Fântâna minunată și copacul care se închina Sfântului Gherasim
Ne vom opri iar în
Kefalonia, în locul unde a dus viața de schimnic marele cuvios al secolului al
XVII-lea, Gherasim, acolo unde
astăzi se află mănăstirea ce-i poartă numele. În această regiune, spune
tradiția că au fost săpate patruzeci de fântâni. Una dintre acestea, de lângă
mănăstire, prezintă caracterisitici demne de luat în seamă.
Când se sărbătorește
cuviosul și se scoate în procesiune racla cu sfintele moaște,
fântâna aceasta participă la sărbătoare, într-un mod impresionant.
Vom fi mai expliciți.
La cele două mari
hramuri, pe 16 august, când se sărbătorește adormirea lui (a adormit pe 15
august, dar datorită sărbătorii Maicii Domnului, a fost mutată
sărbătoarea cu o zi) și la 20 octombrie, când se serbează scoaterea
sfintelor lui moaște, este obișnuit deja ca să se facă procesiune cu racla
și sfintele sale moaște. Când procesiunea ajunge la fântână, lumea se oprește
și se înalță rugăciuni. În clipa aceea are loc ceva uimitor. Apa de la fântână
urcă până la gura fântânii, încât zici că ar vrea să vadă și să se închine
moaștelor preacuviosului. Iar creștinii, fie cu un vas, fie cu mâinile lor, iau
apă ca să bea și să fie binecuvântați.
De îndată ce trece ziua
acestei sărbători, mai precis imediat după ora 12 noaptea, nivelul apei se
reduce și revine la punctul la care se afla mai înainte. Acest miracol, în
ultimii ani, Dumnezeu știe pentru ce păcate, nu se mai petrece. Se pare că
acei creștini de altădată erau mai vrednici de arătări ale semnelor
dumnezeiești.
Înainte de 1925, se
petrecea și un alt lucru nemaipomenit. Lângă fântână există un platan mare,
plantat acolo de sfânt. L-au numit «pentadactil» (cu cinci degete), din cauza
celor cinci mari ramuri ale sale. Acesta, când ajungeau în apropierea lui
sfintele moaște, își apleca ramurile și se închina! Cei mai bătrâni își
amintesc de asta și se înfioară când își aduc aminte.
Fântâna Sfântului
Gherasim ne amintește și de alte
evenimente asemănătoare. Nu este lucru neobișnuit ca apele care se leagă
de un eveniment sau chip sfânt să aibă grijă să participe la comemorarea
festivă a acelui eveniment sau persoană sfântă.
Este cunoscut că o
minune exact la fel se petrece cu Maica Domnului din Egio, când se
serbează hramul ei. Apele fântânii se ridică din adânc și sărbătoresc și ele.
(Arhimandrit Daniil
Gouvalis, Minunea credinței, Editura Bunavestire, pp. 136-137)
Vindecarea unei demonizate de către Sfântul Gherasim din Kefalonia
„Drepţii în veac vor
trăi şi de la Domnul este plata lor” (Înţelepciunea lui Solomon 5, 14)
grăieşte Sfânta Scriptură.
Aceasta s-a întâmplat
întocmai cu Sfântul Gherasim. Sufletul s-a despărţit de
trup prin moartea sfântului, dar prezenţa lui s-a făcut simţită în
mănăstire şi în alte locuri. Se întâmpla zi de zi tot mai evident, pentru că
mulţimea creştinilor care venea cu credinţă la mormântul sfântului primea
vindecare de boală şi pace.
Ceea ce a uimit cel mai
mult a fost vindecarea unei demonizate, pe care obştea a adus-o în mănăstire ca
să se închine. Aceasta însă a reuşit să fugă într-o noapte şi a căzut în
cisterna mănăstirii. Egumena împreună cu celelalte surori au auzit în acelaşi
timp glasul cunoscut al sfântului care le îndemna să alerge s-o salveze pe cea
demonizată, care era în primejdie. S-au sculat, au alergat la chilia ei, dar
n-au găsit-o. Cu îndrumarea sfântului au ajuns însă şi la cisternă. Atunci au
văzut-o pe femeie ţinându-se deasupra apei, fără însă să vadă cum. I-au aruncat
frânghia şi au tras-o afară, constatând cu bucurie că era sănătoasă.
Ea însăşi a început să povestească cum demonul a îndemnat-o să se arunce în
cisternă şi cum sfântul a salvat-o de la înec, ţinând-o deasupra apei şi
izbăvind-o de demon.
Aceasta şi multe alte
minuni le-au convins pe călugăriţe că trebuie să facă mutarea sfintelor moaşte.
Cu binecuvântarea şi în prezenţa Exarhului Patriarhal, a Mitropolitului
Gavriil al Filadelfiei, pentru că mănăstirea este stavropighie patriarhală,
probabil şi a Arhiepiscopului Kefaloniei, s-a făcut mutarea şi s-au
scos moaştele întregi, nestricăcioase şi binemirositoare. Mutarea aceasta s-a
realizat la 20 octombrie 1581, adică după doi ani şi două luni de la
înmormântarea lui.
Bucuria călugăriţelor,
dar şi a creştinilor ortodocşi a fost negrăită. S-a confirmat prin
nestricăciunea trupului un lucru de care erau convinşi toţi, anume că
ieromonahul pustnic Gherasim Nottara este sfânt. Vestea aceasta a străbătut
toată insula şi mulţimile veneau să se închine sfintelor moaşte. Sfinţii lui
Dumnezeu reprezintă bucuria Ortodoxiei, pentru că Dumnezeu Se
preamăreşte „întru sfinţii Săi” (Psalmul 150,1) şi „împreună cu toţi sfinţii
Lui” (II Corinteni 1, 1).
(Pr. Constantin Gkeli, Sfântul
Gherasim Kefalonitul, traducere de pr. Victor Manolache, Editura Egumeniţa,
Galaţi, 2009, pp. 113-114)
Rugăciunile Sfântului Gherasim vindecă
un copil posedat
Spiridon Rassias, copil
de 11 ani fiind, a fost robit de demon. Părinţii lui fiind evlavioşi, l-au adus
la Sfântul Gherasim,
vindecătorul sufletelor şi al trupurilor. Copilul
acesta vorbea în limbi străine şi îl înjura pe sfânt cu cuvinte pe care nu le
putea să le cunoască la o asemenea vârstă. Îl scuipa şi mai făcea şi multe
altele, pe care n-ar putea cineva să le istorisească.
Într-o zi de octombrie a
mers la paraclis şi a stat în faţa raclei sfântului în stare
de rugăciune câtă vreme s-a citit slujba. La sfârşitul paraclisului, i-a zis:
„Plec, Kapsalis!” ‒ şi apoi copilul a căzut în nesimţire. Părinţii l-au
adus în chilie şi acolo a rămas treizeici şi şase de ore, ca mort. Când şi-a
revenit, a întrebat „Unde mă aflu?”. Şi s-a mirat aflându-se liber de
stăpânirea diavolului. Până astăzi se bucură de sănătate şi se găseşte în
America, vieţuind în pace.
(Părintele Constantin
Gkeli, Sfântul Gherasim Kefalonitul, izgonitorul diavolilor.
Viaţa-Minunile-Acatistul, Editura Egumeniţa, 2009, p. 26)
Sursa:
Pr. Alexandru
Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu