sâmbătă, 1 aprilie 2023
Mihai Tudor - Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
Putin și Occidentul
Al treilea război mondial?
de Mihai
Tudor
„Rusia este o țară cu un viitor
sigur; doar trecutul ei este
imprevizibil.” – Proverb sovietic
Nu sunt expert în
politica externă, nici analist în relațiile internaționale, nici politolog.
Sunt doar un cetățean simplu al Europei și al lumii, îngrijorat și
revoltat de războiul din Ucraina care va schimba pentru totdeauna ansamblul de
securitate al relațiilor internaționale și care a aruncat lumea în crize și
incertitudini. Un război crud și barbar amenințând după 80 de ani din nou lumea
civilizată.
Nu emit nicio pretenție
de a încerca să deslușesc tenebrele unui conflict pe cât de sângeros, tot atât de
periculos pentru stabilitatea și siguranța zilei de mâine. Îmi pun doar
întrebări sperând să trezesc interesul cititorilor, care, la fel ca și mine,
privesc îngroziți la excesele naționalismului feroce ale unui dictator pervers
și corupt, crezând cu tărie că restaurează un imperiu cândva puternic, însă în
realitate nu face altceva decât să-i grăbească și mai mult sfârșitul. Las la
aprecierea celor cărora mă adresez cât de bine mi-am atins scopul.
Pentru a-l înțelege pe
Putin trebuie mai întâi să înțelegi Rusia. Cu o istorie milenară, fiind
invadată de vikingi, când se naște poporul rus, apoi de mongoli, teutonii
cruciați, poloni, francezii lui Napoleon și în sfârșit germanii lui Hitler și
datorită lipsei unor granițe clare aflându-se într-un proces constant de
expansiune, neavând granițe naturale și nefiind un singur neam sau popor nu a
avut o adevărată identitate centrală. Se întinde pe 11 fusuri orare, de la
regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering aflată la doar 82 de
kilometri de Alaska, fiind cel mai mare stat de pe glob. Multe dintre regiunile
sale sunt greu accesibile, populația fiind izolată, astfel că menținerea
controlului central a fost dintotdeauna o adevărată provocare pentru
conducătorii ei.
De la primii cneji
medievali, la ofițerii țariști și până la demnitarii lui Putin toți au avut și
au și în prezent cam aceleași îngrijorări – de a ține unită țara cu mână de
fier pentru a nu se destrăma.
Același lucru îl
urmărește și actualul țar de la Kremlin, care nu își permite pentru prestigiul
țării sale atât de importante în politica mondială să piardă zone de influență
din spațiul postsovietic eurasiatic, cum este și Ucraina, și care va face tot
posibilul să cucerească cât mai multe teritorii din această țară, încercând
să-și creeze avantaje pentru o eventuală împărțire la masa negocierilor.
Occidentului nu îi
rămâne decât opțiunea de a ajuta sub toate aspectele statul invadat, putând, și
mai ales fiind obligat să câștige acest război. Politica sa ezitantă și prea
tolerantă față de Rusia trebuia să înceteze de mult și acum își arată
consecințele. Este un conflict în care trebuie mers până la capăt și din care
va ieși un singur învingător. Indiferent de costuri și de eforturile depuse.
Întrebarea din titlu nu
este una retorică. După cum se știe există alți poli de putere ai lumii, mă
refer aici la Iran, China sau India, care nu au avut o politică tranșantă în
privința afilierii sau neafilierii față de Rusia. De aceea Occidentul, dacă își
dorește pace și stabilitate în viitor, este condamnat să nu facă pași greșiți.
Agresiunea Rusiei lui Putin nu este îndreptată doar împotriva Ucrainei, ci a
întregii lumi libere și prospere existente până acum.
Putin își dorește pentru
Rusia să devină o putere dominantă în lume, alături de celelalte forțe care își
dispută astăzi supremația. O lume multipolară acordând țării pe care o conduce
respectul și aprecierea pe care din punct de vedere istoric consideră că le
merită. Intenționează să scoată Statele Unite ale Americii din poziția de
hegemon al lumii, unic jandarm care veghează la pacea și prosperitatea pe glob.
Sunt mutări strategice încercând reconfigurarea actualelor sfere de influență
de pe mapamond. Retorica belicoasă folosită și manipularea de rigoare sunt doar
perdele de fum și nu au nicio relevanță în acest joc numit geopolitică.
Amenințările nucleare sunt parte a întregului și constituie monede de schimb.
Închei cu un citat
edificator pentru politica lui Putin și a Rusiei în general din cartea „Hai să
vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”, scrisă de reputatul istoric și
analist Mark Galeotti, una dintre cele mai autorizate voci în domeniul
politicii și securității Rusiei, citat al unui angajat al Administrației
Prezidențiale în care își amintește o poveste spusă chiar de Putin : „în
copilărie, pe când trăia printre ruinele din Leningrad, el și prietenii lui
vânau șobolanii care mișunau în blocul lor. Într-o zi a dat peste unul
neobișnuit de mare, l-a urmărit pe scări, apoi jos, pe hol, până l-a băgat
într-un colț. Ce-a făcut șobolanul încolțit? S-a întors și l-a atacat. Micul
Putin, înfricoșat, a fugit.”
„Rusia crede că Putin
vânează șobolani, dar de fapt noi suntem șobolanul. Toată lumea se teme de noi,
deși nu facem decât ceea ce e firesc. Cu toate astea, dacă ne încolțiți, o să vă
atacăm.” Rusul s-a oprit, apoi a adăugat : „De fapt, ăsta este Putin –
șobolanul cel mare, cel care vrea să atace. Dar întotdeauna există și altul,
undeva în umbră.”
Așadar atenție la
șobolanul care așteaptă în casa scării. Trebuie să fim pregătiți pentru ce va
urma erei post-Putin. Viitorul aparține celor curajoși și înțelepți, cu multă
experiență și cunoștințe temeinice în arta negocierii și a compromisului.
Timpul este inamicul tuturor, așa că nu ne rămâne decât să-l folosim cu
responsabilitate și discernământ, rugându-ne să nu-și piardă răbdarea cu noi
...
Bibliografie : „O scurtă istorie a Rusiei” și
„Hai să vorbim despre Putin!
Ce
nu înțelege Occidentul”,
ambele de Mark Galeotti.
Ploiești,
22.02.2023
Mihai Tudor - Pământul este bolnav Mai poate fi salvat?
Pământul este bolnav
Mai poate fi salvat?
de Mihai Tudor
Despre criza ecologică, socială, economică și a paradigmei modului
de viață prin care omul irosește constant resursele planetei și distruge
biodiversitatea naturii s-a vorbit și se vorbește enorm, fiind o temă actuală
care preocupă omenirea mai mult ca oricând, și care, din păcate, cel puțin în
prezent, nu are rezolvare.
Lucrarea de față nu are pretenții savante și nici nu poate epuiza
un subiect atât de vast, dezbătut intens pe toate canalele media și așteptând
soluții salvatoare miraculoase. Mi-am propus doar ca cetățean îngrijorat și
responsabil trăind în vremurile de restriște actuale, să nu stau impasibil și
să iau atitudine, dezvăluind starea corectă a lucrurilor și posibile consecințe
ale dezastrului iminent în care se află Pământul.
În
era internetului și a tehnologiilor sofisticate actuale oricine se poate
informa despre gravitatea situației. Nu doresc să încarc și mai mult memoria
onorabililor cititori cu date, statistici și informații care ne bântuie zilnic
existența. Mă voi referi doar la studiul unei echipe de experți în sisteme
terestre, condusă de cercetătorii Johan Rockström și Will Steffen. Ei au testat
în simulări când riscă să cedeze sistemul de susținere a vieții.
Descoperirile
au fost cutremurătoare. Există nouă frontiere planetare. Dacă ne menținem în
interiorul lor vom duce o existență sustenabilă, dacă le depășim riscăm să
distrugem natura definitiv și să forțăm Pământul să cedeze. Au fost depășite
deja patru din cele nouă praguri critice. Acestea sunt: uzul iresponsabil al
îngrășămintelor chimice, transformarea pădurilor, a savanelor și a mlaștinilor
în imense terenuri agricole, schimbarea climei prin încălzirea atmosferei
într-un ritm fără precedent în istoria planetei și pierderea biodiversității
întâlnită în registrul fosil doar în perioadele de extincție în masă.
După progresele remarcabile făcute în domenii precum medicină,
știință, inginerie sau comunicații începute odată cu sfârșitul celui de-al
Doilea Război Mondial, specia umană a realizat ceva ce se cheamă Marea
Accelerare. Astăzi însă, ca urmare a oricărei explozii, mă refer aici la Marea
Accelerare, suntem pe cale să generăm o reacție de aceeași intensitate dar în
sens contrar, un „Mare Declin”.
Să apelăm la prognozele cercetătorilor. În secolul XXII ar putea
să existe cea mai mare migrație umană forțată din istorie. Datorită topirii
calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica împreună cu dilatarea oceanelor
care se încălzesc este posibil ca nivelul apei să inunde mai multe orașe
printre care Rotterdam, Ho Și Min și Miami.
De asemeni dacă evenimentele vor avea loc ca atare, planeta
noastră se va încălzi cu patru grade Celsius. Consecințele vor fi că mai bine
de un sfert din populația lumii va trebui să trăiască în regiuni cu temperatura
medie de 29 de grade Celsius, întâlnite astăzi doar în Sahara. Deoarece
agricultura în astfel de regiuni ar fi imposibil de practicat, 1 miliard de
oameni din medii rurale vor fi siliți să emigreze. Doar că zonele în care clima
va fi încă reletiv blândă vor fi nevoite să accepte acest aflux uman, ceea ce inevitabil
va conduce la închiderea granițelor și probabil vor fi declanșate conflicte la
nivel global. În aceste condiții a șasea mare extincție va fi imposibil de
evitat.
Care ar fi remediile pentru salvarea Pământului?
În primul rând schimbarea de mentalitate și de stil de viață.
Omul trebuie să învețe să „dea” mai mult naturii decât să „primească”. Trebuie
să învețe să se oprească din consumul irațional care diminuează resursele
planetei și îi pun în pericol existența în viitor.
Acest lucru este posibil dacă fiecare individ ar trăi responsabil
și sănătos. Asta înseamnă să consume mai puțină carne, să se deplaseze mai des
pe jos, cu bicicleta, cu mijloacele de transport în comun ecologice, nepoluante
sau cu trenul, și nu doar cu mașina personală ca până acum, să sorteze separat
deșeurile menajere, să consume mai puțină apă și energie, să limiteze
considerabil producerea și consumul de plastic, care a ajuns să sufoce mările
și oceanele lumii și pe care îl ingerăm și noi oamenii și să respecte și să
protejeze natura și mediul înconjurător.
Este nevoie ca toate statele lumii, împreună, sacrificând
interesele egoiste naționale de dezvoltare, să înceapă cât mai curând să
conceapă și să aplice norme și legi obligatorii care să susțină radical și
ireversibil schimbarea modului de viață defectuos al speciei umane din prezent.
În al doilea rând ținând cont de cercetarea făcută de savanții
care studiază sistemul terestru, dacă dorim să ieșim din criza pe care singuri
am creat-o, trebuie să resălbăticim lumea restaurându-i biodiversitatea.
Stabilitatea planetei a început să se deterioreze odată ce biodiversitatea ei a
intrat în declin – cele două aspecte sunt interdependente!
Va reuși omenirea să facă toate aceste lucruri? Să lăsăm timpul
să decidă. Până atunci însă să nu uităm să ne rugăm fierbinte și din inimă
Creatorului să ne călăuzească pentru îndeplinirea acestor foarte dificile și
ingrate deziderate!
Bibliografie : „O viață pe planeta noastră
Mărturia
mea și o viziune pentru viitor” de Sir David
Attenborough
Brașov, 6.02.2023
Abonați-vă la:
Postări (Atom)