Clipa ridicării
românilor pentru Neam și Ţară se tot apropie... de parcă s-ar îndepărta
Romeo Tarhon, membru U.Z.P.R.
26 August 2020
Regăsind
articolul de mai jos, pe care l-am scris cu sfredelitoare durere în urmă cu
cinci ani, am avut sentimentul că România a rămas blocată undeva în bucla unui
trecut imuabil căruia prezentul nu îi schimbă cursul, cu toate evenimentele din
acest răstimp, fie scornite, fie predestinate, cum este, de pildă, stigmatul
mondial și național căruia i s-a pus
numele „Covid-19”. Iar la noi, pe fondul liniștii și resemnării sociale
înșelătoare, treburile țării și grijile românilor par, zi de zi, lună de lună
și an de an, aceleași, ca fond și preocupare, schimbându-se doar filele din
calendar și o mică parte dintre personajele care ocupă scena pe parcursul
derulării obsesive a mereu aceleași drame în care suntem cu toții și actori, și
spectatori. Scenografia aceeași, recuzita aceeași, regizorii aceiași...
Nu aș fi
crezut, după trei decenii de la căderea sistemului comunist, că națiunea română
va ajunge între popoarele lumii, în faza cea mai nimicitoare de degradare
economică, socială și morală, cea mai disciplinată, cea mai resemnată, cea mai
lașă, cea mai ușor de manipulat și de obligat să suporte costurile cumplite la
care o silesc regimurile și guvernările unei clase politice ostile propriului
popor, hotărâte să o sărăcească, să o îmbolnăvească, să o îndobitocească, să o
desproprietărească, să o dezumanizeze, să o împuțineze, să o alunge în exod, să
o îngenuncheze şi, mai nou, să o extermine.
Nu aș fi
crezut că națiunea română va ajunge să-și accepte călăii, să și-i aleagă
vânzându-și voturile pe nimic în timpul reprezentațiilor electorale de circ
fără pâine, să-și ducă stoic umilința, să stea cuminte, flămândă, îndatorată și
prădată de cămătarii instituționalizați, să suporte năucă scumpirile la
bunurile, energia și serviciile indispensabile unui trai adus sub pragul
pieirii, să nu se sinchisească văzând cum națiunea cipriotă, națiunea turcă și,
mai recent, națiunea bulgară, au ieșit cu milioanele în stradă pentru măsuri
guvernamentale mai puțin împovărătoare asupra marii mase a populației obligată
să suporte pagubele crizei financiar-economice şi pandemice preparată în
laboratoarele globaliste cu scopul amânării falimentului inevitabil al
sistemului capitalist aflat în competiție cu sistemul comunist chinezesc gata
să îl devoreze.
Nu aș fi
crezut că toleranța, răbdarea, complacerea, complicitatea tacită la propriul
sabotaj al demnității naționale, suportabilitatea dincolo de orice limită a
abuzurilor asupra surselor elementare de trai, a veniturilor înțepenite sub un
prag alarmant după ce au fost subțiate prin taxe, impozite și scumpiri aberante
succesive în urma cărora, doar pe parcursul
ultimilor ani, puterea de cumpărare și gradul de suportabilitate ale
românilor au fost coborâte sub jumătate față de „înfloritoarea” epocă
tăricenisto-băsită de gogoși umflate cu credite cu buletinul și de credite
imobiliare ducând la prețuri aberante ale caselor, mașinilor, bunurilor de larg
consum și la cel mai nevisat rai al profiturilor și extinderii
multinaționalelor furnizoare exclusive de produse și servicii pentru miliardele
de consumatori ai planetei, între care națiunea română este doar o mică marfă a
unei macro populații împiedicată să își mai producă bunurile prin propriile
forțe și din propriile surse, obligată să și le cumpere la prețuri aberante.
Nu aș fi
crezut că, din regim în regim, din guvern în guvern, țeavă cu țeavă, sârmă cu
sârmă, tablă cu tablă și șurub cu șurub economia românească va fi demontată,
tăiată și vândută la fier vechi lanțului de samsari ai metalelor și
materialelor reciclabile, mai ieftine astfel, pentru aceleași multinaționale,
decât minereurile din ce în ce mai costisitor și anevoios de extras,
transportat și prelucrat, că au ajuns sărmanii țărani să șadă cu mâinile
încrucișate la capete de tarlale năpădite de buruieni și mușuroaie de cârtițe,
în imposibilitate nu doar de a-și lucra și valorifica pământurile, multe-puține
câte mai au și numai ei știu cum s-au bătut prin instanțe, prin primării și
prefecturi cu mafia prădătorilor de terenuri să și le ia înapoi în stăpânire,
ci și de nu-și putea vinde tot mai puținele produse agricole pe care unii se
încăpățânează să le obțină arând cu calul și vita, udând cu căldarea, smulgând
buruienile cu sapa și cu mâinile crăpate și rugându-se la Dumnezeu să dea
ploaie cât trebuie, procesatorii și speculanții impunând prețuri de mizerie,
refuzând să le ia produsele și aducând pe piață produse agro-alimentare excesiv
de chimizate de la aceleași multinaționale.
Nu aș fi
crezut că și acum, aflată sub ocupația monopolurilor acestor multinaționale și
sub amenințarea existenței ca ființă națională căreia i se pregătesc noi și noi
lovituri, precum legea cumpărării de către străini a pământurilor în orice
suprafață, legea care permite re-feudalizarea țării și așa ciuntită și
deposedată de mari regiuni în urma mașinațiunilor precursorilor
multinaționalelor de azi, legea fundamentală ca rezultat al unui proces în
forță, anti-cetățenesc, de revizuire a unei Constituții și așa aservite
multinaționalelor și câte alte și alte „inginerii” legislative care au scopul
de a falimenta țara și de a nărui populația, că încă domnește discordia, că
funcționează distructiv dezbinarea, că triumfă lașitatea și impostura și că nu
își asumă nici o personalitate de notorietate și moralitate incontestabilă,
nici o asociație, fundație sau mișcare civică rolul de promotor, de
mobilizator, de solidificator și de unificator al națiunii române și să dea
odată mult așteptatul semnal al deșteptării neamului și comanda organizării din
mers a detașamentelor de luptă pe viață și pe moartea pentru salvarea ființei
naționale românești. Căci este nevoie grabnic de o mișcare salvatoare,
istorică, pentru unitatea națiunii române.
Simt și
presimt că se apropie clipa ridicării românilor pentru Neam și Ţară.
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/clipa-ridicarii-romanilor-pentru-neam-si-tara-se-tot-apropie-de-parca-s-ar-indeparta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu