MON
DIEU
~*~
-
Mon Dieu! E de groaza!
Nu
mai poate intra nicaieri!
Fara
sa faca vreo prostie!
–
Cine,
–
Cum, cine? Inspectorul Clozout!
Este
infatigabil!
Pe
toti, ii apuca groaza, de cum il vad!
–
Pe cine?
–
Toti, toti, toti... inspectori, generali, critici, cu presa de banlieu, se are
bine, nu se stie de ce, il saluta aia si ii ureaza care mai de care La multi
ani!... medicii, n-au incotri, trebuie sa ii raspunda la anchete, desi dau bir
cu fugitii, astia mai tinerii, ai micii, si aia mici de tot, ii deschid usile,
poarta, de cum ul vad... ailalti...
Unii,
fugisera, peste granita, numai sa scape d iel...
altii,
ss-au intors, siau luat inima in dinti, sa il atace in cete, frontal...
sa
il invite...
sa
il atraga in curse...
sa
ii mai gaseasca o slabiciune in cioc...
Mon
Inspecteur, Mon General, pur si simplu nu se mai poate!
Tremura
si toata organele !
In
frunte cu cele de securitate!
Si
armata!
Acolo,
iar! Are succes!
Se
saluta cordial cu sa straiti cu toti!
Astia
traiesc bine! Tot pe jos! Pe jos! Pe jos!
Tot
pe acasa!
Numai
scritorii astia, cum ajung toti, pana la urma, traind printre carti, care mai
de care mai colturos, au ajuns, auzi, sa fie invitati si sa dea numai la o
intrare la masa 500 de parai! Si asta, asa – ca o favoare!
–
ca nu la masa lui Clozot?
–
Asta? Sa dea vreodata vreo masa? Cuiva? Numai anchete! Peste anchete! Asta I se
si reproseaza! Ca nu scrie numai poezii, din VIATA NOASTRA FRANCEZA! Ne-a luat
dacu, mon dieu! Trebuie neaparat sa gasim o solutie! Sa scapam de el!
–
Cum? Unde?
–
Sa-l … trimitem... pe capul altora! Altfel...
–
altfel...
–
se va trezi pana la urma si Napoleon! A amenintat demult ca o sa inceapa sa
trimita niste scrisori! Ba, se pare ca a si inceput! Nu stiu cati din lume au semnalat
– ba au si incpeut sa reclame – disperati – ca sunt asaltati de scrisori si
napoleoni!
–
?
–
daaaa! Trebuie urgent … exportat!
–
Te-ai gandit unde?
–
Mon dieu, m-am gandit! O idee geniala! Oriunde l-am trimite, ar fi la fel!
Exista o singura speranta pentru noi!
–
Unde?
–
In Romania! Acolo, poate sa faca pe dracu in patru! Ce vrea, cu cine vrea, cand
vrea! Nu se sinchiseste nimeni! Nu il baga nimeni in seama!
–
De ce, mon adjutant?
–
Nu cunoaste pe nimeni. Habar nu are de limba romana. Nu se poate intelege cu
nimeni. Nu il pricepe nimeni, si pe nimeni, nu pricepe nici el. Si toti, cand
zic, ceva, fac altceva, si cand fac ceva, zic altceva. Asta daca fac, si zic,
ceva. Si cu cat nu fac si nu zic nimic, cu atat au salariul mai mare!
-
va
fi o tortura entru el!
–
Da! da! Si nici macar sa nu scrie! Sa nu isi scrie rapoartele! Atunci... da! Sa
ii plateasca – fireste – romanii – de la buget – de la Uniune – salariul maxim!
Pentru contraperformanta!
Restul...
sa-l ia... iarta-ma, mon dieu! Bine ca scapam de el!
*
20
septembrie 2019
din
volumul COMICE ( nepublicat)
~*~
Cdr,
Jianu
Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu