Atelier de educaţie

Atelier de educaţie plastică animalieră

Col. (r) Marin Neacşu

Specialişti animalieri

Nu ştiu la ce se vor gândi cei care vor citi prima oară titlul articolului dar în mod cert în cel mai fericit caz vor ridica din sprâncene sau vor crede că este vorba de o parabolă, metaforă sau mă rog ceva ironie din partea mea. Şi touşi acesta este titlul afişat pe burtiera unei emisiuni transmise în reluare la o televiziune locală din Craiova în seara zilei de 28.10.2016, mai concret GTV Craiova. Ca să nu-i pun pe cititori să caute pe goagăle semnificaţia cuvântului animalier, citez din DEX online: ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier.ANIMALIÉR ~ă ADJ (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru animale; de animal. Produse ~e. 2) (despre opere de artă) Care reprezintă animale.Ei bine, având în vedere explicaţiile date de DEX, constatăm că în fond „animalier" este adjectiv, intră deci în aceeaşi categorie cu adjectivul ,de exemplu, cetăţenesc. Ce înseamnă cetăţenesc? CETĂȚENÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; civic.Deci animalier, ca orice adjectiv, reprezintă o caracteristică a categoriei la care se referă. Dacă spunem educaţie cetăţenească, înţelegem că este vorba de educaţie făcută cetăţenilor, în sprijinul cetăţenilor cu aspecte care ţin de viaţa şi activitatea acestora şi care se adresează cetăţenilor. Să înţeleg că educaţia animalieră este proprie animalelor? Rămâne întrebarea dacă putem spune educaţie animalieră, dar asta va rămâne să decidă cei care beneficiază de ea, căci academicienii noştri sunt ocupaţi cu educaţia „plagiatieră."

Fâr-fâr, educaţie şi slugărnicie la nivel înalt

Acuma să revin la atelier. Această emisiune, făcută de fapt de Halloween, era dedicată copiilor iar la ea participau 12-13 copii de 10 ani, la Muzeul Olteniei din Craiova. Despre ce era vorba în fond? O doamnă muzeograf, nu îi dau numele, poate expert animalier în cadrul muzeului, respectiv secţia Ştiinţele Naturii îi pregătea pe copii întru înţelegerea semnificaţiei şi importanţei Hallowenului în România, sărbătoare „istorică" după cum se ştie, cu adânci rădăcini în cultura animalieră românească. Copii, pentru a intra mai uşor în emisiune şi sensul educaţiei, erau îmbrăcaţi sau dotaţi cu costume specifice sărbătorii, adică pelerine de batman, tricouri cu imprimeuri „scheletiere" şi alte elemente de reucuzită specifică momentului. Este pur şi simplu înduioşător să vezi ce le lipseşte copiilor din ziua de astăzi şi cum se chinuie oamenii consideraţi cu scaun la cap să le explice cine este liliacul şi ce vrea el sau ce frumoasă este cultura americană cu sărbătorile ei cu tot, dar mai ales cât de dulce este dosul de peste ocean. De fapt nu ştiu de ce mă miră, atâta vreme cât la Arad, de Ziua Armatei, în prezenţa preşedintelui României s-a intonat întâi imnul S.U.A. pentru că erau prezenţi acolo şi nişte purtători de bocanci made în U.S.A. (purtătorii, nu bocancii) şi era absolut necesar să ne umilim dând întâietate oaspeţilor într-un moment în care nu se impunea, prin lege, cântarea imnului altui stat. Oare ce spune Protocolul de Stat despre asta? Cântăm imnul de stat al Americii de câte ori se ceartă un soldat American cu proprii bocanci prin şanţurile din Deveselu? Probabil domnul Iohannis a crezut că vede un meci de tenis între Halep şi Keys şi i s-a părut normal să se înceapă cu imnul oaspeţilor.

Revenind la educaţia animalieră, am să citez din puţul educaţiei doamnei muzeograf, care le spunea copiilor că „noi ne temem de nişte animăluţe care nu ne fac nici un rău, şi nu au nici o treabă cu noi, din contră, chiar sunt folositoare". Dacă aş fi închis ochii şi nu aş fi ştiut despre ce era vorba aş fi jurat sunt undeva la o campanie electorală în care un candidat explică alegătorilor, cu o mână pe căciulă şi cu alta pe faianţă, cine este politicienii şi de ce trebuie să îi ocrotim. Doamna respectivă, educatoristă de ocazie, răspundea unei fetiţe care îi spunea că a citit undeva că liliecii comunică prin sunete, probabil voia să spune chiar ultrasunete dar a uitat, că din câte ştie ea, liliecii comunică mai mult prin fâr-fâruri adică prin fâlfâit de aripi. Asta da educaţie, bravos naţiune, copilul a auzit de ultrasunete, iar doamna muzeograf vorbeşte despre fâr-fâruri. Oare şi politicienii comunică la fel? Am auzit eu că aceştia ar fi ca porumbeii, când sunt jos îţi ciugulesc din palmă, iar cum ajung sus se găinăţează în capul tău. Parcă îmi e dor de o "lipsă de comunicare".Un copil a spus că a citit el că unii lilieci sug sângele altor animale, dar doamna a râs şi a spus că ea nu crede aşa ceva, e doar o superstiţie. Probabil nu a auzit de liliecii din America de Sud.

Ce am mai aflat de la aceeaşi doamnă cu aceeaşi ocazie?

Iată, pe scurt:

„Sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare dobândită pentru că ne-a plăcut şi este o zi în care sărbătorim ceva". Adânc, adânc de tot. Oare americanii ăştia când ne-au dat sărbătoarea nu au dat şi instrucţiunile de folosire, să ştim şi noi ce să spunem despre ea, că uite, sărmana doamnă muzeograf nu a ştiut nici măcar să spună copiilor ce, dar mai ales de ce, sărbătoreau ei.

„Eu de exemplu, de mică, până în adolescenţă am rămas cu o credinţă foarte dăunătoare, că dacă întâlnesc o pisică neagră nu e bine...". Dar dacă întâlneşti un prost, cum e doamnă, e de bine?

„Bufniţele sunt animale răpitoare nocturne, mai exact păsări". Da, corect ştiinţific, dar parcă sună ca celebra expresie " nu mai bateţi vacili, că ne e ca mamili, fincă vaca ne dă nouă, lapte, brânză, chiar şi ouă"

„Cioara este unul din cele mai inteligente animale". Aha, acum înţeleg de ce era ea pusă pă steagul unei minorităţi .. mişto mâncaţaş!

„Să le luăm pe rând că după aia ne pierdem în detalii sau mai degrabă eu..." Femeie sinceră, nu am ce spune..

Au fost cel puţin 3 situaţii în care copii au făcut afirmaţii (corecte) privind viaţa liliecilor la care doamna a răspuns că nu ştie. Şi asta pentru că doamna s-a uitat numai pe wikipedia, iar copii au citit şi alte pagini pe internet. Concluzia care se trage din lecţia respectivă este că copii au venit cu lecţia învăţată, iar doamna mai are multe de învăţat de la ei, dar mai ales să nu meargă la şcoală dacă îi taie calea doamna Andreea Vass, că se molipseşte.

Cam aşa a decurs ora de educaţie animalieră.

Până la urmă, tema întâlnirii cu copii a fost „Mit şi realitate în legătură cu liliacul, pisica şi bufniţa". Se pare că doamna muzeograf a fost responsabilă cu miturile iar copiii cu realitatea. Apropo, doamna muzeograf a spus despre bufniţă că în ultimul timp a devenit favorita ei. Preventiv. Probabil se referea la Cucuveaua Mov.

Unde este Făt-Frumos?

Am înţeles eu din discuţiile cu cei care mai vor să facă educaţie în România, că din educaţia copiilor au cam dispărut Făt Frumos, Prâslea cel Voinic cu merele lui (turceşti), iar din cartea de istorie abia mai dai peste colegul lui Zgonea, peste Vlad Ţepeş, înlocuit de sigla P.R.U., sau Mircea cel Bătrân înlocuit de Mircea cel Băsescu, şi alţii. Exact asta lipsea din educaţia copiilor, sărbătoarea de Halloween, mascată sub această penibilă educaţie animalieră plastică. Dacă asta se face şi se promovează acuma în şcoli, în învăţământul românesc, nu mă mir că am ajuns ţara europeană cu cel mai prost sistem educaţional, aşa cum am devenit ţara europeană, dacă nu planetară, cu cea mai prost dotată armată. Oricum, se pare că la toate nivelurile este promovată slugărnicia faţă de valorile măreţului partener strategic. Cred că o să devenim ţara cu cele mai multe implanturi de bottox, pentru că în curând partenerii noştri vor avea pretenţii strategice şi în ceea ce priveşte forma, nu numai temperatura buzelor.

Asta se întîmplă, în timp ce prin Legea 217/2015 aceiaşi parteneri strategici ne-au impus să nu mai vorbim despre Antonescu sau Mircea Eliade, pentru că nu gâdilă în mod plăcut urechile sponsorilor Black Cube. Dar putem vorbi despre Pacepa şi Halloween. Unde eşti Petre Tuţea? A, am uitat, şi tu eşti interzis, scuze, stai acolo, nu te mai deranja.

Sursa:

http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3825-atelier-de-educatie-plastica-animaliera.html