atacul de cord + DULCE ȘI SUAVĂ PRIMĂVARĂ !

Opriti-va 2 minute și citiți: atacul de cord

1. Să presupunem că este ora 19:45 și te duci acasă după o zi neobișnuit de grea la lucru (desigur, singur).

2. Sunteți cu adevărat obosiți, furioși și frustrați.

3.Dintr-o dată, începeți să simțiți dureri mari in piept cu extindere în braț și maxilar. Sunteți la aproximativ cinci kilometri de spitalul cel mai apropiat de casa dvs.

4. Din păcate, nu știți dacă puteți merge atât de departe.

5. Ați fost instruiți sa acordati primul ajutor, dar tipul care a predat cursul nu ți-a spus cum să faci asta pe tine însuți.

6. Cum poti supraviețui singur unui atac de cord? Deoarece mulți oameni sunt singuri atunci când au un atac de cord, persoana a cărei inimă bate inadecvat și care se simte rău are doar 10 secunde înainte de a-și pierde conștienta.

7. Cu toate acestea, aceste victime se pot ajuta singure tusind. Înainte de fiecare tuse, trebuie să iei o inspirație profundă, iar tusea trebuie să fie profundă și prelungită, ca și în producerea sputei din profundul pieptului. O respirație și o tuse trebuie repetate la fiecare două secunde fără întrerupere, până când primim ajutor sau pana când inima bate normal.

8. Respirațiile adânci aduc oxigen în plămâni și mișcările tuse comprimă inima și mențin circulația sângelui.

Presiunea asupra inimii ajută de asemenea la restabilirea ritmului normal. În acest fel, victimele atacului de cord pot merge la un spital.

9. Spuneți la cât mai multe persoane posibil. Ar putea să-i salveze viața!

10. Un cardiolog spune: Dacă cineva care primește acest mesaj trimite la 10 persoane, puteți paria că vom salva cel puțin o viață.

11. În loc să trimiteți glume, vă rugăm să transmiteți această corespondență care poate salva viața unei persoane.

12. Dacă acest mesaj vine la dvs. ... mai mult de o dată ... vă rog să nu vă supărați ... În schimb, ar trebui să fiți fericiți că aveți mulți prieteni pentru care contati și vă reamintesc cum sa procedezi cu un atac de cord.

Sanatate ! Victorin Coteț.

BINE-AI VENIT, DULCE ȘI SUAVĂ PRIMĂVARĂ !

Primăvara este un timp uimitor, așa am murmurat și acum, ca la o nouă descoperire, deși numărul primăverilor trăite a ajuns la 87. Dar, dacă anii mei se află în iarna vieții, în suflet eu simt primăvară. Trăirea interioară nu e atinsă de scurgerea timpului, ea rezistă asemenea copacilor. E falnică și puternică, așa cum s-a călit prin vitregiile vieții. Om și natură, cu toții am avut de înfruntat iarna cu geruri, zăpezi, zile scurte și întunecate și un trai în ritm latent. Nimeni nu poate să reziste sentimentului de bucurie și de fericire de care suntem animați atunci când participăm la renașterea naturii. Sufletul este întotdeauna dornic să împrumute prospețimea firului de iarbă și frumusețea florilor de primavera.

Motivele de bucurie sunt nesfârșite. Fiecare primăvară e în felul ei și fiecare aduce frumusețea și sfințenia Sărbătorilor Pascale, cu bogăția de obiceiuri şi tradiții. Iubesc primăvara oriunde m-aș afla. Iubesc primavera canadiană cu farmecul ei specific. Cu toate că sosește cu întârziere și apoi se grăbește să treacă rapid prin toate etapele, mă bucur că nu îi sare rândul sosirii în fiecare an. Dar cu primăvara românească e altceva, pe ea o trăiesc, chiar şi de la mare distanță, simțind-o în fiecare celulă a fiinţei mele.

Mă duce gândul la faptul că primăvara este recunoscută mai întâi de natură și apoi de om, și, când i se apropie vremea sosirii, pământul nu mai stă în loc. Peste liniștea iernii, trece un văl magic. De sub zăpadă, apare viața nouă în forma pură a albului ghiocel, care răsare înaintea tuturor celorlalte flori și în clopoţeii săi dalbi ghicim sosirea primăverii. Chiar numele pe care i l-a dat românul – ghiocel – te trimite cu gândul la ghiocul babelor în care ni se ghiceşte norocul. Prin simplitatea și modestia lui, vibrează dorința de viață pe care ne-o transmite ca pe un dar, adevărat noroc ieșit în calea noastră. După el, curând dă colțul ierbii, apar brânduşele de primăvară, viorelele, narcisele și florile de păpădie. Apar încărcați de floare arbuștii liliacului, care pentru mine, “au înflorit a doua oară la poarta înserării”. Privind frumusețea arbuştilor înfloriți, ne amintim de încântarea scriitorului Mihail Sadoveanu: «Au înflorit galben cornii». Instalarea indubitabilă a primăverii este anunțată cu fast de explozia înfloririi magnoliilor și a pomilor fructiferi care dau o notă feerică spațiului în care se află. Câteva colțuri ale pământului îți creează sentimentul irealului, așa cum e în Japonia în perioada înfloririi cireșilor. Sunt atât de impresionanți, parfumați și impunători, încât îi determină pe localnici ca în această perioada să-și ia concediul de odihnă. Deși acești cireși nu dau roade, sunt numai decorativi, ei sunt impresionanți și unici prin marea bogăție florală.

Din marele covor floral am ales doar câteva pentru a aminti că acolo unde ele înfloresc, înflorește și speranța.

Din aleasa salbă a frumuseților dăruită de primăvară, îmi mai arunc privirea și spre alte câtevaminunății. Privesc spre înaltul cerului azuriu, de unde vin blândele raze ale soarelui primăvăratic ce ne mângâie fața împreună cu un vânticel molcom. Ascult cântecul păsărelelor care ridică până în slava cerului tulburătoarele semne ale renașterii. Trag în piept mireasma pământului reavăn care îmi îmbată simțurile și împreună cu toate celelalte îmi adaugă aripi nevăzute, fac să-mi sfârâie călcâiele și în preajmă totul să fie numai veselie, lumină, dor de viață, totul să fie în mișcare, într-un elan și copleșitor de frumos. Primăvara îmi lasă impresia că trăiesc în armonia unei cuceritoare simfonii în care clocotul

naturii, o febră a trăirilor și un fel de neastâmpăr al vieții se împletesc armonios cu un suflu calm și suav, un farmec dulce încărcat de savoare, de o caldă iubire, de pace și împăcare. „Știința nu s-a putut lăuda niciodată cu inventarea unui tranchilizant atât de puternic precum o zi însorită de primăvară”, spune W. Earl Hall. Îi dau dreptate, deoarece primăvara e asemenea marilor mistere a tot ce se naște, trăiește, se înmulțește pe pământ și apoi moare, pentru a renaște în alte forme.

Trăind în era tehnicii planetare, când nu putem ieși în mijlocul naturii, ne refugiem în lumea Facebook-ului, stăruind pe imaginile trimise de prieteni care să ne ostoiască dorul de primăvară. Alteori, când timpul ne presează, ne e suficient un singur semn al primăverii, candoarea unei flori timpurii, farmecul unei rândunici în zbor, azurul cerului senin… ca să ne readucă întreg farmecul primăverii.

Dar oricum ar veni primăvara, cu toții o îmbrățișăm spunându-i din plinul inimii:

«Bine ai venit, dulce și suavă primăvară!»

1 aprilie, 2019

Elena Buică- Buni