HAIDUCUL
~*~
El e Haiduc de Spiță Veche
(Femeie rabdă doar din
Toane...) :
sar – mii – Bogați – loviți
de Streche
când îi înghesuie-n Bulboană
Averi nu strânge – Bani
împarte
la cei Sărmani și fără Parte
:
la Moara Veche-și face veacul
alăturându-și tot Săracul
Domnia Țării – tremurândă
(...Străină – Rea - Tare
Flămândă !)
dă Aur la-Arbănași – Sodom
Pòteri să-l pună sub Osândă !
...dar el Nălucă-i ! - ...nu
e Om...
năprasnic – lovi Curțile
chiar Ieri
dar n-a făcut-o pentru Fală :
El sparge Cheful la Boieri
dând lăcomìi pe Nicovală...!
...așa va fi – în veac –
Haiducul
doborâtor de-Obraznici Vulpi
:
Umili Pălmași de-i legi și-i
scuipi
ți-arată - El – Temei : BUTUCUL...
...venit-au – iar – Vremi de
Bejènii
striviți suntem – iar – de
Vedènii :
ne-au potopit Străini –
Viclènii
omoară-n noi Duh de
Ectènii...
...Popor Sărac – născut
Colinzi
arând Pământul din Oglinzi
își tot visează Dumnezeul
de pe Pământ – iar nu din
Grinzi :
Credința-i luminează Greul...
Colò – -n Pădure și pe Munte
își joacă Murgul – iar –
Haiducul
cu-Aureolă – iar - pe Frunte
!
...tăiem Ciocoilor – Surtucul
!
***
CĂTRE
MIHAI SIN PĂTRAȘCU-VODĂ
Mihai sin Pătrașcu-Vodă – un
Viteaz între Viteji
a murit când - toți
românii - de mult nu mai erau treji !
nici Opincă – nici Vlădică –
nici Boieri (în Mâini cu Fier...)
n-au vegheat ca să nu cadă
Capul Lui de Cavaler !
El unit-a toți Românii – nu
spre Viață – ci spre Somn
și – de-atunci – ne rugăm
Cristul să ne dea – iarăși – un Domn :
Domnul-Dumnezeu-de-Seară - și
Pribeag pe-acest Pământ
să ne lumineze Calea - și
spre Munți - și spre Mormânt !
un
Domn-Dumnezeu-de-Seară – dar Zorind – din nou – spre DACI :
Uriași
în Duh și-n Suflet (...doar la Străchini
– mai Săraci...)
cari să
smulgă Dimineața – pentru veci – din Ceți și Crengi
să ne-aducă – iar – spre Tronuri :
un Popor Măreț - de Regi !
...hai
și-ntoarnă-te spre Patrii – SFÂNTULE IZVOR – MIHAIE
ca să iști – în Duhul nostru – iarăși – o Năvală de Pâraie !
***
STAREA DE POET
Poetul adormi – cu Capul pe Scripca-i Ostenită...
de-ndată – Stol de Ciori – Ispită după-Ispită
s-au năpustit să stingă Lumea ASTA
să ferece – spre Ceruri – Senin-Sfântă Fereastra !
nu poți dormi – Poete : se-mprăștie Sori-Rime
și vei cânta cât Veacul – pân' iar să fii în Tine...
...Poet : Singura
Strajă – la Iepurii ziși ”Lumi”
singurul care știe de Leac și de
Minuni !
nu mai dormi – Poete : când t-ei trezi – mahmur
și-ți vei relua Hrisovul-Scripca de Trubadur
afla-vei mii de Slove.. – ...că ți le-a șters un Fur !
...până la Moarte
ești blestemat să cânți
iar Rimele-Armoniei – spre RAZĂ să
descânți...
...ce Plată vei primi – la Slujba ta
de Astru ?
Pietre zvârlite-n Spate - și-o Viață
de Sihastru...
***
O BOARE-ALINĂ CRUCEA DIN COPAC
o Boare-alină Crucea din Copac
și Puful Alb tot ninge – către Cer !
nu știu să mulțumesc – nici ce să fac
când Crist e Cald - și nu e Gard de Fier...
Pădurea – Toată – îmi vorbește - și Toți deodată
îmi spun că Aripa îmi crește – da-i Vinovată...
eu mă cinchesc – umil – la Rădăcina Lumii :
ascult cum – una după alta – cad – se sparg – Razele
Lunii...
...o – Mumă Noapte – nu mă pedepsi
că n-am venit Aici pentru A ȘTI
ci pentru-a mă-nfrăți cu Cel Frumos
pentru-a-L afla – tot mai Adânc – pe-al meu Hristos...
...și Noaptea ninge –
peste Capul meu – Minuni
ca să-nțeleg că nu e supărată :
-nfloresc Pruni !
***
DESPRE VRERE
nu ți-e Foame – nu ți-e Grijă
c-a intrat – în Lume - -o Schijă :
o Schijă mocnit tăind
pân' la Osul cel
Arzând !
acol' se strânge Durerea
și se-nverșunează Vrerea !
din Durere naște Cântec
cu care Cerul îl spintec !
iaca - -L văd pe Dumnezeu
lăcrămând de Greul meu...
Crist îngână ce eu cânt :
Nime-n Lume nu-i Flămând !
tot Omul se simte Sfânt
și se-nchină la Pământ
Ochii - -apoi – 'nălțăm spre Stea
dar Steaua – Muntele-l vrea !
Munte – Munte – Moș Cărunte !
între Om și Crist faci Punte
Vrere-n Cer și pe Pământ
să-nălțăm Nou Legământ !
...se-nnoadă Minuni –
cu zel :
Crist și Omul – VOR LA FEL !
***
UN BIET SCRIPCAR
primește – Doamne - -un Biet Scripcar – la Poala Ta
căci n-a adus vreun Gând cu sine : doar o Stea...
nu-i Steaua Magilor Pustiei – e doar Lumină
dintr-un Altar de Sat din Munți – cu Țarină Creștină...
Bisericuța Prizărită – din Flori Iscată
sfios – Scripcarul o aduce – ca pe-o Făclie Preacurată
iar Cântecul Bisericuței – din Ram în Ram – Alină-Alean
căci - fără Stihuri – pe Colnice – îl cântă un Cioban...
nu și-a dat Turma – pentru Cântec :
ci Cântecul i-e Turma
cu care - -Umil – Te-a fost zărit :
s-a istovit
pe Drum – oricât de Greu –
oriunde-Ți vede Urma :
în Vânt – în Flori – în Munte - -n
Schit
s-a Răstignit – s-a Iscălit - și
Sânge-Cânt l-a Mântuit...
...nu-l alunga – Mărite Doamne : cu
el – iarăși – Lumina
va umple Sufletele Lumii – va alunga
Vermina !
***
29-CREDINȚĂ DE RĂZBOINIC
am fost Toamnă – am
fost Iarnă – acum – Primăvară
m-am chitit : dau Drum la Ape - se veselească - iară...
nu aș fi Om - de n-ar durea – Nou Drum – prin Carnea mea
să știu Grăi – mă Răstigni – să văd cum Hristul vrea...
vrea ca să fim ce ne-a făcut – ca Fulgere în Bezne
și să-mplinim – oriunde-am fi – ce nimănui i-e lesne :
să-ntâmpinăm Vântul Cel Rău – cu Coase și Topoare
dar să-l chemăm - și să-L rugăm : ne-ajute – la Strâmtoare !
...nu suntem mulți – nici înțelepți – dar Hotărârea Sfântă
face – din noi – Ostași de Soi : mai mult decât o Stâncă...
vom fi Arhangheli – pentru-o Lume ce încă n-o zărim
dar știm că Lumea Nevăzută – ne-i învăța s-o știm !
....purcedem spre
Lumina Verii – chiar dacă vom pieri :
Tu știi căuta : al nostru Cânt Războinic – Tu-l vei aspri !
***
EȘTI NUNTAȘ - TRUVER SFIOS
peste Lacul Hodinit – cu
Unde-Argintate
cântă
Lebăda în Zbor - dedulcind a Moarte...
vuiesc Vânturi – Munții plâng – dar
Pădurea tace :
A MURI CÂNTÂND - E-UN
HAR : NOBIL HAR DE PACE...
...în desișul Codrului – Lebăda se-nfundă
zboară să îmbrățișeze CUC
PROROC – la Pândă :
Întunericul de Taină – îi acoperă - -ndurat
și pe Lebăda Regală - și Profet Legat...
...va ieși-n Lumini – curând – SFÂNTUL INOROG :
Veste ne va da de-o Nuntă – NUNTĂ SUB POLOG
pe cari Soarele-o ghicește -
Luna o să vină
căci e Nuntă din Străbuni : LĂUTĂ SUBLIMĂ...
...ești Nuntaș - TRUVER SFIOS : hai
- în Toi-Văpaie
ca să cânți cum n-ai cântat : ÎN DE TAINĂ STRAIE !
***
BINECUVÂNTEAZĂ – HRISTOASE – CUVINTELE LIMBII ROMÂNE
când –
mânios – mă blestemi – s-o faci în Limba
Străbunilor mei
iar de-njurat
: într-un Cântec al Zânelor din Tei !
până și
Răul - devine amabil - zburatic – de la
Ciocârlii
când îl
proclami răspicat – în Limba Sfintei
Glii
în Limba Celor ce – cu Lumina Plugului – Adâncul l-au
spintecat
și-au aflat : Limba aceea s-a chemat – orișicând –
ROD-DIN-ARAT !
...Ochi în
Ochi să ne privim
chiar
dac-amarnic - ne dușmănim :
vor ști Izvoarele de sub Munți
Taina prin care să ne-mpace
: întru Înțelepciunea Celor Cărunți !
totul e
Frumos și Adevărat
totul e
Bun și Curat
când
purcede din Rădăcini de Stejar
când
se-aprinde la Bătrâna-Vatră-cu-Jar !
...binecuvântează – Hristoase – Cuvintele Limbii Române
căci – din noi – doar atât mai rămâne...!
***
ȘI MAI EXUBERANT SĂRĂCIT
niciun Bogat nu-i Bogat – puțini Săraci sunt Săraci :
Bogații – cu tot cu Comori Infernale – se vâră în Saci
căci Chiloții lor -
scorțoși - sunt de Zale
(...Bogații sunt teribil sensibili – la Șale...)
Săracii cântă – scriu – nu se uită
la Ceas
fiece Sărac e plantat într-un al
Zânelor Vas
și – uneori – Înflorește
Dumnezeiește
alteori – trăind printre Bestii –
Nobilul Lup îl păzește...
Bogații nu merg – nicicând – la
Fântână – așteptând Ploi de Aur
Săracii vin din Fântână – purtând –
fiecare – pe Umăr – Călător Graur...
...spuneți-mi – câți Bogați ați
văzut - Fericiți ?
eu nu văzui (...când am catadicsit a
mă uita la ei !) - decât Morți Jerpeliți...
...eu sunt Sărac – cu o Scripcă din
Străbuni – și mai exuberant sărăcit
așa că Hristos - și azi – la Vatra
mea-a poposit...
***
BUNĂ
VESTIRE
Cultùri de Morți – Răsad de
Sorți – o Mare Vânzolită :
ce Minte zdravănă – în Lume –
se simte ocrotită ?
Cioburi călcând – de-Aureole
– ne batem joc de Sfinți Martiri
hulim pe Crist (Geamăn din
Ceruri) – scuipăm pe Trandafiri...
...mă-ntorc la Stâna Lunii -
-n Munte – la Baciul Înțelept
mă-ntorc la Brazi și la
Izvoare – la Zâni – la tot ce-i DREPT
!
...din Pipa Baciului se-nalță
- Rotogol – Fumul - ...și e VESTE BUNĂ
:
căci – astfel – Fumu-ncheagă
Cruguri – Aștrii din Ceruri SUNĂ...
...o Maică Blândă-a muls Lumină – din Dalbe Oi Proroace
deci –
de acum – Împletitura Sorții pierdu orice Soroace...
beau -
cu Ulcica - Zăr din Stele – Fântâni Ascunse caut :
Cina de
Taină mânc cu Moșii – pe sunete de Flaut...
...am
învățat să țin – în Mână - și Spada – ca și Naiul :
Iscoade
Sfinte-mi spun că Lumea va deveni – iar – Raiul...!
***
DEGEABA
voi fi singur – ”Acolo”
– ca și ”Aicea” – la fel
Călător făr' bagaje –
negăsind vreun Hotel
Peregrin – grav Penibil – în
orice Direcții
mă duc tot spre Umbră :
Circar de Reflecții...
nu gândesc – ci sunt trist –
precum Sfinxul pe Lună :
plec subit – de-orișiunde ”Ceva”
iar se-adună...
Străjer de Uitări – bocind
Propria-Uitare
m-am lăsat – ca Fachirul – pe
Tăișuri de Mare...
...sunt ”Acolo” ! – ...iar Munții
: aceiași – de pururi...
e-o Criză Cumplită – umbrind
dumnezeii : nu au Fantezie
nu știu să desfacă-a'
Visării-Enigmatice Suluri
nu cred să mai afle în Noul
lor Cer : POEZIE
nu vor să se-nchine –
deșteptați – Zeiței-ARMONIE...
”Acolo” – e-o Vorbă : mi-a
spus-o - și mie
Măiastra ce zboară din Zare
în Zare
să cerce
Pribegii : mai au ei Răbdare ?
*
...orișice
cauți – nu găsești - și degeaba visezi
degeaba
te muți – din Grădini – în Livezi
degeaba
cârtești și degeaba tot cânți
sperând
că – în Cânt – Altă Lume frămânți...
***
CÂNTĂ – HAI - LĂUTĂ SCUMPĂ –
GHIERSUL TAINIC DE LA NUNTĂ
cântă – hai - Lăută Scumpă – Ghiersul Tainic de la Nuntă
să-ncuscrim Vântul cu Sfinți – Pădure Căruntă
să trecem pe la Strâmtoare – cum Oaia la Strungă
lepădând – senin - pe Cer – Lumină de Lapte
să grăiască Hrist – cu noi – în Tâlcuri și Șoapte !
am aflat Loc de Scăpare :
din Lumea lui Fieștecare
o mai rămânea o Zare – când Pribegii fac Pas Mare
și sar Hatul de Tărâmuri – trecând Cuvânt – în Văpaie
iar Zdrențe de Hoit Umil – în de-Mpărați Straie !
...și Lăuta ghiersuiește –
Ghiersul în Slovă ne-a arde
iar Cerul se lămurește –
Sfinții Cumsecade
ne întâmpin' cu Lumină – cu
Poveste Vie
căci Văzduhul – doar
Hristosul știe să îl scrie !
...NUNTA DINTRE NOI ȘI CERURI
– LUMI FĂR' DE SFÂRȘIT
NU SE VA CURMA ÎN VEACURI :
ABIA S-A URNIT !
***
DREPTATEA
sunt
Bătrân – dară DREPTATEA îmi lipsește :
Ea-i
Adevărata Pâine a Lui Dumnezeu !
simt - pe fiecare Umăr – Mugure cum crește
simt cum cresc – iar – Omului
– Aripi de Zeu !
nu Bătrânele Scripturi o vor
aduce
însă Ele nu ne lasă a dormi
când uităm că NUMAI DREPȚI - CU-ADEVĂRAT - PUTEM A FI !
...nu indiferența la Durerea
Lumii – Noapte-Zi :
Omul are – deci - în piept –
un Înalt Țel
purtat – în Războiul Vieții –
ca Drapel :
nu
să-nvețe Cerul – la Gunoi – s-arunce
ci
să-nvețe că numa-n DREPTATE - poate-a fi ADEVĂRATUL-EL !
...dogoresc – în mine – Lacrimi Dumnezee
dacă văd
Cântarul Lumii – ÎNDREPTAT !
doar
DREPTATEA – Povestea-Epopee
doar
Credința-n DUHUL SFÂNT LA SFAT
readuce-a
Raiului Scânteie !
...dacă
pân' și Lașii Oameni îndrăznesc să urce - -n Sânger
spre
DREPTATE – -atunci – e sigur : pe
aproape – bate-o Aripă de Înger !
***
Adrian
Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu