MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ

ICCFul catre Lisava de pe Golgota, Ciudanovita - Varful din departare poate fi o piramida.

DEZGHETUL - Sfantul Ioan din Kronstadt

Dezghetul marilor si râurilor este o imagine a despartirii sufletului de trup. Când apele sunt neacoperite de gheata, ele vin în contact cu aerul, care începe sa le dezmierde si cu soarele care începe sa se scalde în ele. La fel, sufletele duhovnicesti eliberate de trupul lor, intra în contact cu Hristos, Care le împrospateaza si le lumineaza. Apele, cât timp sunt acoperite de gheata, sunt ca prizoniere, nu au contact imediat cu aerul si lumina soarelui; la fel, sufletele noastre cât timp traiesc învelite în trupurile lor nu au o comunicare directa cu Dumnezeu si sfintii Sai, ci doar prin acest învelis, putin si indirect. Numai când acest învelis cade, atunci vedem pe Domnul fata catre fata, ca si apele care, atunci când sunt libere, sunt direct expuse soarelui si intra în contact cu aerul.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 128-129

BINECUVANTARE - Sfantul Vasile cel Mare

Dumnezeu, Cel Ce a creat operele Sale mari, dar rânduieste sa fie rostite si aceste mici cuvinte ale mele, sa va dea voua în tot lucrul întelegerea adevarului Lui, ca sa întelegeti din cele vazute pe Cel nevazut, iar din frumusetea si maretia zidirilor sa va faceti o idee potrivita de Cel Ce ne-a zidit – „ca cele nevazute de la zidirea lumii se vad, întelegându-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si Dumnezeire” (Romani 1, 20) – încât si de pe pamânt si din vazduh si din cer si din apa si din noapte si din zi si din toate cele vazute sa luam adeverite dovezi despre Binefacatorul nostru. Nici pacatelor sa nu le dam timp, nici dusmanului sa nu-i lasam loc în inimile noastre, ca Dumnezeu sa locuiasca în noi, prin o necontenita aducere-aminte de El, Caruia fie toata slava si închinaciunea, acum si pururea si în vecii v ecilor. Amin.

Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 109.

PICATURA DE PLOAIE - Sfantul Ioan din Kronstadt

Nici o picatura de ploaie nu se varsa fara voia Facatorului, iar Domnul stie numarul tuturor picaturilor de ploaie. Totul se face dupa porunca Lui. Slava bunatatii, întelepciunii, proniei Tale!

Sfantul Ioan din Kronstadt, Spicul viu – ganduri despre calea mantuitoare, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002, p. 20.

VANTURILE - Sfantul Ioan din Kronstadt

În natura adie uneori un vânt caldicel, aromitor, care îti mângâie si îti patrunde placut si usor trupul, iar cerul este senin. Alteori bate vântul rece care îti provoaca o senzatie de frig si de apasare, îti intra în oase, îti face o piele de gaina si tot atunci cerul si pamântul se întuneca. Sau, fara nici o adiere de vânt, aerul poate fi cald sau rece, te poate încalzi sau dimpotriva, sa te faca sa dârdâi de frig. Asa se întâmpla si în viata duhovniceasca: uneori simtim parca în suflet o boare lina, placuta, care ne încalzeste si ne învioreaza, ne usureaza si ne linisteste; alteori, inima ne este cuprinsa de o suflare grea, ucigatoare, iar sufletul ni se cufunda parca într-o bezna de nepatruns. Cea dintâi stare este de la Duhul lui Dumnezeu, a doua, d e la diavolul. Trebuie sa ne obisnuim cu amândoua. În primul caz, sa nu ne trufim, în al doilea, sa nu ne descurajam, sa nu disperam, sa alergam cu grabire la Dumnezeu.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 153

BAIA - Sfântul Tihon din Zadonsk

Vedem că oamenii, întrând în baie, se spală de urâciunile şi murdăriile trupeşti şi ies din baie curaţi şi îmbrăcaţi în cămaşă albă. Tot aşa şi creştinii, intrând în baia Sfântului Botez, se spală de întinăciunea păcatelor, se curăţă şi se sfinţesc, se îmbracă cu haina prealuminoasă şi scumpă a dreptăţii lui Hristos ca şi cu o porfiră împărătească şi se fac fii ai Împăratului Ceresc şi moştenitorii Împărăţiei cereşti, şi ies de acolo curaţi, sfinţiţi, îndreptaţi, precum grăieşte spre mângâiere Apostolul: „Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6, 11). De aceea Sfântul Botez este numit de către Apostol „baia naşterii” (Tit 3, 5). Pentru că la Sfântul Botez ne naştem din nou, noi, cei ce pieriserăm, ne vom mântui şi ne vom înnoi, ne vom curăţa şi ne vom spăla, devenind „făptură nouă în Hristos” (2 Corinteni 5, 17).

LUMINA FACLIEI - Sfantul Teofan Zavoratul

Cel ce umbla cu faclie lumineaza celor ce-l însotesc: asa lumineaza si virtutea, care întotdeauna poarta cu sine slava.

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 148.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda

RUGACIUNEA MINTII - Arhimandritul Sofronie Saharov

Sub forma împrejurarilor potrivnice, a bolilor, a mortii unei persoane iubite, nenorocirile îi împing adeseori pe oameni sa se roage. Dar atunci când situatia se amelioreaza, nu numai ca pornirea lor spre rugaciune slabeste, dar rugaciunea însasi pare a fi lipsita de sens. Exista însa o forma diferita de rugaciune, rugaciunea mintii, fixata pe vesnicie, si aici nici o bunastare exterioara nu poate tamadui suferintele sufletului care se vede esuând în cautarea sa dupa Cel Vesnic.

Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 62.

CUNOSTINTA LUI DUMNEZEU - Sfantul Nectarie al Eghinei

Viata care curge necontenit, care se stinge si tot atunci apare din nou, înnoirea perpetua, existenta a toate care e trecatoare si totusi vesnica, scena întregului univers, adevarata si totodata amagitoare, pe care apar pentru scurta vreme diferitii actori ai lumii, ca apoi sa dispara pentru totdeauna, dupa ce fiecare îsi va fi dat pe fata chipul în marea drama orânduita de Dramaturg, îl conduc pe om la cauza primordiala, la Ipostasul real, la existenta neschimbata si imuabila ce fiinteaza vesnic, la adevarul unic pe care îl râvneste si în care cauta sa ramâna spre a dura vesnic. Aceste manifestari sufletesti ar fi fost cu totul în neconcordanta cu întelepciunea lui Dumnezeu, daca mormântul ar fi ramas hotarul ultim al existentei omenesti. Dar, pentru ca acest fapt se afla în contradictie cu întelepciunea lui Dumnezeu, urmeaza ca omul are un duh capabil sa primeasca cunostinta lui Dumnezeu, Care e nemuritor, întrucât ceea ce e muritor nu e vrednic de asemenea cinste si onoare, ca unul ce se nimiceste; asadar, omul are un suflet nemuritor; pentru ca unde este cunostinta lui Dumnezeu, acolo este si nemurirea.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 272-273

Fotografia launtrica - Sfantul Paisie Aghioritul

Ca sa ne fie de folos, cartile patristice trebuie citite cu smerenie, atentie si rugaciune. Ele se aseamana cu tomografele, caci asa cum acelea „fotografiaza” starea trupeasca a omului, la fel si prin acestea „se fotografiaza” starea lui duhovniceasca. Însa duhul Parintilor se face sensibil doar prin duh. Cititi-i pe Sfintii Parinti, chiar si o pagina, doua pe zi. Sunt „vitamine” foarte energizante!

Sfantul Paisie Aghioritul, Mica filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati, 2009, p. 134

FLOAREA SOARELUI - Sfantul Ioan din Tobolsk

Floarea-soarelui este o planta care-si îndreapta floarea neîncetat spre soare dimineata, la amiaza si seara, nu doar în zilele însorite, ci si în cele înnorate. Voia omeneasca trebuie sa se asemene întocmai cu firea acestei flori, întorcându-se cu fata catre Dumnezeu si catre voia Sa dumnezeiasca în toata vremea si în tot ceasul, nu doar în zilele senine ale vietuirii sale, ci si în cele posomorâte, adica în zilele grele ale vietii.

Sfantul Ioan din Tobolsk, Iliotropion, traducere de Olga Bersan, Ed. Oranta, Kiev, 2009, cap. 4 din Cartea a III-a, p. 511.

PODOABA ÎNTREGII ZIDIRI - Sfântul Ioan din Kronstadt

Cel ce a împodobit cerul cu stele nu putea să împodobească şi mai minunat Cerul Său – Preasfânta şi Preacurata Fecioară, Maica Sa? Cel care a împodobit pământul cu multe feluri de flori, atât de frumos colorate şi le-a înmiresmat cu parfumuri, nu putea oare să o împodobească pe maica Sa pământească cu toate florile virtuţilor, să o parfumeze cu toate parfumurile duhovniceşti? Cu siguranţă că putea! Şi stăpâna noastră a devenit Cerul şi Templul Dumnezeirii, împodobită cu toate frumuseţile şi mai înmiresmată decât toate parfumurile pământeşti. O, dacă Dumnezeu în marea Sa milă, prin rugăciunile Maicii Sale Preacurate, ar binevoi să mă împodobească pe mine, cel desfigurat de păcat, dacă ar binevoi să mă înmiresmeze şi pe mine, cel necurat! Căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA