DOR DE
PLAI ȘI DOR
DE GRAI
~*~
Dor de țară, cin’ te știe ?
Cine plânge cătinel,
Asfințitul din câmpie ?
Domolit vorbești cu fală,
Graiul tău, să nu îl pierzi;
Când pronunți te înfioară
Vise stinse, pajiști verzi .
Răsfoiesc slovele clare
Căutând să văd anume
Ce se-ntâmplă-n depărtare
Locului meu sfânt, pe lume.
Dor de țară, cin’te știe,
Cântă-n graiu – i, cătinel
Doina ta, de-o veșnicie …
Dor de țară, cin’te știe…
~*~
Melania Rusu Caragioiu
Laval, Canada, 2010
LUMINI DE PESTE ,,SECOLI”
~*~
Spre cronici din adânc privești
În hermeline moi drapat,
Un vers în bronzul lui turnat:
Vitralii mari din Văcărești.
Istoric, timpul strecurat
Sub vechi cetăți – un pas pierdut,
Balanța vremilor sub scut
Mereu spre pace- a înclinat.
Ferbinte suflet patriot
Iubind și flori, iubind și ploi,
Cântând străbun pământul, tot,
Mai semănând pentru popor
În straiul strâmt, pentru-nceput,
Un vers, o carte, un răzor...
~*~
Melania Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu