Putin și Occidentul
Al treilea război mondial?
de Mihai
Tudor
„Rusia este o țară cu un viitor
sigur; doar trecutul ei este
imprevizibil.” – Proverb sovietic
Nu sunt expert în
politica externă, nici analist în relațiile internaționale, nici politolog.
Sunt doar un cetățean simplu al Europei și al lumii, îngrijorat și
revoltat de războiul din Ucraina care va schimba pentru totdeauna ansamblul de
securitate al relațiilor internaționale și care a aruncat lumea în crize și
incertitudini. Un război crud și barbar amenințând după 80 de ani din nou lumea
civilizată.
Nu emit nicio pretenție
de a încerca să deslușesc tenebrele unui conflict pe cât de sângeros, tot atât de
periculos pentru stabilitatea și siguranța zilei de mâine. Îmi pun doar
întrebări sperând să trezesc interesul cititorilor, care, la fel ca și mine,
privesc îngroziți la excesele naționalismului feroce ale unui dictator pervers
și corupt, crezând cu tărie că restaurează un imperiu cândva puternic, însă în
realitate nu face altceva decât să-i grăbească și mai mult sfârșitul. Las la
aprecierea celor cărora mă adresez cât de bine mi-am atins scopul.
Pentru a-l înțelege pe
Putin trebuie mai întâi să înțelegi Rusia. Cu o istorie milenară, fiind
invadată de vikingi, când se naște poporul rus, apoi de mongoli, teutonii
cruciați, poloni, francezii lui Napoleon și în sfârșit germanii lui Hitler și
datorită lipsei unor granițe clare aflându-se într-un proces constant de
expansiune, neavând granițe naturale și nefiind un singur neam sau popor nu a
avut o adevărată identitate centrală. Se întinde pe 11 fusuri orare, de la
regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering aflată la doar 82 de
kilometri de Alaska, fiind cel mai mare stat de pe glob. Multe dintre regiunile
sale sunt greu accesibile, populația fiind izolată, astfel că menținerea
controlului central a fost dintotdeauna o adevărată provocare pentru
conducătorii ei.
De la primii cneji
medievali, la ofițerii țariști și până la demnitarii lui Putin toți au avut și
au și în prezent cam aceleași îngrijorări – de a ține unită țara cu mână de
fier pentru a nu se destrăma.
Același lucru îl
urmărește și actualul țar de la Kremlin, care nu își permite pentru prestigiul
țării sale atât de importante în politica mondială să piardă zone de influență
din spațiul postsovietic eurasiatic, cum este și Ucraina, și care va face tot
posibilul să cucerească cât mai multe teritorii din această țară, încercând
să-și creeze avantaje pentru o eventuală împărțire la masa negocierilor.
Occidentului nu îi
rămâne decât opțiunea de a ajuta sub toate aspectele statul invadat, putând, și
mai ales fiind obligat să câștige acest război. Politica sa ezitantă și prea
tolerantă față de Rusia trebuia să înceteze de mult și acum își arată
consecințele. Este un conflict în care trebuie mers până la capăt și din care
va ieși un singur învingător. Indiferent de costuri și de eforturile depuse.
Întrebarea din titlu nu
este una retorică. După cum se știe există alți poli de putere ai lumii, mă
refer aici la Iran, China sau India, care nu au avut o politică tranșantă în
privința afilierii sau neafilierii față de Rusia. De aceea Occidentul, dacă își
dorește pace și stabilitate în viitor, este condamnat să nu facă pași greșiți.
Agresiunea Rusiei lui Putin nu este îndreptată doar împotriva Ucrainei, ci a
întregii lumi libere și prospere existente până acum.
Putin își dorește pentru
Rusia să devină o putere dominantă în lume, alături de celelalte forțe care își
dispută astăzi supremația. O lume multipolară acordând țării pe care o conduce
respectul și aprecierea pe care din punct de vedere istoric consideră că le
merită. Intenționează să scoată Statele Unite ale Americii din poziția de
hegemon al lumii, unic jandarm care veghează la pacea și prosperitatea pe glob.
Sunt mutări strategice încercând reconfigurarea actualelor sfere de influență
de pe mapamond. Retorica belicoasă folosită și manipularea de rigoare sunt doar
perdele de fum și nu au nicio relevanță în acest joc numit geopolitică.
Amenințările nucleare sunt parte a întregului și constituie monede de schimb.
Închei cu un citat
edificator pentru politica lui Putin și a Rusiei în general din cartea „Hai să
vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”, scrisă de reputatul istoric și
analist Mark Galeotti, una dintre cele mai autorizate voci în domeniul
politicii și securității Rusiei, citat al unui angajat al Administrației
Prezidențiale în care își amintește o poveste spusă chiar de Putin : „în
copilărie, pe când trăia printre ruinele din Leningrad, el și prietenii lui
vânau șobolanii care mișunau în blocul lor. Într-o zi a dat peste unul
neobișnuit de mare, l-a urmărit pe scări, apoi jos, pe hol, până l-a băgat
într-un colț. Ce-a făcut șobolanul încolțit? S-a întors și l-a atacat. Micul
Putin, înfricoșat, a fugit.”
„Rusia crede că Putin
vânează șobolani, dar de fapt noi suntem șobolanul. Toată lumea se teme de noi,
deși nu facem decât ceea ce e firesc. Cu toate astea, dacă ne încolțiți, o să vă
atacăm.” Rusul s-a oprit, apoi a adăugat : „De fapt, ăsta este Putin –
șobolanul cel mare, cel care vrea să atace. Dar întotdeauna există și altul,
undeva în umbră.”
Așadar atenție la
șobolanul care așteaptă în casa scării. Trebuie să fim pregătiți pentru ce va
urma erei post-Putin. Viitorul aparține celor curajoși și înțelepți, cu multă
experiență și cunoștințe temeinice în arta negocierii și a compromisului.
Timpul este inamicul tuturor, așa că nu ne rămâne decât să-l folosim cu
responsabilitate și discernământ, rugându-ne să nu-și piardă răbdarea cu noi
...
Bibliografie : „O scurtă istorie a Rusiei” și
„Hai să vorbim despre Putin!
Ce
nu înțelege Occidentul”,
ambele de Mark Galeotti.
Ploiești,
22.02.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu