Onor la Tricolor

Onor la Tricolor, într-un octombrie diferit

Ion Maldarescu

Câteva zile ne mai despart de Ziua Armatei României... atât cât a mai rămas din Oastea Ţării de altădată. Cu povara tristeţii şi a încă unei posibile viitoare dezamăgiri, am păşit pragul Comandamentului Garnizoanei Râmnicu-Vâlcea a M.Ap.N., aflat acum sub moderna denumire, „Centrul de Instruire pentru Geniu Explosiv Ordonance Disposal (E.O.D.) şi apărare Chemichal Bacteriological Radiological and Nuclear Defense (C.B.R.N.)", gândind aprioric cum am să aud, încă o dată, sloganul fals şi deja expirat „eliberarea ultimei brazde de pământ românesc...". Cum rămâne cu „De la Nistru pân-la Tisa" din „Doina" Eminescului şi opincile româneşti atârnate pe Parlamentul de la Budapesta în 1919? Cum rămâne cu inscripţia „Budapesta" de pe Arcul de Triumf din Bucureşti? Ţara „vecină şi prietenă" de la nord-vest pândeşte răsturnarea Tratatului de la Trianon şi revenirea la Dictatul de la Viena. Despre asta se vorbeşte în şoaptă. Obedienţi Bruxelles-ului, (ne)demnitarii ţării, nu vor să supere „Înalta Poartă". Aşa cum ne-a obişniut de doi ani, atunci când şeful statului nu deschide gura, tace profund, iar când o întredeschide, emite „fanatisme religioase" pe unde scurte.

Revenind la evenimentul din 21 octombrie a.c.. la care fusesem invitat, primul impuls pe care l-am simţit atunci când am intrat - împreună cu alţi invitaţi - în sala destinată manifestării, a fost cel de a lua poziţia de „drepţi" în faţa generaţiei în uniformele pestriţe de campanie. Nu ei trebuiau să se ridice în picioare, ci noi, cei câţiva invitaţi se impunea să le prezentăm Onorul. Ei sunt ultima speranţă a unui popor flagelat, călcat în picioare şi dispreţuit nu doar de ipocritul Occident, ci chiar de cei înscăunaţi pentru a servi interesele Ţării. Ei, Ostaşii României sunt ultima baricadă a României în calea desfiinţării noastre ca popor, aflat în faţa tăvălugului agresiv al colonizării şi globalizării.

Simpozionul a debutat, cum era firesc, cu cuvântul de deschidere al Comandantului Garnizoanei, colonelul Dan Marin. Scurt, sugestiv, a dat „ordinul de luptă" pentru începerea „ostilităţilor" - comunicărilor. Încă circumspect, am urmărit documentarul realizat de formaţia comandată de maiorului Florentin Cătălin Duman Şendrescu şi, spre surprinderea mea, am fost spectator al unui inspirat colaj de imagini şi comentarii documentare: înfiinţarea Armatei Române moderne sub Alexandru Ioan Cuza, RăzboiulSimpozion 21 oct. 2016 de Independenţă de la 1877-1878, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial cu ambele campanii: cea de la Est şi cea de la Vest, ambele pentru reîntregirea, Ţării. Celor care întreabă ce a căutat Armata Română dincolo de Nistru trebuie să li se răspundă printr-o întrebare legitimă: ce-a căutat Armata Română dincolo de graniţa de vest a României? Răspunsul corect este că în ambele direcţii, legile aspre ale războiului au trecut peste Voinţa Neamului. În ambele direcţii am fost luaţi de valul puternicilor vremii.

Expunerea prezentată într-un spaţiu extrem de concentrat, ce-i drept, altfel nici nu se putea, a parcurs întreaga istorie a Armatei Române, de la înfinţarea ei pentru apărarea Principatelor Unite şi până azi. La pupitru s-au preumblat: maior Florentin Cătălin Duman Şendrescu, slt. Adriana Stănescu, slt. Iulia Săcădat, prof. univ. dr. Alexandru Popescu-Mihăeşti şi prof. dr. Gheorghe Dumitraşcu. Cu toţii au marşat ostăşeşte pe ruta adevăratei istorii şi a semnificaţiei Zilei Armatei României.

Da, domnilor de la Statul Major al Armatei României, veniţi şi luaţi notiţe de la Garnizoana M.Ap.N. din Râmnicu-Vâlcea, de la col. Dan Marin, mr. Fl. C. Duman Şendrescu, slt. Adriana Stănescu, slt. Iulia Săcădat şi mr. Gheorghe Vătafu de modul în care se poate şi trebuie cinstită Ziua Armatei. Cu prea modestele lor resurse, dar cu suflete de diamant au realizat ceea ce la nivel înalt se ignoră. Prezent fiind acolo, mi-am permis să le adresez îndemnul unuia dintre cei mai mari oşteni ai României, Mareşalul Ion Antonescu, îndemn care trebuie pus la intrarea în fiecare instituţie a statului român, obligatoriu la Palatul Cotroceni, Palatul Victoria şi la Parlamentul României: „Fii bun, fii drept şi recunoaşte că deasupra tuturor intrigilor şi urilor este PATRIA, este VEŞNICIA NEAMULUI şi că acolo trebuie să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată!".

DEMNITATE, ONOARE, PATRIE!