Ma minunez:.... o poezie scrisa in
1881 descrie cu o precizie naucitoare, guvernantii Romaniei, de dupa 1989...
---- *----
ALEXANDRU VLAHUTA 1881
CÂRMACII
Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai
mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără
milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea
ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat,
mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici
un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste
sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred
zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi
călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici
ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor
cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă?
Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi
pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti trântori,
astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au
ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au
fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce
ochi semeţi şi crunt
Privesc azi din înălţime spre norodul
tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au
trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum
îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri
adormit-au de mult zeii!
Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au
scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în
prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit
de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic,
aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n
gura mare: Ne vrea ţara!
Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi
voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă, da! Acolo oasele v-ar
putrezi!
Cum să mai vedem în ţară cinste,
muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi
că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca
să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată
pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii
sunt călăi!
~*~
Alexandru Vlahuță,
Târgoviște, 1881, iunie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu