Cacarea cacarilor de poezie
~*~
Cand sa te caci si tu, pe tine,
Si ai si matele-nnodate,
Atuncea ti se cer si acte!
Ca cine e, de unde vine?!
E de aici?! Din strainatate?!
Si cine ne plateste, frate?!
Nu cumva ni s-a retezat,
Chiar din salariu, mecenat,
Chiar din conflictul de cacat,
Nu cumva nu, in evidenta,
Ca uite…
Tace … n-are clenta!
Nici nu poti scoate de la el!
Sa iti justifici un razbel!
Sa tai!
Si tu!
Din el!
Nitel!
Nu cumva inca n-a intrat
In spatial Schangen, consacrat?
In care -I totul, operat!
Nu te mai doare nici nimic!
Si esti servit – ca un amic!
Adica, maxim! – tic-tac-tic!
In doua timpi, sit rei miscari,
Te face tiner – precum ieri!
Cu toate matele-n placeri!
Plus, cand ce vrei!
Sa veselim!
Ca cand si noi, sa mai traim?!
Ca-am cotizat de cand ne stim!
La tot sistemul sanitar,
De taiat tot din buzunar,
Si de ramas in asteptar…
De acte!
Doar!
Si …
Ce or mai fi inventat,
Sa nu te doara in cacat?!
Ce ti-or fi dat?!
Ca sa te tii,
A nu urla printre cei vii,
De crampe – mii!
Si a te tine-n conservare,
La operat! – si de cacare!
Pana primesc o APROBARE!
Rugam o generalizare!
In orice spatiu!
Orice timp!
Nu va cacati atat de stramb!
Ci – drept!
Exact! – nu la-ntamplare!
Ci-n plina operatie mare!
La drumul mic! Sau drumul mare!
Si daca iese – bine! – fu!
Si bine e – si daca nu!
Ai castigat – sau ai lasat
In urma ta, numai cacat,
Habar nu ai cui, cotizat!
De iese bine, iese prost,
Tu te-ai ales cu-un pret de cost,
Si-afara – cand esti usurat –
LA LOC COMANDA!
IN … CACAT!
Ca n-a iesit si impacat.
Atata este de miscat!
10 octombrie 2022
Ps. Aceste de verset de face,
In orice uniuni de troace,
Se cheama caca din gaoace.
Ca ele-ajung si marti cacaturi,
Ba de la unii, ba la alturi,
Acestea-I pentru ca cum saturi,
Atatea feluri de-aluaturi,
Care purced a se intrece,\
De-a se caca… de nota… 10?!
Ba,
Chiar si mintea,
Sa ti-o frece?!
Ba,
Si-n cacat sa se aplece?!
~*~
JIANU LIVIU-FLORIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu