Ben Todica - The Windix DREAM

The Windix DREAM

 

564 word short-poem by Ben Todica

 

 

~ o ~

 

As I enter the hospital, I open my eyes. She is waiting for me – like Henry the IVth. 

He wrote to his mistress: “Do not bathe. I’m coming home.” Naked, sweeping away protocol, ornament and grandeur.

 

Here I am sick of Channel 5, condoms, and Jenny Craig extermination camps. Miss Integritas, she is a remarkable person with a very fine silhouette. She dances around me. She is lying above. Pink clouds of silk surround us. Beneath is cold and squalor. The fragrance of a natural armpit hits my prehistoric instincts. My hands slide down her skin burning the tips of my fingers. It is blood. I slip through her. She has fine lines and sharp pointing angles. She speaks all European languages with ease, and practices all types of sport.

 

‘Increase the blood pressure!’ A Doppler sound hits my eardrums.

She could have been more beautiful if she would leave the modern fashion grace and accept the Praxiteles point of view regarding the feminine divine hip - yes, she is very stubborn.

With metallic shades in her eyes, she penetrates me like a sharp needle. I squeeze her buttocks - my bottom is hurting. Her face glows - drawn in a smile. The crystal sound of a tray hitting the floor invades her sweet voice. I’m suffocating.  She slowly loosens my tie and gradually peels off my clothes.

 

‘Remove the hose and make a rear entry!’ The tribe is coming. They come in rows. They  ice-skate.

My heart is bipping and then slows. This is very refreshing. I can see the frozen lake and your face between the cracks sucking everything in like a vortex.

‘I want a shot!’

 

‘You can open them a bit more – easy, easy.’

Strange, what a strange rattle. We are alone. I am sure we were alone. They shoot Kennedy then and the motorcade continues; we are locked inside. I was the father and she was the mother. They always did when they went to theatre - the most sterile place in the world. Pretending is infectious – terminal.

The TV screams:

‘I never had sex with this woman. I only wear her...

 ... liposuction tips.’ 

 

Yellow shades of the sun scan the air. Everything is white. I’m very thirsty. The smells of phenol and thalidomide wash my nostrils. My nose is itching and my hands are bandaged.

‘Are you OK?’ she ask. ‘I’m glad you’re back.’

‘What’s happening?’ I whisper. ‘Did you suck me INRI blood?’

 

There is the ceiling. At my side an oxygen mask with assorted tubes attached, smiles at me.

A doctor is looking at my x-rays.

‘The fracture - It has spread right across here, look. I’ll leave you a prescription.’

An old woman with a walking frame shuffles past. I want to fart. I try but I can’t. Make you wonder what we really are; hot air, plastic bones, metal hips, hamburgers, dim SIMMs, or Smirnovs.

‘What about your head?’  The nurse is a frail old woman.  She leans over me to prop up my pillows. A locket swings onto my face.

‘Sorry,’ she says. 

I am puzzled. ‘What is Integrity doing on your locket?’

‘She was my daughter.’

‘She was?’

‘She died in Dallas.’

 

 

THE END

~ o ~

VISUL Windix

 

Poem scurt de 564 de cuvinte de Ben Todica

 

~ o ~

 

Când intru în spital, deschid ochii. Mă așteaptă – ca Henric al IV-lea.

I-a scris amantei sale: „Nu te spăla. Vin acasă.” Gol, măturând protocolul, ornamentele și grandoarea.

 

Iată-mă sătul de Canalul 5, prezervative și lagărele de exterminare Jenny Craig. Domnișoara Integritas, este o persoană remarcabilă, cu o siluetă foarte fină. Dansează în jurul meu. Stă întinsă deasupra. Nori roz de mătase ne înconjoară. Dedesubt este frig și mizerie. Parfumul unei axile naturale îmi atinge instinctele preistorice. Mâinile îmi alunecă pe pielea ei, arzându-mi vârfurile degetelor. Este sânge. Mă strecor prin ea. Are linii fine și unghiuri ascuțite. Vorbește toate limbile europene cu ușurință și practică toate tipurile de sport.

 

„Creșteți tensiunea arterială!” Un sunet Doppler îmi atinge timpanele.

 

Ar fi putut fi mai frumoasă dacă ar fi părăsit grația modei moderne și ar fi acceptat punctul de vedere al lui Praxitele cu privire la șoldul divin feminin - da, este foarte încăpățânată.

 

Cu nuanțe metalice în ochi, mă pătrunde ca un ac ascuțit. Îi strâng fesele - mă doare fundul. Fața îi strălucește - desenată într-un zâmbet. Sunetul cristalin al unei tăvi care lovește podeaua îi invadează vocea dulce. Mă sufoc. Îmi slăbește încet cravata și îmi dezbracă treptat hainele.

 

„Scoate furtunul și intră din spate!” Vine tribul. Vin în rânduri. Patinază pe gheață.

 

Inima îmi bate puternic și apoi încetinește. Este foarte revigorant. Văd lacul înghețat și fața ta printre crăpături, absorbind totul ca un vârtej.

 

„Vreau un glonț!”

 

„Poți să le deschizi puțin mai mult - ușor, ușor.”

 

Ciudat, ce zornăit ciudat. Suntem singuri. Sunt sigur că eram singuri. Îl împușcă pe Kennedy apoi și coloana continuă; suntem închiși înăuntru. Eu eram tatăl și ea era mama. Întotdeauna făceau asta când mergeau la operație - cel mai steril loc din lume. A te preface e contagios - terminal.

 

Televizorul țipă:

„N-am făcut niciodată sex cu femeia asta. Port doar...

... vârfuri de liposucție.”

 

Nuanțele galbene ale soarelui scanează aerul. Totul e alb. Mi-e foarte sete. Mirosurile de fenol și talidomidă îmi spală nările. Mă mănâncă nasul și am mâinile bandajate.

 

„Ești bine?”, mă întreabă ea. „Mă bucur că te-ai întors.”

 

„Ce se întâmplă?”, șoptesc. „Mi-ai suge sânge INRI?”

 

Acolo e tavanul. Lângă mine, o mască de oxigen cu diverse tuburi atașate, îmi zâmbește.

Un doctor se uită la radiografiile mele.

 

„Fractura - S-a răspândit pe aici, uite. Îți las o rețetă.”

O bătrână cu un cadru de mers trece târșâind. Vreau să mă pârțesc. Încerc, dar nu pot. Te face să te întrebi ce suntem cu adevărat: aer cald, oase de plastic, șolduri de metal, hamburgeri, SIMM-uri slabe sau Smirnovi.

 

„Dar capul tău?” Asistenta este o bătrână fragilă. Se apleacă peste mine ca să-mi sprijine pernele. Un medalion îmi cade pe față.

 

„Îmi pare rău”, spune ea.

Sunt nedumerit. „Ce face Integritatea pe medalionul tău?”

„Era fiica mea.”

„A fost?”

„A murit în Dallas.”

 

 

SFÂRȘIT

 

~ o ~