Transilvania va fi pe veci a României

Stalin: “Transilvania va fi pe veci a României”

65 de ani de la moartea celui care a spus ”toate obstacolele ce vor

apărea din partea Occidentului şi a acoliţilor Ungariei vor fi învinse

şi dreptatea României va triumfa”

BUCUREȘTI, 5 mart — Sputnik. Pe 5 martie 1953 o veste stârnea ecou pe

întreg mapamondul: Stalin a murit! Evenimentul a fost marcat prin

manifestări comemorative grandioase, mii de articole de presă în

întreaga lume au evocat personalitatea care a dominat ultimii 15 ai

istoriei unei părți a lumii. Abia după câțiva ani a început să se

vorbească de crimele lui Stalin, de dictura sa sângeroasă, în primul

rând pentru ruși și pentru celelalte popoare sovietice, dar și pentru

țările ocupate după război.

De fapt, dispariția lui Stalin a provocat o răsuflare de ușurare la

nivel mondial, peste câțiva ani vor apărea schimbări majore în primul

rând în URSS, iar peste câțiva ani, va genera o perioadă de deschidere

internațională și de revenire. Iosif Vissarionovici Stalin a fost o

personalitate care a marcat istoria, fiind totodată cea mai mare

controversă a istoriei moderne și contemporane. Personalitate complexă

— teolog, excelent jurnalist, fire pragmatică dominată de multe ori de

un cinism criminal, om de acțiune, Stalin nu poat fi înscris nici în

cea mai largă paradigmă umană, ale cărei limite le-a depășit de multe

ori, poate nu doar în partea răului.

La fel, pentru români, în dreptul lui Stalin apare marea vină a luării

Basarabiei și Bucovinei, urmată de odioasele crime și deportări pe

care au suferit modovenii și bucovinenii. Dar, să nu uităm, pactul

criminal nu a fost semnat doar de trimisul lui Stalin, ci și de

Ribbentrop, trimisul aliatului României, Germania. Da, știu, Germania

nu era încă aliatul nostru, dar toată politica românească era

utra-filogermană, nemții comandau practic la București prin partidele

aservite.

Dar, în dreptul lui Stalin stă și revenirea Transilvaniei, răpită de

același mare aliat al României, Germania, prin nemernicia

Occidentului, Diktatul de la Viena. Asaltat de diplomații maghiari,

Stalin rostește o frază fără drept de apel, în stilul său unic:

"TRANSILVANIA VECINO NA RUMÎNIE" — „Transilvania este (va fi) pe veci

a României".

De fapt, au fost două întâniri pe tema Transilvaniei între

conducătorii comuniști români și Stalin, ambele relatate de Gheorghe

Apostol. În prima întânire, din decembrie 1944, delegația românească

fusese precedată de cea a comuniștilor maghiari, condusă de Matias

Rakosi, care-I ceruse lui Stalin pentru Ungaria întreaga Transilvanie.

Delegația română își pregătise o întreagă argumentație pe tema

Ardealului de Nord, dar, după 10 minute, Stalin l-a interrupt pe

Gheorghiu Dej adresându-i-se clar, răspicat:

"Dej, eu nu pretind că stăpânesc istoria României şi mai ales a

Transilvaniei mai bine decât tine. Am înţeles ce doriţi. Cunoaşteţi că

nu de mult a fost la mine Rakosi, susţinând că nu numai Ardealul de

Nord, ci şi întreaga Transilvanie se cuvine de drept să fie redată

Ungariei. I-am răspuns că dacă mai insistă asupra acestei chestiuni,

îl voi alunga fără menajamente Dej, Transilvania va fi pe veci a

României. Comuniştii unguri şi poporul ungar n-au fost în stare să

facă ce au făcut comuniştii români şi poporul român. Voi aţi întors

armele împotriva Germaniei, voi aveţi un 23 August! Ne-aţi ajutat să

reducem cu şase luni războiul şi să salvăm peste două milioane de

soldaţi ai Armatei Roşii (…) Mergeţi acasă şi spuneţi-le comuniştilor

români, forţelor democratice ale României, că noi nu ne vom schimba

poziţia faţă de Transilvania, că toate obstacolele ce vor apărea din

partea Occidentului şi a acoliţilor lui Rakosi vor fi învinse şi

dreptatea României va triumfa", a declarat Stalin.

Desigur, argumentația în privința acestei atitudini poate merge în

multe sensuri, armata română lupta alături de cea sovietică în Ungaria

și Cehoslovacia, Transilvania la unguri ar fi reprezentat o potențial

de conflict etnic major în zona de sub influența sovietică iar Stalin

nu avea nevoie de așa ceva. În plus atât Dej, cât și diplomația

românească se bucurau de încrederea lui Stalin, activitatea lui

Titulescu fusese extrem de importantă pentru recunoașterea

internațională a URSS-ului lui Stalin, ba chiar însuși prizonierul Ion

Antonescu se bucura de o anume stimă din partea sovieticilor.

Una peste alta, azi, 5 martie, se implinesc 64 de ani de când o umbră

s-a ridicat de pe lume, o umbră care nu a apărut din prea mult bine,

ci din acumularea de nedreptăți ale întregii lumi. Stalin nu a fost în

primul rând o cauză, ci un effect al unor cause pe care, dacă nu le

vom recunoaște și asuma, se vor repeta.

Dragoș Dumitriu