Moon (3)
~*~
trecuseră mai mulți ani &
înțelesesem
numai un singur artist i, se putea opune unui mare artist
nu-mi rămăseseră, de la tine decât dealurile și șesurile
pe care –mi spuneai
nu mă nu iubești niciodată
o ciocolată-întotdeauna o plasă, de mere
stricate ale mamei tale
facându-si curat în curte
umplând un butoi verde
din care nu se va face țuică-n absența
ta
de pe ultimul deal
rețin cum mă iubeai
atât de retoric
spunându-mi sa nu mai chem
orizontul pentru mine începuse
de la trei dimineața
nelătrat de câîni
dacă aș ști atâta greacă
ți-aș arăta cum începe hadesul
cum n-am uitat greaca
sunt +35 de grade –deci partial
am uitat greaca
vechii greci
cei mai, politicosi,
oameni după,
d. Krantz
da
te iubeam cu viteza dronelor de la
zăpodeni
și nimeni nu întreba ce se întîmplă
da
cu imersiunea N-S, S-N
da
cu viteza proxenetului
de la institutia, prefectului
în misiune scalară
numai tu
tu ai fi putut trece
o mie de mașini vs
urmându-ne
să nu murim sau dimpotrivă
câini
hoti de buzunare batrâni
primul deal & tu care nu iubesți
pentru mii și mii de dealuri
gândește-te
cândva
nici acestea nu vor mai fi
~*~
cătălin afrăsinei
moon de aievea
~*~
nu mai aveam nume pentru chipul tău
de o mie și una de ori îți fusesem
umil
apoi de 777 de ori m-ai proclamat
împărat
lumea se rotea în juru-ți cu turbane albe
eu doar cu o mască găsită pe stradă
să-ți fac pe plac să nu mori în
următoarea secundă
când se vor declanșa toate alarmele
știute și neștiute
cele care nu se știu le-am inventat
eu
pe al doilea deal
al cărui nume l-am uitat
suprapopulat precum autostrada din
osaka
nu deranjați
vă rog
în birouri se lucrează-n delir
de la etajul al zecelea în sus
am vrut să fie cutremur în noaptea aceea
primarul bucureștilor iubind
înălțimile și banii negri
fusese arestat
văd cagule cu botul de câine
nedreptul are aceeași soartă ca și
nedreptățitul
delacroix desenase libertatea
o țară ocupată fără de tărâmuri nu
ti-am putut da
mă pregăteam de luptă cu sabia lui
don quijote
& tu nici n-ai apucat să râzi să
plângi
victimă a singurului Om pe care l-a
avut umanitatea și Acela a fost ucis
timpul e devreme cât de târziu ne-am
ajuns
vocea mea oprind ploaia pe ceahlău si
pioleții aievea
o dragoste aievea care n-a mai fost
știi tu & alții
eram preocupat să te redescopăr
în trecutul tău de fată cuminte
aievea numele printre numele fără de
nume
gelozia ta care le-a invins
o clipită pe toate ca o armă mortală
de pe care picură sânge
si se-ncheagă fără numele meu
~*~
catalin afrasinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu