Cuviosul Paisie vorbește despre postirea de dinaintea Sfintei Împărtășiri
Din scrisorile inedite ale Sfantului
Paisie Aghioritul, publicate de Parintele Dionisie Tatsis in cartea “Ascetul de la Panaguda”, Editura Egumenita, 2016:
Scrisoarea a şaptea
[…]
Sfânta
Mănăstire Stomio, 16-11-1960
Iubite frate întru Hristos,
bucură-te pururea în Domnul!
Am primit
scrisoarea voastră dar nu v-a răspuns deîndată pentru că am avut intenţia sa
cobor cu treburi la Ioanina şi cu prilejul acest să vă întâlnesc. Din
nefericire însă n-am reuşit, de aceea am socotit că este bine să vă scriu câteva
lucruri legate de cele ce mi-aţi scris despre Makrakin. Fireşte că nu l-am
cunoscut personal, dar am în vedere înşelăciunile lui înfricoşătoare. Am
cunoscut însă mulţi dintre ucenicii lui înşelaţi, printre care şi domnul X.K.,
care este amintit şi în Revista „Biblioteca Aghiorită”, pe care-l
atacă şi părintele Filoteos Zervakos. In afară de sminteala cea mare legată de
Sfânta Împărtăşanie, căci voia să se împărtăşească în fiecare zi în
timp ce mânca carne, va fac cunoscută şi altă înşelăciune de-a lui,
căci a făcut rugăciune într-un hotel pentru un străin, ca Dumnezeu să-l
lumineze, şi a început cu cuvintele: „Binecuvântat este
Dumnezeul nostru, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.” Străinul
l-a întrebat: „Oare sunteţi preot?”, iar el i-a răspuns: „Şi cine sunt
preoţii şi ce este Biserica? Eu simt înlăuntru meu că sunt îngerul lui
Dumnezeu!”. In timp ce noi, călugării, care avem schima
monahală, începem rugăciunea cu: „Pentru rugăciunile Sfinţilor, Părinţilor
noştri”, acesta împreună cu ucenicii lui eretici (fără a fi preoţi) începe
cu „Binecuvântat este Dumnezeul nostru”, şi se socotesc pe ei înşişi mai
presus decât toţi, şi alte rătăciri.
Despre
celălalt lucru despre care îmi scrieţi, că Sfintele Canoane nu
amintesc de postire înainte de Sfânta Împărtăşanie, nu-l pun la îndoială, însă
ele amintesc de pregătire.
Şi ce
pregătire i-a rânduit Dumnezeu lui Moise când urma să primească poruncile? In
afară de celelalte nu i-a poruncit şi postirea?
Când s-au alcătuit Sfintele
Canoane pe primul plan era martiriul, de aceea Sfinţii Părinţi n-au precizat
postirea, pentru că creştinii aşteptau rândul pentru martiriu, fără să ştie în
ce zi se va întâmpla. De aceea nici n-au rânduit postirea, pentru că nu era
lesne să postească continuu.In acea epocă s-a împlinit cuvântul profetic al
Prorocului David: „Din pricina Ta suntem ucişi, toată ziua suntem duşi ca
nişte oi la tăiere“.
„Discernământul
este mai mare decât toate virtuţile”, ne spune Sfântul Isaac Sirul. Mai târziu însă,
Mărturisirile de credinţă ale lui Petru Movilă şi Kritopoulos se referă la
postire, pe care Biserica Ortodoxă o acceptă. In tot cazul,
aghioriţii îi vânează pe makrakişti, căci au ajuns să spună: „Şi sfânt
dacă-l vezi pictat pe makrakist pe peretele bisericii, să-l ştergi!”.
V-am scris
toate acestea ca să-l cunoaşteţi şi pe omul meu cel dinlăuntru, pentru că obişnuiesc
să spun ceea ce are înăuntru inima mea. In ceea ce priveşte relaţiile
pe care le are Părintele Augustin cu makrakiştii nu ştiu care este scopul lui
adevărat, pentru că şi Hitler al Germaniei la început a avut legături cu
comuniştii, ca să-i dibuie pe toţi. In tot cazul, eu îl port pe Părintele
Augustin în inima mea. Mă rog ca Dumnezeu să lumineze veşnic toată lumea, la
fel şi pe aceştia, ca să vină la cunoaşterea adevărului, încheind, vă trimit
din prisos binecuvântările lui Hristos şi ale Maicii Domnului.
Fratele
vostru întru Hristos,
Paisie
păcătosul, cel mai mic dintre călugări
***
Scrisoarea a 8-a
Scrisoarea
de mai jos nu este datată, dar probabil că a fost trimisă după Pastele anului
1961. Textul se referă la transferarea unor cărţi către Părintele Augustin, pe
care Gheorghe Maipas le procurase Părintelui Paisie.
Hristos a înviat!
Bucură-te
pururea întru Hristos, frate Gheorghe, şi veseleşte-te întru El!
Mă rog ca
lumina Sfintei Învieri, prin mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, să vă lumineze
mereu, ca să luminaţi celor care se află în marea păcatului, ca să se lase
călăuziţi de voi, de farul Părintelui Augustin, care s-a înălţat în frumoasa
Ioannina.
De asemenea
vă urez sănătate sufletească şi trupească şi vouă şi familiilor voastre, şi vă
mulţumesc pentru toate. Cărţile le-am dat şi vă trimit banii. Le voi face
cunoscute şi închinătorilor aceste cărţi frumoase, arătându-le pe ale mele, şi
când îmi dau comandă, vă scriu şi mi le trimiteţi. In încheiere vă trimit
binecuvântările lui Hristos şi ale Maicii Domnului. Al vostru frate, Paisie
monahul, cel mai mic dintre călugări.
Iarăşi vă
spun: Bucuraţi-vă! Să-mi îngăduiţi să vă trimit şi o mică binecuvântare, ca să
luaţi caramele pentru îngeraşii voştri, acum în zilele fericite ale Paştelui!
Soră Keti,
bucură-te în Domnul!
Nu ştiu dacă
părintele I. ţi-a explicat despre tema legată de Sfânta Liturghie, despre care
au apărut răstălmăciri. Se pare că părintele B. n-a înţeles bine ceea ce am
spus. N-am afirmat că nu trebuie să se facă Dumnezeiasca Liturghie, ci
că principalul scop al Liturghiei este să se împărtăşească şi credincioşii,cei
care sunt pregătiţi, pentru că toate rugăciunile se referă la credincioşii
care se vor împărtăşi. Chiar şi unul trebuie să se împărtăşească. Fireşte
că s-ar putea întâmpla vreodată ca niciunul să nu fie pregătit, dar asta este
altceva. De aceea este bine ca măcar un copil, un prunc, să se
împărtăşească.Aceasta să urmăreşti îndeosebi, şi când nu se află niciunul, este
de ajuns să se împărtăşească preotul şi să se pomenească numele lor. Dar
aceasta să se întâmple ca excepţie şi nu ca regulă. N-am avut
intenţia să te necăjesc, dar altfel înţelege duhul meu părintele B., şi de
aceea te-ai mâhnit mult.
Hristos şi
Maica Domnului să fie întotdeauna cu tine! Nu v-am mai scris de mult, dar nu
v-am uitat, mă rog pentru voi. îţi mulţumesc pentru binecuvântare, pentru
împletituri! N-am nicio altă nevoie. Să nu te nelinişteşti, doa roagă-te şi
pentru mine.
Copiii
părintelui B., în special Ahile, sunt nişte îngeraşi. Dumnezeu să-i păzească!
Dacă poţi, fă-i o rasă. Are una peticită. Pe copilul cel mai mare nu l-am mai
văzut, poate vine astăzi cu Ahile. Multe binecuvântări de la Hristos şi de la
Maica Domnului tuturor!
Fratele
tău, monahul Paisie
Avva Isaia
Înțelepciune nu este să vorbească cineva, ci să cunoască ceasul când trebuie să
vorbească. Să cunoști bine de ce taci și să știi ce să vorbești. Ia aminte bine
înainte de a vorbi, să răspunzi cele care trebuie și de care este nevoie. Să ai
conștiința că nu cunoști câte trebuie și astfel vei evita multe osteneli. Căci
cel care se arată pe sine ca unul care cunoaște multe, acesta își pricinuiește
mai multe osteneli. Fiindcă nimeni nu știe nimic (vezi I Corinteni 8, 2). Și
mai presus de toate bunătățile este prihănirea de sine, adică a se o sândi
cineva pe sine, cum că este mai prejos decât orice om. Aceasta ne face să fim
mai aproape de Dumnezeu.
Femeie oarbă, operată și vindecată de
către cei 12 Sfinți Doctori fără de arginți
Traducere și
adaptare: Elisei
Roncea
Sursa:
- Gheronda,
spuneți-ne o minune a Sfinților Doctori fără de arginți.
- Da.
Ascultă această minune care s-a petrecut în zilele mele. Când am primit această
chilie a Sfinților Doctori fără de arginți, acoperămintele Sfintei Mese erau
deteriorate. Trebuia să le schimb. Problema era că nu aveam bani și nici nu
cunoșteam vreun croitor care să le facă. Din fericire, mi-am adus aminte de o
doamnă din Tesalonic. Îmi croise mai demult trei rânduri de acoperăminte pentru
Săptămâna Mare. Cu ajutorul bănesc al unor femei evlavioase, această
credincioasă, pe nume Amalia, a cumpărat materialele și le-a croit. Însă, din
cauza muncii extenuante pe care o făcea, a orbit. Când am
întâlnit-o, într-una din ieșirile mele din Sfântul Munte, mi-a zis:
- Gheronda,
rugați-i Sfinția voastră pe Sfinții Doctori fără de arginți, pentru a căror
biserică am croit acoperămintele, să mă vindece. În 20 de zile, după cum mi-au
spus doctorii, mă vor opera, însă șansele mele de vindecare sunt minime. Și
chiar dacă ar reuși operația, voi vedea oamenii ca niște umbre.
Eu, continuă
starețul, din iubire și din datorie față de această femeie, am făcut rugăciune
către Sfinții Doctori fără de arginți, am aprins lumânări și candela, am
citit paraclise. Timp de câteva zile nu mă opream din a zice: „Sfinților
Doctori fără de arginți, aveți milă de această femeie care ne-a croit
acoperămintele, care s-a îngrijit de casa noastră. Maica Domnului, buna mea
Maică, spune-le Sfinților Doctori să facă această minune”. Iar Sfinții Doctori
au săvârșit o mare minune. După 15 zile din ziua în care știam că va avea loc
operația, am primit o scrisoare de la acea femeie, în care scria
următoarele:
„Preacuvioase
Părinte Stareț, cu multă bucurie vă scriu că au venit în seara dinaintea
operației cei 12 Sfinți Doctori fără de arginți, au stat toți în jurul patului
meu și mi-au făcut ei înșiși operația care a durat trei ore. Eu eram adormită
și vedeam în minte umbrele lor împrejurul trupului meu. Când au terminat
operația, mi-am redobândit vederea. Dimineața a venit infirmierul
cu targa, pentru a mă transfera în sala de operație. I-am spus că nu mai am
nevoie, pentru că m-au vindecat, în mod minunat, Sfinții Doctori fără de
arginți. Acela, spunând că trebuie să îndeplinească ordinul medicului, era de
neînduplecat. Așadar, ne-am dus împreună la medic, căruia i-am spus
următoarele:
- Domnule
doctor, știți că religia noastră ortodoxă are sfinți care fac minuni? O astfel
de minune mi s-a întâmplat și mie, ieri seară. Au venit Sfinții Doctori fără de
arginți și m-au operat.
Atunci,
doctorul, după ce a constatat vindecarea orbirii mele, mi-a dat bilet de ieșire
din spital zicând: «Puteți pleca, doamnă! Este vorba despre o minune, nu pot
să zic nimic»”.
(Această
minune este relatată de către Gheronda Emanuil Grigoriatul
„Ce să
facă Maica Domnului cu uleiul, să facă de mâncare?”
Traducere și
adaptare: Elisei
Roncea
Sursa:
Sunt un
foarte bătrân ieromonah al Sfintei Mănăstiri a Sfântului Dionisie din
Zakinthos. În această mănăstire am fost închinoviat pe 17 septembrie 1935, iar
pe 1 octombrie am plecat, așa cum făceau toți frații începători ai mănăstirii,
în insulele Strofadia. Acestea sunt două mici insule unde nu există nimic
altceva decât o mănăstire ce are ca tezaur mormântul Sfântului Dionisie.
Am stat acolo patru-cinci ani. Multe minuni am auzit și am văzut cu ochii mei.
Vă voi împărtăși câteva spre slava lui Dumnezeu cel în Treime lăudat și a
Maicii Domnului. Părinții de pe acele insule aveau mare evlavie și iubire
pentru Maica noastră. Toată ziua spuneau: Maica noastră, bucuria tuturor!
Odată, ni
s-a stricat moara la mănăstire și nu mai aveam făină pentru pâine. Ne-am
gândit, ne-am sfătuit unul cu altul și am hotărât să trimitem două scrisori
către Mănăstirea noastră din Zakinthos, scrisori pe care să le
punem în două sticle mari, bine strânse, alături de câțiva bani. Le-am însemnat
cu semnul Sfintei Cruci în fața icoanei Maicii
Domnului „Bucuria tuturor” și înaintea sfintelor moaște ale Sfântului Dionisie
și le-am dat drumul în mare. În acele scrisori, scrisesem și ora când „am
trimis poșta”. În puțin timp, una dintre sticle a ajuns în portul Katakolon,
iar cealaltă pe țărmul Kyparissi. Cel care găsise sticla pe țărmul Katakolon a
mers și a chemat oamenii pentru a se minuna cum acea sticlă ajunsese așa repede
la ei, având în vedere că insulele erau la o distanță de 42 de mile! Mai apoi a
trimis scrisoarea la Zakinthos, la mănăstire, iar în trei zile a fost trimis
meșterul pentru repararea morii.
†
Din satul
Marathos al insulei Proti veneau des în insulele Strofadia câțiva oameni cu o
barcă pentru pescuit. Odată, o femeie văduvă din acele locuri le-a spus
respectivilor cu barca:
‒ Luați
această sticluță cu ulei pentru a aprinde candela Maicii Domnului și
a noastră? Am făcut o făgăduință.
‒ Desigur că
o luăm, au răspuns și au băgat-o în cala bărcii.
Când însă au
ajuns la mijlocul traseului, au spus unii către alții:
‒ Nu
luăm uleiul văduvei să-l gătim? Oare Maica Domnului se
apucă să geatească ceva?
‒ Mergi
și ia-l din cală.
A coborât
unul dintre aceia în cală, a căutat, însă uleiul nu era nicăieri.
‒ Unde
l-ai pus? Dă-mi mie cârma și mergi tu să-l aduci.
A coborât și
acela, însă uleiul era de negăsit. Au început să se întrebe între ei ce s-a
întâmplat. Doar ce au ajuns în Strofadia, în momentul când au mers să lege
corabia de țărm, văd în fața lor sticluța cu ulei. Copleșiți de
acest eveniment, au adus sticluța la noi, la mănăstire, spunând:
‒ Părinte,
am vrut să folosim uleiul văduvei la mâncare, însă Maica Domnului ni l-a luat
din barcă. Luați-l sfinția voastră pentru a aprinde candelele.
Șoimul și Sfântul Mucenic Trifon
Bietul
Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea, dar fără niciun rezultat. În cea
de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors
la Moscova, în Crângul Marinaia. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat
Sfântului Mucenic Trifon, patronul său, chemându-l în ajutor.
În Rusia,
Sfântul Trifon este considerat patron al păsărilor deoarece, după cum se
povesteşte, odată țarul Ivan cel Groaznic a ieşit la
vânătoare, iar îngrijitorul șoimului său a scăpat din neatenţie pasărea
preferată a ţarului. Țarul i-a pus în vedere acestui îngrijitor, pe nume Trifon
Patrikeev, să găsească șoimul în trei zile ‒ altfel va fi condamnat la
moarte.
Bietul
Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea, dar fără niciun rezultat. În cea
de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors
la Moscova, în Crângul Marinaia. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat Sfântului
Mucenic Trifon, patronul său, chemându-l în ajutor. În vis, a văzut un
tânăr pe un cal alb, care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: „Ia-ți
pasărea pierdută, du-o ţarului şi nu te mai necăji”.
Când s-a
trezit, îngrijitorul a zărit șoimul stând pe un brad. A luat pasărea, a dus-o
ţarului şi i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sfântul Mucenic Trifon.
Drept mulţumire că i-a salvat viaţa, Trifon Patrikeev a construit o capelă în
locul în care i-a apărut sfântul. Mai târziu, a construit chiar şi o biserică
cu hramul Sfântului Trifon.
Un frate s-a
dus la unul din bătrâni în lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, și i-a zis :
Cum trăiești, părinte ? Răspuns-a lui bătrânul: Rău. Zis-a lui fratele: Pentru
ce trăiești rău, părinte? Iar bătrânul i-a zis : Iată, am treizeci de ani
de când stau înaintea lui Dumnezeu în toate zilele rugându-mă și în rugăciunea
mea uneori mă blestem pe mine, zicând către Dumnezeu: Să nu Te
milostivești spre toți cei ce fac fărădelegea, și: blestemați sunt
cei ce se abat de la poruncile Tale, de la care eu pururea mă abat, și
fărădelegea o lucrez. Alteori către Dumnezeu iarăși zic:vei pierde pe toți
cei ce grăiesc minciuna și eu în fiecare zi grăiesc minciuna, și în
inima mea cugetând rele, zic către Dumnezeu că cugetarea inimii mele înaintea
Ta este pururea, și neavând post câtuși de puțin, zic: genunchii mei au
slăbit de post. Și iarăși dacă am pomenire de rău asupra fratelui meu, zic
către Dumnezeu: iartă-ne nouă precum și noi iertăm! Și toată grija având la a
mânca pâinea mea, zic: am uitat a mânca pâinea mea. Și dormind până
dimineața, cântând zic: la miezul nopții m-am sculat ca să mă
mărturisesc Ție. Neavând umilință câtuși de puțin, zic: ostenit-am
întru suspinul meu, sau: făcutu-s-au lacrimile mele mie pâine ziua
și noaptea. Și cu totul fiind plin de mândrie și de odihnă trupească, mă
batjocoresc pe mine și cânt: vezi smerenia mea și osteneala mea și lasă
toate păcatele mele! Negătit fiind zic : gata este inima mea,
Dumnezeule! Pe scurt deci toată pravila și rugăciunea mea mi se face mie
spre mustrare și rușine. Zis-a fratele: Eu socotesc, părinte, că acestea le-a
făcut David pentru sine. Iar bătrânul suspinând, a zis: Ce zici, frate? De nu
vom păzi cele ce cântăm înaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom merge.
***
REVISTA ART - EMIS, Nr.73 / 25 SEPTEMBRIE 2016
Intrând pe adresa: http://www.art-emis.ro/ vă veţi afla pe prima pagină a revistei ART-EMIS, unde aveţi acces la oricare din articolele publicate
EDITORIAL - Maria Diana Popescu - Un ambasador la Maia, într-un cort militar!
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu - Împotriva falsificării istoriei! Despre rolul lui Ion I. C. Brătianu în timpul Primului Război Mondial
Prof. univ. dr. Ion Coja - O vorbă proastă, prea des repetată: „Românii au trădat ușor!” Oare? (1)
Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Chişinău - Cele mai proaste 25 de decizii ale Republicii Moldova (7)
Corneliu Vlad - Viorel Roman, autorul care nu are cu cine polemiza
Col. (r) Dr. Tiberiu Tanase - Ce este Intelligence-ul? (2)
Natalia Grădinaru, Dr în istorie, Chişinău - Reglementările în domeniul sanitar din Basarabia sub administraţia Antonescu
LECTURĂ PLĂCUTĂ
Sursa:
Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu