Anomaliile ca normalitate
Ion Măldărescu
05 Februarie 2019
De cîte ori
străbat oraşul mă simt dominat de agresivitatea vizuală a unor amenajări
catastrofale cotate ca operă de artă, care urâţesc locul. Privesc spre etajele
superioare ale noilor blocuri apărute peste noapte din „banii munciţi” ai
escrocilor-miliardari, răsăriţi ca ciupercile după ploaie şi parcă mă aflu
înt-o lume străină, ciudată ce-şi schimbă feţele de la o zi la alta. Azi,
anomaliile, pe înţelepţi îi intrigă, pe trădători îi tentează şi le folosesc
împotriva poporului, după cum vom vedea.
Se spune că
„Tratatele se fac pentru a fi încălcate”, concept pe care comportamentul
reprezentantului „partenerului strategic” al României şi-a fundamentat
acţiunile. După instalarea lui Trump la Casa Albă, pe mulţi i-a bucurat zvonul
că maleficul Klemm îşi va lua tălpăşiţa de pe meleagurile mioritice. Speranţe
deşarte! Zvonul a fost din categoria „fake news”. Certitudine este faptul că
Gauleiterul se află în România nu pentru decor, nu pentru a avea de unde să
plece, ci pentru că este în misiune „anti”: anti-naţiunea română, anti-guvern,
anti-tradiţii româneşti. Gauleiterul a sfidat şi sfidează în continuare
Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice. Intruziunile sale
abuzive în treburile interne ale României, argumentate cu poveşti despre „derapajele
democratice” și „întoarcerea în timp”, preluarea „din zbor” a unor idei ale aşa
zisei opoziții civice - conectată ombilical la fonduri străine de care numele
Soros nu este deloc străin - sunt arhicunoscute.
Gauleiterul
Klemm a susţinut-o cu îndârjire pe compromisa fostă şefă a D.N.A., a decorat-o
şi i-a ridicat osanale cât cuprinde. Faptul că Gauleiterul tropăie lejer peste
conduita diplomatică nu a deranjat, nu deranjează oficialităţile de la
Bucureşti (pe chiriaşul de la Cotroceni chiar îl entuziasmează). Abuzurile
comise de el au dat tonul ambasadorilor a 12 state partenere: Belgia, Canada,
Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Norvegia,
Suedia şi - desigur - Statele Unite ale Americii, să sfideze orice reguli
diplomatice prin imixiuni nepermise în treburile interne ale României, intenţie
nedisimulată de influenţare a opiniei publice și a electoratului, în anul
electoral 2019. Am mai spus-o: dacă aşa ceva s-ar fi întâmplat pe vremea lui
Ceauşescu, a doua zi toţi şi-ar fi luat zborul spre ţările de origine.
Acum, în
ţara lui „merge şi aşa”, anormalitatea a devenit regulă, iar redeschiderea
goarnei postului Radio „Europa liberă”, finanţat de Congresul S.U.A. spune
multe. Vă mai amintiţi de „Şopârliţa liberă” cu ai ei 60.000 de morţi în
decembrie 1989? La auzul veştii că „Răcnetul Europei” a căpătat din nou glas,
urmaşul „Deutsche Volksgruppe in Rumänien”, încălecat wernereşte pe cunoscuta
sa bicicletă pentru un nou mandat la şefia statului, şi-a revărsat entuziasmul:
„Sper ca relansarea Radio „Europa Liberă” […] să marcheze reafirmarea valorilor
care fac profesia de jurnalist una esențială într-o democrație”. Mai este
nevoie de o explicaţie cui va servi, politic, Radio „Europa Liberă”, când
S.U.A. finanţează oficial dezinformarea cu direcţionarea evidentă contra
guvernului partenerului strategic?
Urmând
regula anomaliilor tratată ca normalitate, recent, de Ziua Holocaustului,
acelaşi personaj a conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de
Cavaler câtorva supravieţuitori, prilej cu care, pe drept cuvânt, cineva se
întreabă: „Credeți dumneavoastră că evreii prezenți la comemorarea Zilei
Holocaustului, s-au simțit confortabil când fostul preşedinte al Forumului
Democrat German din România, succesoarea organizației naziste « Deutsche
Volksgruppe in Rumänien », le-au acordat decorațiile?”[1]. Fără a cunoaşte
statutul persoanele decorate de Führer, gândul mă duce la cartea „Industria
Holocaustului” a lui Norman Finkelstein, care nu poate fi acuzat de
„antisemitism” pentru că este evreu. El afirmă: „Dacă toți sunt supraviețuitori
ai Holocaustului, se întreabă mama mea, atunci pe cine a omorât Hitler? (mama
lui a fost deţinută la Auschwitz - n.n.). Ea făcea mereu comparații. În fața
suferințelor afro-americanilor, vietnamezilor și palestinienilor, credința
mamei mele a fost întotdeauna aceeași: « Suntem toți victime ale Holocaustului
»”.
Tot Norman
Finkelstein, bazat pe argumente şi documente, mai spunea: „Campania care se
desfăşoară sub ochii noştri, având ca scop escrocarea de bani a statelor
occidentale (şi a României - n.n.) pentru «victime ale Holocaustului lipsite de
posibilităţi», instrumentată de industria Holocaustului, a adus statura morală
a martiriului lor la nivelul unui cazinou din Monte Carlo”[2]. Incontestabil,
suferinţele evreilor în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial au fost
reale şi de neadmis, dar n-au fost singurii. Au murit mult mai mulţi ne-evrei.
Se vehiculează numărul de 6 milioane de victime evreieşti, dar tot în timpul
celui de-Al Doilea Război Mondial, japonezii au exterminat 15 milioane de
chinezi - fapt dovedit - pentru că erau chinezi, dar nimeni nu aminteşte de
asta niciodată... Probabil că la miliardul chinezesc, 15 milioane de chinezi
(aproape de trei ori mai mult decât evreii) contează mai mult decât cele 6. Un
evreu e mai valoros decât un român, rus, neamţ, francez, african, american,
papuaş sau tibetan... ? Dacă da, aş vrea să ştiu prin ce. Eu cred că toţi avem
drepturi egale. În primul rând, dreptul la viaţă!
După regula
practicii anomaliilor, Românii au fost acuzaţi la ei acasă şi arătaţi cu
degetul (Elie Wiesel a făcut-o la propriu, strigând în iulie 2002, în faţa
camerelor de luat vederi: „Aţi ucis! Aţi ucis! Aţi ucis!”. Reacţia românească?
Drept recompensă, şeful de atunci al statului, Ion Iliescu l-a decorat cu
„Steaua Romaniei”. Dar povestea nu s-a terminat; după o vreme, acelaşi Elie
Wiesel a avut tupeul să-i sfideze din nou pe români, declarând într-un comunicat de presă: „Am citit cu
dezamăgire şi tristete ca preşedintele, cel care a creat Comisia Internaţională
a Holocaustului în România, a hotarât să decoreze doi indivizi ale căror idei
se opun misiunii măreţe a Comisiei. [...] Corneliu Vadim Tudor şi Gheorghe
Buzatu sunt cunoscuţi ca antisemiţi şi negatori ai Holocaustului”[3].
Pentru ca
garnitura anomaliilor să nu sufere „omisiuni”, în anul 2015, când a venit în România, Shimon
Peres, cel de-al nouălea preşedinte al Israelului, a afirmat: „Nu vom uita
niciodată că în perioada cea mai întunecată a istoriei, perioada nazistă,
România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit în
Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, în același timp, nu și-au
uitat iubirea pentru România, și-au păstrat cultura românească”. Oare cum se
împacă această afirmaţie cu cele ale lui Elie Wiesel, Vexler, Alexandru
Florian, Veiner & co.? În octombrie, în România este o altă zi a
holocaustului...
Corolarul
anomaliilor îl va deţine însă preconizata vizită a Papei Francisc în România,
în perioada 31 mai - 2 iunie 2019. Pe 7 mai 1999, pentru prima dată de la Marea
Schismă din 1054, un papă - Papa Ioan Paul al II-lea - a vizitat o ţară
preponderent ortodoxă - România. În cadrul anunţatei vizite papale, pe
teritoriul României, dar nu oriunde, în Transilvania, Suveranul pontif va fi
întâmpinat de Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei (sugestia fiind evidentă,
cea de gazdă la ea acasă). Despre eveniment, P.S. Andrei, Episcopul Covasnei și
al Harghitei menţiona la finalul lui ianuarie: „Este inadmisibil într-un Stat
Român de unde toți politicienii iau salariu, să-l întâmpine pe Papa Francisc
primul ministru al Ungariei. Marea rușine a românilor! Marea rușine a
românilor! […] În presa românească locală nu s-a vorbit despre venirea, sau mai
bine spus, vizita papei în România […] Din veștile pe care le am - vă rog să vă
deschideți ochii sufletului și să vedeți lucrurile clare -, din veștile pe care
le am până la ora actuală (26 ianuarie 2019), nu s-a anuțat în zona Miercurii
Ciucului, când papa va veni la Șumuleu Ciuc, nici venirea președintelui, nici a
primului ministru, nici a unui deputat român. […] Papa va fi întâmpinat de
prim-ministrul Ungariei, împreună cu alți deputați maghiari! Cuvântul papei nu
va fi tradus decât în limba maghiară!...”[4].
În Imperiul
Haosului anomaliile au căpătat statut de „normalitate”
-----------------------------------
[1] Al. Bochiş Borşanu -
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/fariseism-nazism-si-limbaj-nonverbal
[2] Norman Finkelstein, „Industria
Holocaustului”, Filipeştii de Târg, Editura Antet XX Press, p.8.
[y]
https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1247406-elie-wiesel-trimite-inapoi-lui-iliescu-steaua-romaniei.htm
[4] Înregistrare realizată în cadrul
„Întâlnirii reprezentanților comunității românești din jud. Covasna, Harghita
și Mureș” care a avut loc în data de 26 ianuarie 2019 la Sfântu Gheroghe.
http://www.ziaristionline.ro/2019/01/30/ciudateniile-vizitei-papei-in-ungurime-si-co-suveranitatea-ungariei-asupra-tinutului-secuiesc-francisc-va-fi-intampinat-la-sumuleu-pe-teritoriul-romaniei-doar-de/
https://www.art-emis.ro/editoriale/anomaliile-ca-normalitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu