sâmbătă, 29 august 2020

cătălin afrăsinei - Moon (3) + moon de aievea





Moon (3)



~*~


trecuseră mai mulți ani & înțelesesem

numai un singur artist i,  se putea opune unui mare artist

nu-mi   rămăseseră,    de la tine decât dealurile și șesurile

pe care –mi spuneai
nu mă nu iubești niciodată
o ciocolată-întotdeauna o plasă,   de mere

stricate ale mamei tale

facându-si curat  în curte
umplând  un butoi verde

din care nu se va face țuică-n absența ta

de pe ultimul deal

rețin cum mă iubeai

atât de retoric

spunându-mi sa nu  mai chem

orizontul pentru mine începuse
de la trei dimineața
nelătrat de câîni

dacă aș ști atâta greacă

ți-aș arăta cum începe hadesul

cum n-am uitat greaca

sunt +35 de grade –deci partial
am uitat greaca

vechii greci

cei mai,    politicosi,    oameni  după,    d. Krantz

da

te iubeam cu viteza dronelor de la zăpodeni

și nimeni nu întreba ce se întîmplă

da

cu imersiunea N-S,   S-N

da

cu viteza proxenetului

de la institutia,  prefectului

în misiune scalară

numai tu

tu ai fi putut trece

o mie de mașini vs

urmându-ne

să nu murim sau dimpotrivă

câini

hoti de buzunare batrâni

primul deal & tu care nu iubesți

pentru mii și mii de dealuri

gândește-te

cândva

nici acestea nu vor mai fi



~*~

cătălin afrăsinei




moon de aievea



~*~


nu mai aveam nume pentru chipul tău

de o mie și una de ori îți fusesem umil

apoi de 777 de ori m-ai proclamat împărat

lumea se rotea în juru-ți  cu turbane albe

eu doar cu o mască găsită pe stradă

să-ți fac pe plac să nu mori în următoarea secundă

când se vor declanșa toate alarmele știute și neștiute

cele care nu se știu le-am inventat eu

pe al doilea deal

al cărui nume l-am uitat

suprapopulat precum autostrada din osaka

nu deranjați

vă rog

în birouri se lucrează-n delir

de la etajul al zecelea în sus

am vrut  să fie cutremur în noaptea aceea

primarul bucureștilor iubind înălțimile  și banii negri

fusese arestat

văd cagule cu botul de câine

nedreptul are aceeași soartă ca și nedreptățitul

delacroix desenase libertatea

o țară ocupată fără de tărâmuri nu ti-am putut da

mă pregăteam de luptă cu sabia lui don quijote

& tu nici n-ai apucat să râzi să plângi

victimă a singurului Om pe care l-a avut umanitatea  și Acela a fost ucis

timpul e devreme cât de târziu ne-am ajuns

vocea mea oprind ploaia pe ceahlău si pioleții aievea

o dragoste aievea  care n-a mai fost

știi tu & alții

eram preocupat să te redescopăr

în trecutul tău de fată cuminte

aievea numele printre numele fără de nume

gelozia ta care le-a invins

o clipită pe toate  ca o armă mortală

de pe care picură sânge

si se-ncheagă fără numele meu


~*~

catalin afrasinei








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu