Marionetele mortii - Ep. 1
https://www.youtube.com/watch?v=Z2i9Mpe9ZJc
Todica - Papusile Mortii - ep.2
https://www.youtube.com/watch?v=6zCHe3baGLU
Todica - Marionetele Mortii - Ultimul Act
https://www.youtube.com/watch?v=BT7H4B02aN0&list=PL6MPKogoMopTlkl3OllEzLKrf5E0NrwKM
LIANA NICOLAE
Casa vieţii
Casa în care locuiesc o împart cu
viaţa ta, trăim mai degrabă în izolare
Dar atunci când încercăm să ne
exprimăm iubirea, s-ar putea să întâlnim
Oameni obosiţi, iar întâlnirea lor ne
poate schimba viaţa, o putem exprima
Când oamenii se plictisesc de copilărie,
Dumnezeu este surprins şi supărat
Atunci tânjesc după ea, apoi îşi pierd sănătatea
pentru a face bani, şi în final
Îşi risipesc banii pentru a-şi repara
sănătatea, a recupera liniştea, respectul
Uită prezentul fiindu-le teamă de
viitor, astfel nu trăiesc bucuria, nici veselia
Nu
simt nici prezentul, nici viitorul, doar fântâna deşteptării
aşteptîndu-i
Cel mai bogat om este acela care are
nevoie de cel mai puţin, nu acela
Care are cel mai mult, care arde
adevăruri fără să ştie, neauzit de nimeni
Ştind că nu durează decât câteva
secunde pentru a deschide răni profunde
În inima celor pe care îi iubesc şi
vor trece mulţi ani până se vor vindeca
Cum cel ce scrie este oglinda
luminată a sufletului, pe cărările îngheţate
Pâinea copiilor de pe corăbiile migratoare,
îndemnaţi să se ierte pe ei înşişi
Suficienţa de sine, cum doi oameni se
pot uita la acelaşi lucru asemănător
Şi îl pot vedea diferit, frumuseţea e
acum, la doi paşi şi Dumnezeu e aici
Sunt oameni buni, care ne iubesc dar
nu ştiu să-şi exprime sentimentele
Ei merg spre iubire dar ea este un
verb, fericirea este o cale, nu un scop
Suntem mereu, aici, acum, oricine are
o inimă însetată, o planetă a plăcerii
Cerul nu face rebuturi, averea şi
poziţia socială sunt un accident continuu
Şi frumuseţea personală e un
accident, nu avem un drept special asupra ei
Să experimentăm, să nu evaluăm,
astfel viaţa devine mai plină de satisfacţii
Bucură-te dacă poţi să iei pe cineva
de mână, aşa nu vei fi niciodată singur
Quand trouverai-je mon Dieu, le
repos! Je me sens malade dans cette maison
Uitatule
(„Prefer să fiu
criticat pentru ceea ce sunt,
decât iubit pentru ceea
ce us sunt”)
(Kurt Cobain – despre critică)
Ce valoare are o ploaie de meteoriţi
pentru tine, uitatule, norocosule
Ce valoare are zâmbetul unui copil
sau un râs sănătos, o simfonie?
Importanţa lor dă sens vieţii, în
sensul lui stăruitor, tăcut, dezinteresat
Filosofia perenă ţi-a arătat, omule,
că realitatea divină e experienţă directă
Şi trebuie trăită, nu poate fi scrisă
sau explicată dar într-o zi va fi cunoscută
Cum să pricepi un râs sănătos, într-o
lume care nu cunoaste ce e râsul?
Cum să descrii o lume în care
simfonia nu a fost inventată, experimentată?
Doar sufletul meu, o cupă de venin
cântă secunda vestind dorul vinovat
Cum să iubeşti oaza gândirii mele,
tu, înstrăinatule de plămădirea vieţii
Ai crezut că sunt ceea ce vrei tu,
adică ceea ce nu sunt, renăscută din pasăre
Mă găsesc la colţul unui cot deluros,
chiar în mijlocul unui oraş bătrân
Aproape de o casă impunătoare,
făcută, scăldată în lumina clară a dimineţii
Într-o zi de toamnă târzie, Doamne ce
tineri eram!Cuprindeam soarele, încet
Abia trezit şi zâmbeam împreună.
Aveam trupurile liniştite, mă sorbeai
Cum cerbii se adăpau din ochii tăi,
din mintea ta păsări veneau spre lumină
Ce alte vremuri, uşile se deschideau,
acum toate drumurile rămân închise
Experienţa eviudentă a minţii nu poate exprima
perfecţiunea şi mintea
Ceartă-mă că nu ştiu să desenez
perfect izvorul lumii, să modelez vulcanii
Să păstrez soarele în inocenţa
anilor, să topesc parfumul toamnei în spaţii
Şi cum stam aşa număram trecătorii
până le-am pierdut numărul, asemănarea
Am uitat cifra. Ei! Mi-am zis: Poate
am obosit şi m-am trezit în faţa ispitei
Am văzut qu’ il y a plus dans les
forets que dans les lires, sub săbii de ceaţă
Am simţit condorul înnoit în haine de
vară,că lumea e pătrunsă de inteligenţă
Că suntem una cu tot ce fiinţează, în
sufletul nostru, suspinând, suspinând...
Ce-ţi doreşti
Eşti ultima mea atracţie, jur că nu
va mai fi o alta, rămâi doar ultima
Voi supravieţui dar asta nu înseamnă
nimic, vei rămâne un ratat evolutiv
Vorbele sunt inutile - dar nu ultimul
lucru, ultimul scop al vieţii mele
Nu-mi tulbura bunătatea sau
dragostea, nici altruismul celui ce respectă
Nu e uşor să te supui celui ce dă
legea, celui ce dă ordine, cine le respectă
Mi-am uitat somnul în arta
tămăduirii, înzestrarea pentru muzică, dans, zbor
Cum rămâne cu iubirea romantică şi cu
atracţia, cu satisfacţia reciprocă?!
Abia acum intervine competiţia pentru
statut, avere, lăcomie, dezamăgire
Încercăm să ne rezolvăm problemele cu
mintea şi voinţa sau nu le rezolvăm
Abia atunci simţim cum ne naştem în
sânul mării, văzuţi şi nevăzuţi, alergaţi
Timpul ne-a-ntemniţat trezirea în
licărul visului, glasul tău lipit de
geam
Simt răcoarea dimineţii şi căldura
venind de departe, luna tocmai a murit
Se zvoneşte că azi ar fi o zi de
duminică, iarna pleaca lentă, în nedesluşire
Încercam să descopăr dacă aceste
chipuri erau cele de ieri sau de anul trecut
Pentru înzestrarea genetică umană,
statut şi dragoste limitată ar fi suficiente
Doar oamenii sunt conştienţi de
caracterul lor cerşetor, mi-e greu să îi accept
Ar trebui să ne mulţumim cu ceea ce
avem, oare instinctul ne va ajuta?
Să practicăm meditaţia Zen, dorinţa
noastră avantajată de succes reproductiv
Secretul fericirii e să gândim în
scheme diferite, că viaţa e compusă gândind
Din lucrurile la care un om se
gândeşte toată ziua, la adevărurile lui simple
Discret, îşi judecă ezitările,
suflarea, mişcarea, imacularea uitată, fără rostire
Cum vom reuşi să fim, cinstiţi,
atinşi de o puternică dorinţă de
schimbare?
Într-o bună zi toţi vom vedea soarele
pentru ultima oară, măsuraţi-vă odihna
Număraţi stelele,creaţi poeme antice,
măsuraţi clipa unică, dincolo de greşeli
Que sais-je? Depuis des minutes et
des heures je reflechis a mon ame trouble
Je veux...
Je veux hurler, crier, eclater de
rire, je ne supporte ni commentaires
Ni condoleances sur mon passe, sur
mon aventure, une rupture definitive
Je n’ai rien dit a personne, j’ai une
envie terrible de me battre, me venger
Quand suis-je dans l’erreur? D’ou
vient que je me trompe, je suis amoureuse
Furreur sauvage dans moi. Je criai.
„Seigneur! Pourqoui ne puis-je oublier?”
Journee deprimante, je souffre
d’horrible maniere, tout doit finir dans larmes
Aujourd’hui j’ai quitte la montagne,
insomnies et journees vides, tout inonde
Le miracle s’etait opere, quelque
chose m’avait aime entier, comme definitif
Umbre din umbre renasc din mine,
ziduri pure, crescute, ziduri dărâmate
Uitarea îmi aduce discreţie, clarul
memoriei izvorăşte în naştere grea
Am epuizat toate posibilităţele de
control asupra vieţii noastre, dialogăm
Lăuntric, voluntar, ne-mpreunăm
îndoielile conştiente ale gândurilor
Toate sunt rodul obişnuinţei, logice
sau constructive, consecinţe emoţionale
În miez de noapte îţi cer iertare,
naştere, vocea mea trăieşte rosturi discrete
Toamnă de piatră, toamnă de frig,
iartă-mă şi tu, iartă-mi tăcerea, rătăcirea
Voi înlocui vechile obiceiuri proaste
de a gândi, tocite, voi înlocui-ndoiala
Azi ploaia nu vine, ceaţa se repetă,
te-ai întors, vei pleca la ora tulburată
Mă rostogolesc pe pragul îmbătrânit,
mă las pradă înserării, e cald şi-nsorit
Sena mă cheamă, îmi prinde viaţa-n
furtună, implor cerul să rămână curat
Voi pleca la ora ascunsă de mine,
cuminte, plictisită, spre stele de
tăcere
Balsam al uitării, frunze evadate din
timp sonor, pe cea din urmă uitare
Conturul secundelor îmi amorţise
capul, neaua vieţii îmi topise faptele
Ce adevăr se-ntâmplase, cum se destrămase
Universul în amiaza despicată
Unde să mă rostogolesc răsfrântă de
lună, ori pe partea cealaltă a planetei?
On n’a pas voulu que le premier
jardin fut efface par le premier peche...
Septembrie 2017, Paris
Adunarea
Episcopilor Ortodocși din Oceania: Patru probleme pastorale stringente ale
societății australiene
Membrii
Adunării Episcopale a Oceaniei s-au întâlnit joi la sediul Arhiepiscopiei
Ortodoxe Grecești din Sydney sub președinția Arhiepiscopului Stylianos,
reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, pentru a afirma unitatea în credința
ortodoxă și pentru a discuta mai multe probleme pastorale cu care se confruntă
Bisericile Ortodoxe de pe teritoriul australian și neozeelandez.
Potrivit
comunicatului oficial al Adunării Episcopale datat 8 februarie 2018, ierarhii
au avut posibilitatea de a aduce în discuție problemele comune cu care se
confruntă Bisericile Ortodoxe din Oceania și să beneficieze de experiența
celorlalți episcopi.
În comunicat
sunt menționate patru probleme pastorale stringente ale societății australiene:
Amenințările
la adresa siguranței minorilor și copiilor;
Exercitarea
libertății religioase în contextul legalizării căsătoriilor între persoanele de
același gen;
Facilitarea
procedurilor legale pentru transferul preoților și al familiilor lor în
Australia;
Compunerea
unei liste de clerici necanonici care activează pe teritoriul australian.
Membrii
adunării au înălțat rugăciuni pentru întoarcerea celor doi episcopi sirieni,
Paul Yazigi și Ioan Ibrahim, care au fost răpiți acum cinci ani. De asemenea,
ierarhii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la situația dificilă a
creștinilor ortodocși din Siria și a tuturor popoarelor din Orientul Mijlociu.
Comunicatul
se încheie cu denunțarea tuturor formelor de violență și a vărsărilor de sânge care
au loc în Estul Ucrainei, în Kosovo și Metohija, în Orientul Mijlociu, Egipt și
în toate locurile din lume. Se atrage atenția și asupra rolului important pe
care îl are religia în apropierea oamenilor indiferent de diferențele de rasă,
gen, limbă și cultură.
La cea de-a
șaptea Adunare Episcopală a Oceaniei, prezidată de Înaltpreasfințitul Părinte
Stelian, au participat următorii reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe locale:
Mitropolitul
Basilios (Patriarhia Antiohiei);
Episcopul
Siluan (Patriarhia Sârbă);
Episcopul
Mihail (Patriarhia Română);
Episcopul
Ezekiel, vicar al Arhiepiscopului Stylianos (Patriarhia Ecumenică);
Episcopul
Serafim de Apollonia, vicar general al Arhiepiscopului Stylianos (Patriarhia
Ecumenică);
Episcopul
Iakovos de Miletoupolis, vicar al Arhiepiscopului Stylianos (Patriarhia
Ecumenică);
Amfilohie
Vasiltsotelis, reprezentant al Mitropolitului Amfilohie de Noua Zeelandă
(Patriarhia Ecumenică);
Michael
Protopopov, reprezentantul Episcopului George de Canberra (Patriarhia
Moscovei);
Michael
Solomko, reprezentantul Mitropolitului Antony de Ierapolis (Biserica
Ucraineană, Patriarhia Ecumenică).
Scrisoarea Bisericii
Ortodoxe din Germania despre dragoste, sexualitate şi căsătorie, adresată
tinerilor
În timpul
sesiunii de toamnă din luna decembrie a anului 2017, care a avut loc în
Frankfurt am Main, Adunarea Episcopilor Ortodocși Canonici din Germania (OBKD)
a adoptat o „Scrisoare către tineri despre iubire, sexualitate și căsătorie”.
În document
sunt abordate „problemele apăsătoare ale vremii”, privind „existența umană”.
Textul face referire la iubire și sexualitate, căsătoriile între persoane de
confesiuni și religii diferite, la parteneriatele între persoanele de același
gen, precum şi la avort.
Episcopii
ortodocși îi atenționează pe tineri că „este foarte important să ne comportăm
responsabil: responsabilitate față de propria sexualitate, sexualitatea
partenerului, consecințele vieții sexuale; responsabilitate față de sine, față
de societate și față de Dumnezeu”.
Scrisoarea
adresată tinerilor se încheie prin îndemnul de a ne raporta la familie ca la o
„mică Biserică”, celula de bază a Bisericii.
Textul integral:
Scrisoarea episcopilor
Bisericii Ortodoxe din Germania despre dragoste, sexualitate şi căsătorie,
adresată tinerilor
„În ziua când l-a făcut Dumnezeu pe
Adam, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut. Bărbat și femeie i-a făcut; și i-a
binecuvântat și i-a numit cu numele de „om” în ziua în care i-a făcut.“
(Facerea 5, 1-2)
Dragi tineri creștini ortodocși din
Germania!
Ca episcopi
ai Bisericii voastre din Germania, ne adresăm vouă prin intermediul acestei
scrisori speciale, cu intenția de a ne pronunța referitor la câteva probleme
actuale. Lumea devine tot mai mică. Problemele arzătoare ale timpului nostru
devin din ce în ce mai clare şi proeminente. Ele se referă cu profunzime la
însăşi existența umană – la existența voastră: Dumnezeu vă încredințează vouă
prezentul și viitorul.
1. Trăim
într-o țară în care fiecare dintre noi are posibilitatea să evolueze în
condiții de libertate și de respectare a demnității omului. De-a lungul
istoriei omenirii nu a fost totdeauna aşa, iar în multe țări ale lumii nu este
nici astăzi. Faptul că trăim în Germania unde pacea, libertatea, democrația și
drepturile omului fac parte din valorile comune ale societății poate fi
considerat ca o binecuvântare a lui Dumnezeu.
Față de
extremismul religios, care amininţă să devină în multe locuri din ce în ce mai
puternic, noi, ca şi creștini suntem chemați să apărăm aceste valori cu toată
tăria. Ele sunt în concordanță cu imaginea omului din Sfânta Scriptură și din
Tradiția Bisericii noastre: aceea că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu
(Facerea 1,27 ). Capacitatea omului de a lua decizii în mod liber o recunoaștem
ca pe una din caracteristicile acestui chip dumnezeiesc.
2. Această
libertate este un dar extraordinar de prețios, pe care trebuie să-l folosim cu
deplină responsabilitate. Responsabilitatea și libertatea sunt indisolubil
legate între ele. Acest fapt se manifestă în toate domeniile vieții, determinând
şi răspunsul nostru la întrebarea, dacă dorim să ducem o viaţă în singurătate
sau în comuniune, precum și la căutarea unui partener, respectiv a unei
partenere. În legătură cu aceasta apar şi un șir de întrebări legate de
sexualitate, căsătorie, diferenţa între cununie civilă și religioasă, etc.
Aceste întrebări îl privesc pe fiecare în adâncul sufletului, avându-se în
vedere că fiecare își determină calea vieţii sale prin libera sa decizie.
Sperăm că
reflecțiile următoare vor fi de un real ajutor, deoarece fiecare este liber să
își determine individual calea vieții proprii. Ele încurajează preocuparea
responsabilă cu aceste întrebări și astfel dialogul din Biserica noastră.
3. Unul din
cele mai cunoscute şi îndrăgite pasaje biblice este capitolul 13 din prima
scrisoare a Sfântului Apostol Pavel adresată corintenilor, supranumit și „Imnul
dragostei”. Acolo Sfântul Apostol descrie dragostea ca pe o putere, care face
posibilă învingerea egoismului propriu. Cum este cu putință? „Dragostea
îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se
laudă, nu se trufește.
Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale,
nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se
bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate
le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.“ (I Corinteni 13, 4-8). Așadar,
dragostea ne îndrumă spre desăvârșirea propriei noastre ființe umane și spre
cunoaşterea adevărului. Ea este mai prețioasă decât orice altă virtute: „Și
acum rămân acestea trei: credința, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre
acestea este dragostea.“(I Corinteni 13,13).
În acest
sens dragostea pentru o altă persoană este o afecțiune necondiționată: când
iubesc nu mai așez propria mea persoană în centrul existenței mele. Dragostea
este atotcuprinzătoare, dinamică și înseamnă mai mult decât „fluturași în
stomac“. Originea ei sunt cuvintele lui Hristos, pe care le concretizează:
„Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia
sa și vor fi amândoi un trup. Așa încât nu mai sunt doi, ci un trup.“ (Matei
19, 5-6).
4. În
timpurile noastre mulți tineri, bărbați și femei, au relații sexuale înainte de
căsătorie. În acest context, mulți întreabă care este, în această privință,
poziția Bisericii Ortodoxe. Misiunea Bisericii noastre este să-și însoțească
credincioșii cu sfaturi duhovnicești și nu să formuleze mecanic instrucțiuni.
Aceasta nu înseamnă însă permisivitatea pentru un libertinaj sexual. Subliniem:
este foarte important să ne comportăm cu responsabilitate – față de propria
sexualitate, față de sexualitatea partenerului sau a partenerei, precum și
referitor la urmările vieții sexuale; cu responsabilitate față de propria
persoană, de societate şi în fața lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Apostol
Pavel se adresează corintenilor: „Sau nu știți că trupul vostru este templu al
Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu
sunteți ai voștri?“(I Corinteni 6,19).
Acest
capitol al scrisorii către corinteni este dedicat libertății care rezultă din
legătura cu Hristos şi care poate fi trăită într-o căsatorie binecuvântată de
Dumnezeu. Din această cauză dorim ca dragostea voastră să fie încununată
printr-o căsătorie religioasă pentru ca, prin aceasta, să ia ființă o familie creștină, în care să învățați să
cinstiți, să promovați și să protejați
viața în general și viața nou concepută. În acest context vă reamintim
că embrionul este o ființă umană începând din momentul concepției.
Apelăm la
voi: Nu treceți sub tăcere întrebările voastre! Exprimați-le! Discutați cu
oameni competenți. O discuție deschisă poate să vă ajute să vă cunoașteți pe
voi înșivă mai bine și să luați decizia cea mai bună. Deschiderea sufletului
este vindecătoare pentru suflet. În mod special vă chemăm la convorbiri cu
îndrumători care se bazează pe o bogată experiență duhovnicească. Biserica
noastră Ortodoxă are o tradiție îndelungată în ceea ce priveşte dialogul
terapeutic-duhovnicesc. Acesta poate fi de mare ajutor şi astăzi, în vremea
comunicațiilor electronice.
5. Trăim
într-o țară în care cununia religioasă ortodoxă are loc de regulă după ce soții
s-au căsătorit civil. Scopul acestei căsătorii este ca bărbatul și femeia să
beneficieze de garanțiile dreptului civil.
Pentru noi
ca şi creștini, căsătoria se întemeiază pe dragostea lui Dumnezeu, pe care
Iisus Hristos ne-a dovedit-o prin întruparea, moartea pe cruce și învierea Sa.
De aceea, pentru un om care crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
căsătoria este mai mult decât o înțelegere lumească și, desigur, mult mai mult
decât sărbătoarea nunții. Ea presupune promisiunea fidelității pe durata
întregii vieți, comuniunea între soți fiind în strânsă legătură cu Iisus
Hristos.
Soții sunt
chemați să își asume comuniunea ca un dar al lui Dumnezeu și s-o perceapă ca pe
o formă de manifestare a dragostei reciproce, care ar trebui să fie trăită în
Biserica lui Hristos. Marea importanță a acestei taine iese în evidență și în
cadrul slujbei cununiei, când mireasa și mirele sunt încununaţi unul cu altul
şi unul pentru altul. Pentru a scoate mai mult în evidență acest înțeles,
Sfântul Apostol Pavel recurge la imaginea legăturii dintre Hristos și Biserica
Lui, pe care o numeşte taină. „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos
și în Biserică.“[1] (din citirea apostolului la celebrarea cununiei; Efeseni
5,32)
În timpul
slujbei cununiei se rostesc de asemenea mai multe rugăciuni pentru ca Dumnezeu
să dăruiască soților „roadă pântecelui”. Biserica noastră Ortodoxă binecuvântează
dorința de a avea copii și consideră copilul ca fiind un dar al lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, o căsătorie este sfântă și deplină și fără copii. Noi suntem
de părere că a te gândi la mărimea familiei face de asemenea parte dintr-o
viață creștină responsabilă. În același timp trebuie însă să luăm în
considerare faptul că, pentru creștinii ortodocși, avortul, adică uciderea unui
organism viu, este absolut inadmisibilă, atât în cadrul plănuirii familiei cât
și din alte considerațiuni.
Toate aceste
aspecte vor fi abordate cu ocazia discuțiilor de consiliere, cu preotul paroh,
înainte de cununie. Aceste convorbiri sunt mai mult decât o formalitate înainte
de căsătorie; ele trebuie să aibă loc înaintea începerii pregătirilor practice
legate de sărbătoarea nunții.
Într-o
societate pluralistă ca în Germania, căsătoriile între ortodocși și alți
creștini, numite interconfesionale, nu sunt o raritate. Astfel de căsătorii au
contribuit în ultimele decenii la o întâlnire mai profundă în credință și la o
mai bună cunoaștere reciprocă. Aceste căsătorii dovedesc de asemenea
posibilitatea educației copiilor în respect față de diferitele tradiții.
Împreună cu Biserica Romano Catolică și Biserica Evangelică din Germania au
fost elaborate documente care tratează probleme practice legate de căsătoriile
interconfesionale. Însă și în cazul acestor căsătorii sunt necesare convorbiri
duhovnicești însoțitoare.
Aceste
căsătorii implică și provocări:
întrebările legate de primirea Sfintei Împărtășanii în comun, a
intercomuniunii, rămân nerezolvate; documentele sus menționate nu pot oferi un
răspuns corespunzător. Punctul de vedere al Bisericii noastre este în
continuare același: această Împărtăşire nu este posibilă decât în cazul unei
unități depline în credință. În cazul căsătoriilor interconfesionale nu este
dată o asemenea unitate. Cu toții suntem confruntați cu o situație dureroasă,
care devine în cele din urmă o provocare teologică. Trebuie să recunoaștem
această stare de fapt cu toată sinceritatea. Din această cauză Îl rugăm pe
Bunul Dumnezeu să ne ajute să depășim cât mai curând această despărțire și să
ajungem la unitatea tuturor.
Căsătoria cu
un partener necreștin respectiv o parteneră necreștină este un subiect și mai
complicat. Aceste căsătorii se numesc interreligioase; lor le lipsește baza
creștină comună. Parteneriatele respectiv căsătoriile interreligioase
declanșează câteodată conflicte care pot duce în cele din urmă la
marginalizarea persoanelor în cauză. Aici ne referim din nou la darul
libertății, oferit de Dumnezeu oamenilor: constrângerea unei distanțări din
motive religioase față de persoana iubită nu corespunde libertății dobândite de
omul creat după chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,27). O cale posibilă de urmat în
cazul parteneriatelor interreligioase este cea a căsătoriei civile. Aceasta
reprezintă o garanție legală și asigură egalitatea în drepturi între soți. Pe
de altă parte, o căsătorie civilă oferă de regulă prea puțin oamenilor care
cred în Dumnezeu și care năzuiesc ca Dumnezeu să le binecuvânteze căsătoria. Ei
își doresc o ceremonie religioasă prin care rezultă în mod concret că Dumnezeu
le binecuvântează comuniunea.
Biserica
noastră nu poate celebra o asemenea ceremonie, deoarece baza Tainei Cununiei
este credința în Dumnezeul Treimic. Biserica consideră însă că această dorinţă
este cu totul îndreptăţită. În consecință, Biserica Ortodoxă din Germania
însoțește, dacă se dorește, și perechi interreligoase pe calea vieții lor și
oferă oricând sprijin cu sfaturi și fapte concrete. De asemenea, îndemnăm
aceste perechi să vorbească deschis și constructiv atât înainte cât și după
căsătorie despre problemele rezultate ca urmare a diferențelor religioase, ca
de exemplu educația copiilor.
8. O temă
arzătoare a zilelor noastre este homosexualitatea precum și parteneriatele
homosexuale. În principiu este bine că se discută deschis despre aceasta în
societatea noastră, deoarece pe durata multor secole, oameni homosexuali au
fost ignorați, chiar și asupriți și persecutați, ca de exemplu în timpul
naționalsocialismului. Sfânta Scriptură, atât în Vechiul cât și în Noul
Testament, cuprinde mărturii împotriva homosexualității, care astăzi dau
naştere la controverse. Tradiția Bisericii noastre cuprinde de asemenea multe
luări de poziție împotriva homosexualităţii.
Ca orice
înclinație trupească, homosexualitatea trebuie să fie supusă prin reticenţă,
înfrânarea patimilor nestăpânite, asceză abstinentă precum cea practicată prin
post. Desigur, există încă multă lipsă de cunoaştere cu privire la apariția
homosexualității. Este posibil să contribuie factori genetici, psihici și
culturali, dar în realitate nu este limpede care este rolul acestor factori și
care este interdependența acestora. În conformitate cu credința ortodoxă, Taina
Cununiei presupune o legătură între bărbat și femeie, depășind perspectiva
exclusiv socială a acestei legături.
Din această
cauză, căsătoria perechilor homosexuale nu este posibilă în Biserica noastră.
Întrebările cu privire la persoane homosexuale, la care nu s-a găsit încă
răspuns, fac parte din preocupările asistenței duhovnicești. Aceste persoane
sunt însoțite de Biserică cu mult tact. Deoarece toți oamenii sunt creați după
Chipul lui Dumnezeu, fiecăruia trebuie să i se acorde în consecință acel
respect care corespunde tocmai Chipului Dumnezeiesc din om. Aceasta este
valabil și pentru comunitățile noastre bisericeşti, care sunt chemate să
întâmpine toți oamenii cu dragoste și respect.
Concluzie
9.
Societatea în care trăim este în permanentă schimbare. Salutăm în mod deosebit
acele schimbări care sunt pătrunse de Duhul Evangheliei lui Iisus Hristos. În
zilele noastre, familia tradiţională este supusă unor provocări radicale. Dragi
tineri creștini ortodocși, fiți fideli cuvintelor apostolului Pavel adresate
Tesalonicenilor: „Toate să le încercați; țineți ce este bine.“ (I Tesaloniceni
5,21) . Noi toți suntem mereu, din nou chemați să susținem și, mai ales, să
trăim chipul omului care ne este dat prin credința noastră ortodoxă. Viziunea
cu privire la familie ca fiind „biserica de acasă“, celula primară a Bisericii
în integralitatea ei, ne călăuzeşte permanent spre viitor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Frankfurt pe Main, 12
decembrie 2017
+ Mitropolitul Augustin al Germaniei,
Exarh al Europei Centrale, Președinte şi ceilalți membri ai Conferinței
Episcopale Ortodoxe din Germania
[1]
Traducerea exactă a acestui citat, din limba germană, este: „Taina aceasta este
mare; eu însă vorbesc cu referire la Hristos şi la Biserică”.
[2] Îndemnul
acesta trebuie înţeles cu sensul de a verifica în prealabil, în libertate, tot
ceea ce este îngăduit, pentru ca apoi să ţinem cu responsabilitate numai ce
este bine.
https://georgeanca.blogspot.com.au/2018/02/uitatule.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu