joi, 13 octombrie 2016

Articole duhovnicești 2



Cuviosul Paisie vorbește despre postirea de dinaintea Sfintei Împărtășiri







Din scrisorile inedite ale Sfantului Paisie Aghioritul, publicate de Parintele Dionisie Tatsis in cartea “Ascetul de la Panaguda”, Editura Egumenita, 2016:



Scrisoarea a şaptea

[…]
Sfânta Mănăstire Stomio, 16-11-1960

Iubite frate întru Hristos, bucură-te pururea în Domnul!

Am primit scrisoarea voastră dar nu v-a răspuns deîndată pentru că am avut intenţia sa cobor cu treburi la Ioanina şi cu prilejul acest să vă întâlnesc. Din nefericire însă n-am reuşit, de aceea am socotit că este bine să vă scriu câ­teva lucruri legate de cele ce mi-aţi scris despre Makrakin. Fireşte că nu l-am cunoscut perso­nal, dar am în vedere înşelăciunile lui înfricoşătoare. Am cunoscut însă mulţi dintre ucenicii lui înşelaţi, printre care şi domnul X.K., care este amintit şi în Revista „Biblioteca Aghiorită”, pe care-l atacă şi părintele Filoteos Zervakos. In afară de sminteala cea mare legată de Sfânta Împărtăşanie, căci voia să se împăr­tăşească în fiecare zi în timp ce mânca carne, va fac cunoscută şi altă înşelăciune de-a lui, căci a făcut rugăciune într-un hotel pentru un străin, ca Dumnezeu să-l lumineze, şi a început cu cuvintele: „Binecuvântat este Dumnezeul nos­tru, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.” Străinul l-a întrebat: „Oare sunteţi preot?”, iar el i-a răspuns: „Şi cine sunt preoţii şi ce este Biserica? Eu simt înlăuntru meu că sunt înge­rul lui Dumnezeu!”. In timp ce noi, călugării, care avem schima monahală, începem rugăciu­nea cu: „Pentru rugăciunile Sfinţilor, Părinţilor noştri”, acesta împreună cu ucenicii lui eretici (fără a fi preoţi) începe cu „Binecuvântat este Dumnezeul nostru”, şi se socotesc pe ei înşişi mai presus decât toţi, şi alte rătăciri.
Despre celălalt lucru despre care îmi scri­eţi, că Sfintele Canoane nu amintesc de postire înainte de Sfânta Împărtăşanie, nu-l pun la îndoială, însă ele amintesc de pregătire.
Şi ce pregătire i-a rânduit Dumnezeu lui Moise când urma să primească poruncile? In afară de celelalte nu i-a poruncit şi postirea?  



Când s-au alcătuit Sfintele Canoane pe primul plan era martiriul, de aceea Sfinţii Părinţi n-au preci­zat postirea, pentru că creştinii aşteptau rândul pentru martiriu, fără să ştie în ce zi se va întâm­pla. De aceea nici n-au rânduit postirea, pentru că nu era lesne să postească continuu.In acea epocă s-a împlinit cuvântul profetic al Prorocului David: Din pricina Ta suntem ucişi, toată ziua suntem duşi ca nişte oi la tăiere“.
„Discer­nământul este mai mare decât toate virtuţile”, ne spune Sfântul Isaac Sirul. Mai târziu însă, Mărturisirile de credinţă ale lui Petru Movilă şi Kritopoulos se referă la postire, pe care Biseri­ca Ortodoxă o acceptă. In tot cazul, aghioriţii îi vânează pe makrakişti, căci au ajuns să spună: „Şi sfânt dacă-l vezi pictat pe makrakist pe pe­retele bisericii, să-l ştergi!”.
V-am scris toate acestea ca să-l cunoaşteţi şi pe omul meu cel dinlăuntru, pentru că obiş­nuiesc să spun ceea ce are înăuntru inima mea. In ceea ce priveşte relaţiile pe care le are Părin­tele Augustin cu makrakiştii nu ştiu care este scopul lui adevărat, pentru că şi Hitler al Ger­maniei la început a avut legături cu comuniş­tii, ca să-i dibuie pe toţi. In tot cazul, eu îl port pe Părintele Augustin în inima mea. Mă rog ca Dumnezeu să lumineze veşnic toată lumea, la fel şi pe aceştia, ca să vină la cunoaşterea ade­vărului, încheind, vă trimit din prisos binecu­vântările lui Hristos şi ale Maicii Domnului.

Fratele vostru întru Hristos,
Paisie păcătosul, cel mai mic dintre călugări


***

Scrisoarea a 8-a

Scrisoarea de mai jos nu este datată, dar pro­babil că a fost trimisă după Pastele anului 1961. Textul se referă la transferarea unor cărţi către Părintele Augustin, pe care Gheorghe Maipas le procurase Părintelui Paisie.
Hristos a înviat!
Bucură-te pururea întru Hristos, frate Gheorghe, şi veseleşte-te întru El!
Mă rog ca lumina Sfintei Învieri, prin mij­locirile Născătoarei de Dumnezeu, să vă lumi­neze mereu, ca să luminaţi celor care se află în marea păcatului, ca să se lase călăuziţi de voi, de farul Părintelui Augustin, care s-a înălţat în frumoasa Ioannina.
De asemenea vă urez sănătate sufletească şi trupească şi vouă şi familiilor voastre, şi vă mulţumesc pentru toate. Cărţile le-am dat şi vă trimit banii. Le voi face cunoscute şi închină­torilor aceste cărţi frumoase, arătându-le pe ale mele, şi când îmi dau comandă, vă scriu şi mi le trimiteţi. In încheiere vă trimit binecuvân­tările lui Hristos şi ale Maicii Domnului. Al vostru frate, Paisie monahul, cel mai mic din­tre călugări.
Iarăşi vă spun: Bucuraţi-vă! Să-mi îngădu­iţi să vă trimit şi o mică binecuvântare, ca să luaţi caramele pentru îngeraşii voştri, acum în zilele fericite ale Paştelui!
Soră Keti, bucură-te în Domnul!
Nu ştiu dacă părintele I. ţi-a explicat despre tema legată de Sfânta Liturghie, despre care au apărut răstălmăciri. Se pare că părintele B. n-a înţeles bine ceea ce am spus. N-am afirmat că nu trebuie să se facă Dumnezeiasca Liturghie, ci că principalul scop al Liturghiei este să se împărtăşească şi credincioşii,cei care sunt pre­gătiţi, pentru că toate rugăciunile se referă la credincioşii care se vor împărtăşi. Chiar şi unul trebuie să se împărtăşească. Fireşte că s-ar pu­tea întâmpla vreodată ca niciunul să nu fie pre­gătit, dar asta este altceva. De aceea este bine ca măcar un copil, un prunc, să se împărtăşească.Aceasta să urmăreşti îndeosebi, şi când nu se află niciunul, este de ajuns să se împărtăşeas­că preotul şi să se pomenească numele lor. Dar aceasta să se întâmple ca excepţie şi nu ca regu­lă. N-am avut intenţia să te necăjesc, dar altfel înţelege duhul meu părintele B., şi de aceea te-ai mâhnit mult.
Hristos şi Maica Domnului să fie întot­deauna cu tine! Nu v-am mai scris de mult, dar nu v-am uitat, mă rog pentru voi. îţi mulţumesc pentru binecuvântare, pentru împletituri! N-am nicio altă nevoie. Să nu te nelinişteşti, doa roagă-te şi pentru mine.
Copiii părintelui B., în special Ahile, sunt niş­te îngeraşi. Dumnezeu să-i păzească! Dacă poţi, fă-i o rasă. Are una peticită. Pe copilul cel mai mare nu l-am mai văzut, poate vine astăzi cu Ahile. Multe binecuvântări de la Hristos şi de la Maica Domnului tuturor!
Fratele tău, monahul Paisie




        


 Avva Isaia


         Înțelepciune nu este să vorbească cineva, ci să cunoască ceasul când trebuie să vorbească. Să cunoști bine de ce taci și să știi ce să vorbești. Ia aminte bine înainte de a vorbi, să răspunzi cele care trebuie și de care este nevoie. Să ai conștiința că nu cunoști câte trebuie și astfel vei evita multe osteneli. Căci cel care se arată pe sine ca unul care cunoaște multe, acesta își pricinuiește mai multe osteneli. Fiindcă nimeni nu știe nimic (vezi I Corinteni 8, 2). Și mai presus de toate bunătățile este prihănirea de sine, adică a se o sândi cineva pe sine, cum că este mai prejos decât orice om. Aceasta ne face să fim mai aproape de Dumnezeu.



Femeie oarbă, operată și vindecată de către cei 12 Sfinți Doctori fără de arginți
   


Traducere și adaptare: Elisei Roncea
Sursa:
- Gheronda, spuneți-ne o minune a Sfinților Doctori fără de arginți.
- Da. Ascultă această minune care s-a petrecut în zilele mele. Când am primit această chilie a Sfinților Doctori fără de arginți, acoperămintele Sfintei Mese erau deteriorate. Trebuia să le schimb. Problema era că nu aveam bani și nici nu cunoșteam vreun croitor care să le facă. Din fericire, mi-am adus aminte de o doamnă din Tesalonic. Îmi croise mai demult trei rânduri de acoperăminte pentru Săptămâna Mare. Cu ajutorul bănesc al unor femei evlavioase, această credincioasă, pe nume Amalia, a cumpărat materialele și le-a croit. Însă, din cauza muncii extenuante pe care o făcea, a orbit. Când am întâlnit-o, într-una din ieșirile mele din Sfântul Munte, mi-a zis:
- Gheronda, rugați-i Sfinția voastră pe Sfinții Doctori fără de arginți, pentru a căror biserică am croit acoperămintele, să mă vindece. În 20 de zile, după cum mi-au spus doctorii, mă vor opera, însă șansele mele de vindecare sunt minime. Și chiar dacă ar reuși operația, voi vedea oamenii ca niște umbre.
Eu, continuă starețul, din iubire și din datorie față de această femeie, am făcut rugăciune către Sfinții Doctori fără de arginți, am aprins lumânări și candela, am citit paraclise. Timp de câteva zile nu mă opream din a zice: „Sfinților Doctori fără de arginți, aveți milă de această femeie care ne-a croit acoperămintele, care s-a îngrijit de casa noastră. Maica Domnului, buna mea Maică, spune-le Sfinților Doctori să facă această minune”. Iar Sfinții Doctori au săvârșit o mare minune. După 15 zile din ziua în care știam că va avea loc operația, am primit o scrisoare de la acea femeie, în care scria următoarele:
„Preacuvioase Părinte Stareț, cu multă bucurie vă scriu că au venit în seara dinaintea operației cei 12 Sfinți Doctori fără de arginți, au stat toți în jurul patului meu și mi-au făcut ei înșiși operația care a durat trei ore. Eu eram adormită și vedeam în minte umbrele lor împrejurul trupului meu. Când au terminat operația, mi-am redobândit vederea. Dimineața a venit infirmierul cu targa, pentru a mă transfera în sala de operație. I-am spus că nu mai am nevoie, pentru că m-au vindecat, în mod minunat, Sfinții Doctori fără de arginți. Acela, spunând că trebuie să îndeplinească ordinul medicului, era de neînduplecat. Așadar, ne-am dus împreună la medic, căruia i-am spus următoarele:
- Domnule doctor, știți că religia noastră ortodoxă are sfinți care fac minuni? O astfel de minune mi s-a întâmplat și mie, ieri seară. Au venit Sfinții Doctori fără de arginți și m-au operat.
Atunci, doctorul, după ce a constatat vindecarea orbirii mele, mi-a dat bilet de ieșire din spital zicând: «Puteți pleca, doamnă! Este vorba despre o minune, nu pot să zic nimic»”.
(Această minune este relatată de către Gheronda Emanuil Grigoriatul



„Ce să facă Maica Domnului cu uleiul, să facă de mâncare?”





Traducere și adaptare: Elisei Roncea
Sursa:

Sunt un foarte bătrân ieromonah al Sfintei Mănăstiri a Sfântului Dionisie din Zakinthos. În această mănăstire am fost închinoviat pe 17 septembrie 1935, iar pe 1 octombrie am plecat, așa cum făceau toți frații începători ai mănăstirii, în insulele Strofadia. Acestea sunt două mici insule unde nu există nimic altceva decât o mănăstire ce are ca tezaur mormântul Sfântului Dionisie. Am stat acolo patru-cinci ani. Multe minuni am auzit și am văzut cu ochii mei. Vă voi împărtăși câteva spre slava lui Dumnezeu cel în Treime lăudat și a Maicii Domnului. Părinții de pe acele insule aveau mare evlavie și iubire pentru Maica noastră. Toată ziua spuneau: Maica noastră, bucuria tuturor!

Odată, ni s-a stricat moara la mănăstire și nu mai aveam făină pentru pâine. Ne-am gândit, ne-am sfătuit unul cu altul și am hotărât să trimitem două scrisori către Mănăstirea noastră din Zakinthos, scrisori pe care să le punem în două sticle mari, bine strânse, alături de câțiva bani. Le-am însemnat cu semnul Sfintei Cruci în fața icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor” și înaintea sfintelor moaște ale Sfântului Dionisie și le-am dat drumul în mare. În acele scrisori, scrisesem și ora când „am trimis poșta”. În puțin timp, una dintre sticle a ajuns în portul Katakolon, iar cealaltă pe țărmul Kyparissi. Cel care găsise sticla pe țărmul Katakolon a mers și a chemat oamenii pentru a se minuna cum acea sticlă ajunsese așa repede la ei, având în vedere că insulele erau la o distanță de 42 de mile! Mai apoi a trimis scrisoarea la Zakinthos, la mănăstire, iar în trei zile a fost trimis meșterul pentru repararea morii.
Din satul Marathos al insulei Proti veneau des în insulele Strofadia câțiva oameni cu o barcă pentru pescuit. Odată, o femeie văduvă din acele locuri le-a spus respectivilor cu barca:
‒ Luați această sticluță cu ulei pentru a aprinde candela Maicii Domnului și a noastră? Am făcut o făgăduință.
‒ Desigur că o luăm, au răspuns și au băgat-o în cala bărcii.
Când însă au ajuns la mijlocul traseului, au spus unii către alții:
‒ Nu luăm uleiul văduvei să-l gătim? Oare Maica Domnului se apucă să geatească ceva?
‒ Mergi și ia-l din cală.
A coborât unul dintre aceia în cală, a căutat, însă uleiul nu era nicăieri.
‒ Unde l-ai pus? Dă-mi mie cârma și mergi tu să-l aduci.
A coborât și acela, însă uleiul era de negăsit. Au început să se întrebe între ei ce s-a întâmplat. Doar ce au ajuns în Strofadia, în momentul când au mers să lege corabia de țărm, văd în fața lor sticluța cu ulei. Copleșiți de acest eveniment, au adus sticluța la noi, la mănăstire, spunând:
‒ Părinte, am vrut să folosim uleiul văduvei la mâncare, însă Maica Domnului ni l-a luat din barcă. Luați-l sfinția voastră pentru a aprinde candelele.



Șoimul și Sfântul Mucenic Trifon

Bietul Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea, dar fără niciun rezultat. În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, în Crângul Marinaia. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat Sfântului Mucenic Trifon, patronul său, chemându-l în ajutor.



În Rusia, Sfântul Trifon este considerat patron al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată țarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare, iar îngrijitorul șoimului său a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului. Țarul i-a pus în vedere acestui îngrijitor, pe nume Trifon Patrikeev, să găsească șoimul în trei zile ‒ altfel va fi condamnat la moarte.
Bietul Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea, dar fără niciun rezultat. În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, în Crângul Marinaia. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat Sfântului Mucenic Trifon, patronul său, chemându-l în ajutor. În vis, a văzut un tânăr pe un cal alb, care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: „Ia-ți pasărea pierdută, du-o ţarului şi nu te mai necăji”.
Când s-a trezit, îngrijitorul a zărit șoimul stând pe un brad. A luat pasărea, a dus-o ţarului şi i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sfântul Mucenic Trifon. Drept mulţumire că i-a salvat viaţa, Trifon Patrikeev a construit o capelă în locul în care i-a apărut sfântul. Mai târziu, a construit chiar şi o biserică cu hramul Sfântului Trifon.



Un frate s-a dus la unul din bătrâni în lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, și i-a zis : Cum trăiești, părinte ? Răspuns-a lui bătrânul: Rău. Zis-a lui fratele: Pentru ce trăiești rău, părinte? Iar bătrânul i-a zis : Iată, am treizeci de ani de când stau înaintea lui Dumnezeu în toate zilele rugându-mă și în rugăciunea mea uneori mă blestem pe mine, zicând către Dumnezeu: Să nu Te milostivești spre toți cei ce fac fărădelegea, și: blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale, de la care eu pururea mă abat, și fărădelegea o lucrez. Alteori către Dumnezeu iarăși zic:vei pierde pe toți cei ce grăiesc minciuna și eu în fiecare zi grăiesc minciuna, și în inima mea cugetând rele, zic către Dumnezeu că cugetarea inimii mele înaintea Ta este pururea, și neavând post câtuși de puțin, zic: genunchii mei au slăbit de post. Și iarăși dacă am pomenire de rău asupra fratelui meu, zic către Dumnezeu: iartă-ne nouă precum și noi iertăm! Și toată grija având la a mânca pâinea mea, zic: am uitat a mânca pâinea mea. Și dormind până dimineața, cântând zic: la miezul nopții m-am sculat ca să mă mărturisesc Ție. Neavând umilință câtuși de puțin, zic: ostenit-am întru suspinul meu, sau: făcutu-s-au lacrimile mele mie pâine ziua și noaptea. Și cu totul fiind plin de mândrie și de odihnă trupească, mă batjocoresc pe mine și cânt: vezi smerenia mea și osteneala mea și lasă toate păcatele mele! Negătit fiind zic : gata este inima mea, Dumnezeule! Pe scurt deci toată pravila și rugăciunea mea mi se face mie spre mustrare și rușine. Zis-a fratele: Eu socotesc, părinte, că acestea le-a făcut David pentru sine. Iar bătrânul suspinând, a zis: Ce zici, frate? De nu vom păzi cele ce cântăm înaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom merge.

***


REVISTA ART - EMIS,  Nr.73 / 25 SEPTEMBRIE  2016
 
Intrând pe adresa: http://www.art-emis.ro/ vă veţi afla pe prima pagină a revistei ART-EMIS, unde aveţi acces la oricare din articolele publicate
EDITORIAL - Maria Diana Popescu - Un ambasador la Maia, într-un cort militar!
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu - Împotriva falsificării istoriei! Despre rolul lui Ion I. C. Brătianu în timpul Primului Război Mondial
Prof. univ. dr. Ion Coja - O vorbă proastă, prea des repetată: „Românii au trădat ușor!” Oare? (1)
Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Chişinău - Cele mai proaste 25 de decizii ale Republicii Moldova (7)
Corneliu Vlad - Viorel Roman, autorul care nu are cu cine polemiza
Col. (r) Dr. Tiberiu Tanase - Ce este Intelligence-ul? (2)
Natalia Grădinaru, Dr în istorie, Chişinău - Reglementările în domeniul sanitar din Basarabia sub administraţia Antonescu
LECTURĂ PLĂCUTĂ



Sursa:
Pr. Alexandru Stanciulescu Barda










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu