joi, 2 februarie 2023

Jean-Luc Baslé - Războiul din Ucraina nu este rezultatul întâmplării, ci al unei politici deliberate a SUA

 




Războiul din Ucraina nu este rezultatul întâmplării, ci al unei politici deliberate a SUA

Jean-Luc Baslé

01 Februarie 2023

 

Războiul din Ucraina nu este rezultatul întâmplării sau al unei agresiuni bruște și inexplicabile a Rusiei, ci al unei politici deliberate a SUA al cărei scop final este hegemonia mondială.

 

Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Germania vor livra tancuri grele Ucrainei, precum și Finlandei, Poloniei și Spaniei, 125 de tancuri - un număr cu mult sub cele 300 de tancuri solicitate de generalul ucrainean Valeri Zaluzhny în timpul interviului cu „The Economist” în decembrie anul trecut. Dacă adăugăm la aceasta faptul că Leopard 2 germane vor fi livrate doar în trei-patru luni, că cele americane Abrams vor trebui să fie fabricate pentru a fi livrate într-un an[1], că pregătirea echipajelor este o întrebare crucială în opinia generalului. Mark Milley, șeful Statului Major al Forțelor Armate Americane, și că întreținerea acestui echipament necesită personal calificat, după cum a explicat Scott Ritter [2], fostul serviciu secret american, este permis să ne întrebăm care va fi impactul real al acestor tancuri care vor fi în cantitate insuficientă și fără suport aerian[3].

 

Prin admiterea generalului Erich Vad, fost consilier militar al Angelei Merkel, nici 100 de tancuri Leopard 2 nu ar schimba situația militară. Colonelul Douglas Macgregor, fost consilier al Pentagonului, declară la rândul său, după ce a amintit de superioritatea militară a Rusiei, că: „Ucraina este pe punctul de a trăi un război de o amploare pe care nu o mai cunoaștem din 1945”[5]. Dacă Rusia lansează campania pe care o pregătește de câteva luni în următoarele săptămâni dacă tancurile promise sunt sau nu gata de luptă, victoria sa este asigurată. Liderii occidentali știu asta. Prin urmare, este permis să facem următoarea ipoteză: aceste livrări sunt o operațiune mediatică menită să convingă popoarele occidentale că guvernele lor au făcut totul pentru a veni în ajutorul Ucrainei. Washingtonul și Londra își camuflează astfel eșecul. Ucraina va dispărea apoi din mass-media pentru a fi înlocuită de China, de scopurile ei expansioniste sau de tratamentul aplicat asupra uigurilor. Aceasta este aceiași politica mediatică aplicată după retragerea umilitoare din Kabul. Peste noapte, Afganistanul a dispărut de pe scena internațională. La fel va fi și pentru Kiev.

 

În acest război, al cărui scop este slăbirea Rusiei, propaganda a jucat un rol foarte important. În noiembrie-decembrie 2021 europenii și americanii au fost supuși unei tensiuni mediatice excepționale[6.7], deși Moscova a încercat în zadar să convingă Washingtonul să ajungă la un acord pentru a evita războiul. Această propagandă extraordinară determină națiunile europene să accepte măsuri contrare intereselor lor fundamentale!...

 

Pierre de Gaulle[8], nepotul generalului, s-a pronunțat împotriva acestei absurdități. Emmanuel Todd[9], în cadrul unei conferințe la „Sciences Po Bordeaux”, a amintit că atacată în această afacere a fost Rusia printr-o extindere nejustificată a NATO care plasează rachete americane la granițele Rusiei la șapte minute de Moscova[10]. De reținut este că analiza sa este similară cu cea a lui John Mearsheimer, profesor la Universitatea din Chicago[11]. „Corporația Rand” - think-tank-ul Pentagonului - nu ascunde dorința sa de a vedea Statele Unite să își reevalueze politica față de Ucraina și Rusia pentru a ajunge la un acord de pace[12].

 

Acesta este un regres pentru Statele Unite - un regres care condamnă o politică externă pe care neoconservatorii au urmat-o de când au preluat controlul asupra acesteia în anii 1990. Deci nu escaladarea este în discuție în această afacere, așa cum se tem unii, ci de mistificarea. Acestea fiind spuse, ofensiva rusă nu va pune capăt războiului din Ucraina. În ciuda avertismentelor de la Rand Corporation, Washingtonul nu a terminat cu visele sale de hegemonia mondială. Aceste vise se vor estompa asemenea momentului în care neoconservatorii lui George Bush Sr. numiți „ciudații de la subsol” părăseau Casa Albă[13].

 

Notă - Jean-Luc Baslé este fost vicepreședinte al „Citigroup”, absolvent al Universității Columbia și al Universității Princeton. El este autorul cărții „Va supraviețui euro?”.

Aranjament grafic - I.M.

 

-----------------------------

[1] How Biden reluctantly agreed to send tanks to Ukraine, New York Times, 27 janvier 2023

[2] The nightmare of NATO equipment being sent to Ukraine, 24 janvier 2023.

[3] Il est intéressant de noter que le président Zelenski à demander aux Américains de lui fournir des F-16 - avions de chasse - alors que des Fairchild - avions d’attaque au sol - seraient plus appropriés en soutien des charschars occidentaux.

[4] Erich Vad: What are the war aims?

[5] Ukraine: Is the Hammer About to Fall? 19 janvier 2023.

[6] Le brouhaha médiatique autour de l’Ukraine est une guerre de diversion, 2 février 2022

[7] Erich Vad: What are the war aims?

[8] Peut-on séparer la France de la Russie ? Décembre 2022.

[9] Crise de la société occidentale et guerre en Ukraine, 9 décembre 2022.

[10] Cette expansion était aussi immorale puisqu’elle reniait l’engagement donné par James Baker, ministre des affaires étrangère de George Bush, à Michail Gorbatchev « de ne pas avancer l’OTAN d’un pouce à l’est de la frontière allemande ». Lire : How America double-crossed Russia and shamed the West. 9 septembre 2001.

[11]

[12] „Avoiding a long war”. The Rand Corporation. Janvier 2023.

[13] Sursa -  https://lesakerfrancophone.fr/des-chars-pour-lukraine-escalade-ou-mystification - 30 ianuarie 2023.

 

Aranjament grafic - I.M.

 

--------------------------------------

 

Text original

 

La guerre en Ukraine n’est pas le fruit du hasard ou d’une agressivité soudaine et inexpliquée de la Russie, mais d’une politique délibérée des États-Unis dont l’objectif final est l’hégémonie mondiale.

 

Les États-Unis, le Royaume-Uni et l’Allemagne vont livrer des chars lourds à l’Ukraine ainsi que la Finlande, la Pologne et l’Espagne, soit au total 125 chars – un nombre bien inférieur aux 300 chars demandés par le général ukrainien Valeri Zaluzhny lors de son interview à The Economist en décembre dernier. Si on ajoute à cela le fait que les Leopard 2 allemands ne seront livrés que dans trois ou quatre mois, que les Abrams américains devront être fabriqués pour être livrés dans un an1, que la formation des équipages est une question cruciale selon le général Mark Milley, chef d’état-major des armées américaines, et que la maintenance de ces matériels, requiert un personnel qualifié, comme l’explique Scott Ritter 2, ancien des services secrets américains, il est permis de se demander quel sera l’impact réel de ces chars qui seront en quantité insuffisante et sans appui aérien3. De l’aveu même du général Erich Vad, ancien conseiller militaire d’Angela Merkel, même 100 tanks Leopard 2 ne changeraient rien à la situation militaire4. Le colonel Douglas Macgregor, ancien conseiller du Pentagone, déclare pour sa part, après avoir rappelé la supériorité militaire de la Russie, que : « l’Ukraine est sur le point d’expérimenter une guerre à une échelle que nous n’avons pas connue depuis 1945 ». 5

 

Si la Russie lance la campagne qu’elle prépare depuis plusieurs mois dans les semaines à venir que les chars promis soient prêts au combat ou non, sa victoire est assurée. Les dirigeants occidentaux le savent. Il est alors permis de faire l’hypothèse suivante : ces livraisons sont une opération médiatique visant à convaincre les peuples occidentaux que leurs gouvernements ont tout fait pour venir en aide à l’Ukraine. Washington et Londres camoufleraient ainsi leur échec. L’Ukraine disparaîtra alors des médias pour être remplacée par la Chine, ses visées expansionnistes, ou son traitement des Ouighours. C’est la politique de communication qui fut adoptée après l’humiliant retrait de Kaboul. Du jour au lendemain, l’Afghanistan disparut de la scène internationale. Il en sera de même pour Kiev.

 

Dans cette guerre dont le but est d’affaiblir la Russie, la propagande a joué un rôle très important. Européens et Américains furent soumis à un battage médiatique6 7 exceptionnel en novembre-décembre 2021 alors que Moscou essayait vainement de convaincre Washington d’aboutir à un accord pour éviter la guerre. Cette propagande hors normes conduit les nations européennes à accepter des mesures contraires à leurs intérêts fondamentaux !… Pierre de Gaulle8, petit-fils du général, s’est élevé contre cette absurdité. Emmanuel Todd9, lors d’une conférence à Sciences Po Bordeaux, a rappelé que l’agressé dans cette affaire était la Russie au travers d’une expansion injustifiée de l’OTAN qui place des missiles américains aux frontières de la Russie à sept minutes de Moscou10. Notons que son analyse rejoint celle de John Mearsheimer, professeur à l’université de Chicago11. La Rand Corporation – le groupe de réflexion du Pentagone – ne fait pas mystère de son désir de voir les États-Unis réévaluer leur politique vis-à-vis de l’Ukraine et de la Russie afin d’aboutir à un accord de paix12.

 

C’est un revers pour les États-Unis – revers qui condamne une politique étrangère que les néoconservateurs poursuivent depuis qu’ils en ont pris le contrôle dans les années 90. Ce n’est donc pas d’escalade dont il est question dans cette affaire, comme certains le craignent, mais de mystification. Ceci dit, l’offensive russe ne mettra pas la fin à la guerre en Ukraine. En dépit des admonestations de la Rand Corporation, Washington n’en a pas fini avec ses rêves d’hégémonie mondiale. Ces rêves s’évanouiront quand les néoconservateurs que George Bush père appelait « les cinglés du sous-sol », auront quitté la Maison Blanche.

 

Jean-Luc Baslé est un ancien vice-président de Citigroup, et diplômé de l’Université de Columbia et de l’Université de Princeton. Il est l’auteur de « L’euro survivra-t-il ? ».









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu