sâmbătă, 29 octombrie 2016

Dincolo de vălul lui




Dincolo de vălul lui

Pe drumul de la cuvânt la inimă,
un tăvălug de foc, iubirea.
Treci (barem) de un labirint,
după ce îi înveţi lecţia,
îi cauţi cifrul, îl rezolvi,
pătrunzi în alt labirint,
îl decodezi, îl conturezi pe următorul,
fără să-l trădezi pe cel prezent.

Nimeni nu-ţi opreşte înălţarea,
nimeni nu-ţi sparge gândul înlănţuit,
nimeni nu vede, în locul tău, semnele tale.
Când spui iubire, spui forţa cu care
inima rezolvă un cifru,
creând un alt labirint, o nouă lume.
Nimeni nu se află în acelaşi timp cu tine,
pe coordonatele privirii tale.
Sensul există doar acolo.
Că-ntr-un joc, totul este o lecţie!

Dincolo de toate labirinturile
se află, poate, un zeu ce priveşte, dansează,
sau, poate, nu se află nimic.
Oare, nimicul nu este neputinţa
de a vedea labirintul?

O parte din tine este la începutul drumului,
o parte la sfârşitul lui.
Incluse în logica labirintului,
semnele oferă sensul,
ghidându-te, doar, înăuntru.
Acolo sunt gândurile.
Pe plaja însorită a oceanului vieţii,
dincolo de nevăzutul prag al unui gând,
să vrei să vezi, s-atingi, să-ţi simţi
înfioratul trup în zorii dimineţii!

Algoritmul labirintului - în afara lui
nu există niciun sens, nu ai nevoie de orientare.
O buclă desfăşurată
modelează un nou labirint,
prin dorinţa descoperirii misterului
devenit din ce în ce mai profund.

Pe drumul reintegrării,
dincolo de vălul lui,
te regăseşti mai puternică.



IRINA  LUCIA  MIHALCA
23 octombrie 2016








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu