PE MINTEA ŞI INIMA TUTUROR
Lui Lidia Lazu
~*~
Metaforă metaforă de femeie magistrală, inedită, superioară
de alb verde şi albastre,
în roşu aprins neimprovizat artistic
culminant inteligent-savant cu alai de flori a plaiurilor noastre,
un univers de vers imens, cu
înțeles-sens,
Un cer senin din zbucimul unui destin
cu atitudini,aptitudini
pentru românii, oameni ca-n basme, altruisme,
de pretutindeni,
de baladă cu capă şi spadă măiastră
din viața ilustră măiastră
de floare albastră-Eminescu şi
Nichita Stănescu, a noastră,
o vrăjeală de căpătuială cu ființa
iubită
ca ziua care se cunoaşte mare artă,
de diminață, conştiință,
ca sărbătoare-n sine,
stare de bine
ca partenerul să fie cuvântul, care e
o stare elictrizantă echilibrată de bine,
care-l credem că ni se cuvine ca
pretenie şi omenie
şi caracter sfânt
ca-n cer şi pe pământ,
în viscolul-vânt, un suprem, că
suntem ce suntem, vânt,
care se intețeşte,
în culori de nelinişte
cu lăsare de sară pe deal,
în țară, în Ardeal,
culme Moldova şi cu Banat frunte şi
suflet de poet,
din acest zbucimat artist
ce-l am rai, în noutăți cu
responsabilități
de luminat şi curat-
aur cenuşiu strecurat
cum Dumnezeu iubire şi drept la
fericire, lumii omenirii ne-a dat,
în iubire la înălțime şi profunzime
pe orizontală de şcoală
de pe orizontală
dealul laborios muncitoresc înălțat
cu "te iubesc" în bloc,
noroc pus pe verticală,
iubirea inocentă, a succesului
credibilă artă
putând fi cardiacă, fatală,
că de zor şi spor în rostul lor şi pe
inima tuturor primăvarătânară şi prosperă de țară,
cadou aşteptat să te naşti cu
pace prin botez mai breaz,
mai în enormitate-universalitate de
eco-sănătate în consens şi amenajamente,
care te mai ține pe picioare
întru răsărit de soare
să mai şi respirăm prin ce am ca
neam,
binecuvântare de România profundă şi
mare,
în ceea ce-i baladă cu mingea pasă în
față
în spectacolul de dimineață, cu-n car
de nervi îmulțiți cu talanții, în
har.
~*~
PAVEL Rătundeanu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu