Doamne, ce tragedie!
Maria Diana Popescu
Cum iluziile
îi aduc în stare pe parveniţi să meargă pe cuie sau pe jar pentru un loc în
banca întîi, cel care a lucrat dintotdeauna cu entuziasm la temelia literaturii
pornografice, cu un ochi pe sub fustele adulatoare şi cu altul după furat din
paginile unor autori celebri, rîvnind abscons şi profund la Nobelul pentru
literatură, cel care a înjurat şi a întinat patrimoniul românesc în textele
sale, cel care şi-a publicat şi tradus în lumea mare cărţile pe banii
poporului, cel care şi-a făcut cu ajutorul I.C.R. o plapumă mai mare şi mai
pufoasă decît valoare la purtător, cel care a plagiat şi a recunoscut, el,
visătorul la Nobel este în cumplită suferinţă din pricina uriaşei sume de bani
ce-i va reveni lui Bob Dylan, odată cu Nobelul. Dacă analizăm la rece, Bob
Dylan nu e un scriitor cu o vastă şi apreciată operă, ci un autor de texte
pentru chitara sa, texte care n-au de-a face cu instituţia valorii literare.
Indiscutabil, Bob Dylan merită toate „Grammy"-urile primite şi neprimite
şi locul fruntaş în Rock & Roll Hall of Fame, unde a fost inclus în 1988,
dar prin „Nobel" pentru literatură i s-au dat aripi prea grele, pe care nu
le poate duce. Şi totuşi, cum să rămîi indignat peste măsură de Bob Dylan, cînd
Nobelul pentru literatura a ajuns la scriitori ieftini, de conjunctură precum
Herta Müller, Svetlana Alexievich etcaetera. Nobelul pentru literatură şi pace
a devenit o afacere sfidătoare, penibilă şi suspectă. Comitetul Academiei
Suedeze i-a „furat" pe Cărtărescu şi pe Klaus Iohannis, ambii
„transpiranţi" la Nobel! Doamne, ce tragedie pentru ei! Iohannis trebuie
nominalizat la Nobel pentru paraliteratură, că doar nu degeaba şi-a tradus
volumul său extrem de ieftin, ca registru epic, în limba chineză!
Nicolae Paulescu a fost
furat de meritul descoperirii insulinei şi furat de premiul Nobel!
Anglo-saxonii
pariază pe scriitorii nominalizaţi la Nobel tot aşa cum se pariază pe caii de
curse, iar casele de pariuri au fost luate cu asalt. Privind în urmă la cei
care s-au trezit cu premiul Nobel în traistă şi la cei cărora li s-a
„furat" Nobelul, rămîi mut! Greşeli monumentale! Savantul şi teologul
român Nicolae Paulescu a fost furat de meritul descoperirii insulinei şi de
premiul Nobel! Ştim cu toţii! Ba, mai mult, în 2003, la 80 de ani de la furtul
Premiului Nobel, la spitalul Hotel-Dieu din Paris, fusese planificată
dezvelirea unui bust în onoarea marelui savant Nicolae Paulescu, însă,
organizaţiile reprezentate de Dr. Shimon Samuels de la Centrul „Simon
Wiesenthal" au protestat, declarînd că Paulescu nu a fost o „persoană
adecvată pentru a primi recunoaştere". Oficialităţile române n-au schiţat
un gest, s-au conformat, lăsînd lipsa de demnitate să-şi spună cuvîntul. La
fel, Ştefania Mărăcineanu, descoperitoarea fenomenului de radioactivitate artificială
(ploaia artificială), a fost „neglijată", dar şi Ana Aslan,
descoperitoarea vitaminei „H" şi creatoarea geriatriei. Obama, autorul
imoral al celor mai crude războaie, a primit Nobelul pentru pace exact în
momentul cînd suplimentase efectivul militar american în Afganistan. Svetlana
Alexievici a primit Premiul Nobel pentru literatură la fel ca şi Herta Müler,
pe considerente politice. Instituţia care i-a înnobilat pe diletanţi şi-a
pierdut credibilitatea de ani buni! „Scriitoarea belorusă este, de altfel, o
disidentă susţinută de clubul P.E.N. şi de Fundaţia Sörös", precizează
site-ul editurii Corint. Premiul Nobel ar trebui acordat pentru valoare
literară nu pentru relatări cu caracter politic din războaiele de cotropire a
altor naţiuni.
Nobelul are o secţie
pentru limbaj de bordel şi noi nu ştim?
Cel mai
adesea cu şliţul desfăcut şi cu pantalonii în vine în scrierile sale,
Cartărescu se revoltă pe limba lui pornografică, acuzînd chiar şi Academia
Română că este plină de naţionalişti şi antioccidentali! Bate şaua ca să
priceapă iapa, poate, poate, de milă, de silă, cineva se va îndura să facă din
el măcar un membru corespondent al Academiei. Dacă n-ar exista naţionalişti şi
patrioţi, limba noastră cea română, literatura şi patria ar fi  fost complet
schingiuită de pornografi precum Cărtărescu, Patapievici şi alţi vînzători de
identitatea naţională, care fac astăzi cărţile Occidentului. De unde respect
pentru valorile naţionale la Mircea Cărtărescu, cînd el deţine în palmares un
premiu fraudulos „pentru o carte în care a plagiat pagina 194 a volumului
„Viaţa şi opiniile lui Tristram Shand", scrisă de Lawrence Sterne? Nu
numai atît! În cartea „Faruri, vitrine, fotografii", premiată cu fanfară
de U.S.R., Cărtărescu a plagiat din cîntările slujbei de înmormîntare, din
Heimito von Doderer - „Ferestre luminate", din „Scrisoarea lui Pliniu cel
Tînăr către Împăratul Traian", din John Locke - „Eseu asupra intelectului
omenesc", scrie Ion Spînu. Cărtărescu şi-a recunoscut plagiatul, însă, aşa
trivial şi obscen în scriitură, cum îl ştiu cititorii lucizi, Cărtărescu s-a
bucurat, de-a lungul vremii, de mult zgomot opulent pentru nimic, publicitate
peste bunul simţ, linguşitori şi lătrători din aceeaşi spiţă, poetesele au
salivat la gîndul unei nopţi destrăbălate cu poetul pornograf şi, iată-l,
plîngînd în pumni şi zgîrindu-se pe ochi pentru alt Nobel ratat. Iată cum se
demitizează singur, „inestimabilul" premiant cu nepotrivitul, pentru el,
„Nihil sine Deo", în volumul „Ochiul căprui al dragostei noastre":
„Eu am fost crescut fără Dumnezeu. N-am spus niciodată «Înger, îngeraşul meu»,
îngenuncheat împreună cu mama lângă pat, n-am fost la biserică, n-am cântat
colinde creştine. Din primii ani de viaţă am auzit că Dumnezeu nu există, că
sfinţii, îngerii şi Isus însuşi sunt născociri băbeşti, că preoţii sunt nişte
trântori". Şi alte mostre de toată jena din scrierile sale: „Îmi bag pu**
în regina Angliei"; „Mă fu* în ea de Casa Albă?"; „C.I.A. ce că**t;
e!"; „Căci sfânt era să lingi cu devoţiune scrotul iubitului tău"; -
„Am avut milioane de târfe, în masa lor colcăitoare de ţâţe, cu**ri şi
vulve"; „Am exersat sodomia!" Ca să vedeţi cine dă din coate pentru
Nobel! Sau poate că Nobelul are o secţie pentru limbaj de bordel şi noi nu
ştim?
Premiile Nobel au
dinamitat, în ultimii ani, opinia publică
Potrivit lui
Alfred Nobel, Premiul Nobel pentru literatură se acordă scriitorului care „a
produs în domeniul literaturii cea mai remarcabilă lucrare într-o tendinţă
idealistă", „lucrare" însemnînd întreaga operă a unui scriitor. Iată
că nici literatura n-a scăpat nemilitarizată şi neangajată politic! Pentru
comitetul nobelizator nu valoarea contează, ci oportunităţile politice şi de
altă natură, mai mult sau mai puţin absconse. Premiile Nobel pentru pace şi
pentru literatură sînt compromise de cîteva decenii bune, funcţionînd la cotele
oportunităţilor politice sau de rubedenie protocolară. Dacă s-ar fi respectat
dorinţa lui Alfred Nobel, premianţilor ultimilor ani le-ar fi rămas amărîtele
de scrieri în dulapurile istoriei personale. Nobelul pentru literatură urmează
a fi înmînat, culmea, unui muzician, care a făcut istorie cu muzica sa, dar n-a
făcut literatură pentru istoria literară. Laureaţii pentru literatură şi pace
sînt ori făcători de războaie, cazul lui Obama, vinovat pentru milioanele de
victime ale războaielor declanşate în numele unei false democraţii sau autori
mici, cu opere modeste, precum ucraineanca Svetlana Alexandrovna Alexievici,
autoare a unei cărţi pe placul marilor puteri ale lumii sau Herta Müller, care
ar trebui cercetată pentru plagiat după prietenul său Oscar[1]. Instituite după
moartea lui Alfred Nobel (1833-1896, inginer sudez, inventatorul dinamitei),
contrar voinţei sale din testament, premiile Nobel au dinamitat, în ultimii
ani, opinia publică, intrigată de decizia Comitetului de la Stokholm, acuzat de
partizanate conjuncturale etno-geo-politice, în defavoarea valorilor literare.
La fel ca şi „Eurovision"-ul, acest comitet şi-a pus eticheta de Gogoşerie
la comandă.
-----------------------------------
[1] http://www.art-emis.ro/editoriale/261-nobel-oskar-si-gabriel.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu