SONETOTERAPIE 151
- text și interpretarea autorului -
DE CE-NNEGRESC O FOAIE
DE HÂRTIE
~*~
De ce-nnegresc o foaie de hârtie,
Cine-mi citeşte slova vlăguită
Şi-un gând zdrobit sub tropot de
copită
Pe care-abia în treacăt de-l mai
ştie?
Pentru a cui risipă adormită,
Din care-am tot tăiat câte-o felie,
Însingurat mă-nchid în colivie
Ca să aştern uimirea-n trup ivită?
De e doar unul logodit cu rima,
Îi dau veşmântul meu din fir domnesc,
S-asculte-n scaun argintat sublima
Cântare-n rai, când clopote-aţipesc.
Secunda mea, trudind, se-nalţă prima.
Cu tainele din jur înmuguresc.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 152
- text și interpretarea autorului -
Brașov - Strada Sforii
~*~
Din Poarta Şchei spre Cerbului
despică
Potecă strâmtă şerpuiri sfioase.
Şi treci absent, pierzându-te-n
angoase,
Lipind mortarul umed de tunică.
Un felinar statura îţi descoase,
Până când gândul frământat abdică
Şi pe obraz reci stropi subit aplică
Peceţi târzii în asfinţiri ploioase.
Cu pas alert, n-ai altă ţintă-n faţă
Decât să ieşi în larg de sub poveri
Ce te strivesc din urmă şi te-nhaţă.
Îl uiţi pe azi, cum l-ai uitat pe
ieri
Şi dintr-un colţ neluminat de viaţă
Aştepţi să bată clopot de-nvieri.
~*~
("Ferestre în
Cetate, Sonete 4", Arania, 2008)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 153
- text și interpretarea autorului -
FRUMOASĂ EŞTI
~*~
Frumoasă eşti, balsam îţi este
glasul,
Iar mierea gurii dornice mă-mbată,
Fruntea-n amiezi de taine-i
înstelată,
Iar ochii tandri îmi subjugă ceasul.
Coapsa de bronz, în jinduiri săpată,
Adoarme-n umbra jilţurilor pasul,
Sânii poftesc în taine dulci impasul
Crepusculului din amiezi de vată.
Am coborât o treaptă în vecie.
Merii îşi plimbă rodul de topaz,
Se stinge focu-n mustul de la vie.
Te-am dăltuit pe-un alb şi viu talaz.
Rămâi ca roua strânsă pe câmpie,
Ca sărutarea ierbii pe obraz.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 154
- text și interpretare autorului -
ROTIRI SOLARE
~*~
Rotiri solare, aştrii-n agonie,
Necunoscute ceruri sorb neantul,
Trăiesc şi mor visând tăcut Levantul,
Din clipa stearpă recompun vecie.
Se roagă-n taina lui hierofantul,
Filtrând lumina zilei ce-o să vie,
Dar zodii reci se sting peste câmpie
Şi prima rază şi-a vândut talantul.
Un univers şi-o stea clipind
fierbinte
Primesc smerit un astru decăzut
Şi peste-aceste necuprinse ţinte
Domneşte, sus, un Soare Absolut.
Un leagăn e pe vechile morminte
Şi un mormânt în leagăn de-nceput.
~*~
( 2004 - sonet
nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 155
- text și interpretarea autorului -
LUNA ȘI SOARELE
~*~
Pe-un talger Luna, ea este mânia
Apusul trist, în decăderi şi ură.
Tăcerea dreaptă patima mi-o fură
Adăpostind de-a pururi lăcomia.
Pe celălalt, a Soarelui arsură,
Înţelepciunea calmă, omenia
Un foc înalt urcând în cer solia
Cuvântului strivit în grea armură.
Mă lupt umil să-mi decorez pereţii
Cu limpezirea revărsată blând,
Să fiu un Crist în pragul dimineţii
Solar argint în vorba mea turnând.
Abia atunci, urcat pe crucea vieţii,
Voi răsări mereu, agonizând.
~*~
( 2004 - sonet
nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 156
- text și interpretarea autorului -
ZVÂCNIRI MURDARE
~*~
Zvâcniri murdare, scârba ce mocneşte,
Modesta umbră fadă a trăirii,
Tăişul viu al vorbei şi-al privirii
Pe gardul clipei vagi mă răstigneşte.
Să fug, să strig, din mult prea
plinul firii,
Să mă ascund de ura ce sporeşte?
N-ar fi mai bine s-o înfrunt, orbeşte,
Să mă arunc în lama primenirii?
Să trec prin toate, cu priviri avide,
Cum aş tăia în carne de poem.
Un pas mai mult şi zborul se decide.
Sfârşeşte frica de un surd blestem
Şi-o poartă către mine se deschide.
Să nu mă tem! Deloc. Să nu mă tem!
~*~
("Tăcerea clipei,
Sonete 1", Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 157
- urmăriți și varianta
interpretată de către autor -
VREAU DOAR UN SFAT, MAESTRE!
~*~
- Vreau doar un sfat, maestre, vreau
o cheie,
Pentru-a ieşi din trupul meu afară.
- Ce-i mai urât în lumea ta ternară?
Adu-mi răspunsul, vino c-o idee!
M-am îmbrăcat, cu râvna mea sumară,
Am colindat - aprinsă odisee -
Pământ şi spaime, gânduri de femeie
Şi m-am întors, răspuns să-i dau,
spre seară.
Cel ce-a-ntrebat într-un copil
se-ascunde.
- Eu ştiu răspunsul! spun. Ura-i mai
rea.
Aştept acuma cheia!...Nu-mi răspunde.
Tăcere doar în trup de catifea.
M-a fulgerat un gând ce mă pătrunde:
Tăcerea e eternitatea mea.
~*~
(“Tăcerea clipei,
Sonete 1”, Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 158
-aveți textul și
rostirea lui de către autor pe youtube -
CURG CU RÂURILE TOATE
~*~
Din urmă iau doar ziua ce se duce,
Cu dinţi blajini, spre un deşert de
seară
În care-mi uit târzia mea povară,
Calvarul meu, cel aşezat pe cruce.
Ziua de azi, şi dulce şi amară,
Se chinuie prin garduri să apuce
Frânturi de clipe avansând năuce,
Spre scutul oastei cu armuri de
ceară.
Un mâine e? Cum ar putea răzbate
Prin bezna ce miroase a pustiu,
Când n-am sfârşit de-orânduit bucate
Şi nu mă vreau mai însetat să fiu?
Doar curg şi eu, cu râurile toate,
Încălecând acelaşi bidiviu.
~*~
(2004 - sonet
nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 159
- text și interpretarea lui de către
autor -
SENIN ȘI MUT
~*~
Mânia pentru gestul care doare
Şi ura pentru cel ce mă loveşte,
Egoicul surâs ce-n trup dospeşte,
Invidia pe trupul cast de floare
Scot rădăcina hidrei care creşte
Şi vipera ieşită din uitare,
Îmbăloşând fărâma de candoare
Și gâtuind miresmele orbește.
Să mă cunosc cu scârba prinsă-n mine,
Cu frica mea şi seceta de zbor,
Ca să rămân, când taina nopții vine,
Senin şi mut în larma tuturor!
Cum sunt acum, într-un adânc de sine,
Aşa voi fi în veacul trecător.
~*~
(2004, sonet nepublicat
în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 160
- text și interpretarea autorului -
EU CEL FLĂMÂND
~*~
Eu cel flămând rânjesc fără speranţă,
Eu cel năvalnic calc pe oseminte;
Visează rime eul cel cuminte;
Eu cel lasciv mă-nvălui în romanţă.
Eu cel brutal străpung un gând
fierbinte,
Eu cel ce scriu primesc pe vis
chitanţă,
Eu cel decis înfrunt orice uzanţă,
Eu cel mârşav scot dinte pentru
dinte.
Care sunt eu din toate, nu se ştie.
Nu izbutesc pe mine să m-ating
Şi dintre toţi cui să-i trimit solie
Când toţi se năpustesc urlând pe
ring?
Ca să cobor adânc, spre temelie,
Atâtea Euri trebuie să-nving.
~*~
(2004 - sonet
nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
\
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu